• Publicat:
  • Actualizat:
Puterea Gândului

Ridică-Te, Doamne!

Ridică-Te, Doamne!
Toate sfârșiturile par a fi trecut, Orientul Mijlociu arată ca intrarea în Gheena - doi palmieri, între care se ridică un fum.

Ridică-Te, Doamne, cum Te-a rugat și Psalmistul, și întinde mâna martirilor creștini din Orientul Mijlociu, asasinați în biserici, decapitați, răstigniți, schingiuți, alungați sau luați ostateci.

Nu mai ajunge pământul să acopere morții. Viii au inima cât oul de lăcustă și milă le este de Tine, Doamne, că nu vei mai putea să le ștergi noroiul spaimei de pe chipuri.

Catapetesme arzând, icoane împușcate, Sfântul și Marele Mir scurgându-se în borta fumegândă a altarului, limbile clopotelor topindu-se. Din cupolă – chipul Pantocratorului, picurându-și în naos molozul milei.

„Unde este conștiința creștină? Unde este conștiința umană? Unde sunt frații noștri, mitropoliții, preoții și prietenii? Unde? Unde?”, strigă de ani buni mitropolitul sirian de Homs și Hama. Teamă mi-e că, până să primească un răspuns, gura lui se va umple de țărână.

Unde ești, Doamne, ca să-i bați pe dușmani, ca pe demonul Bar Sherica Randa, cu o falcă de măgar?

Dacă Ți s-ar arăta măcar în vis creștinii din Orientul Mijlociu, Te-ai trezi urlând. 

Ridică-Te, Doamne, întinde mâna și curmă suferințele robilor Tăi, unge-i cu sânge de salamandră, ca focul să nu-i poată atinge. Privește-i cum stau cuminți, adunați unii într-alții, adulmecându-și soarta. Povestea asasinilor lor cu steaguri negre, se va auzi tăcut, ca lătratul unui câine turbat, din veșnicie în veșnicie.  

Inchide