Simona, bună de bătut

Simona, bună de bătut
Simona, bună de bătut

Iarba englezească, cu dungile ei întunecate, are în ea ceva trist. Ca și la Roland Garros, pe iarba de la Birmingham, Simona Halep a cedat în fața unei „bombardiere” inteligente. În primul set, și-a putut face jocul, singurul pe care-l stăpânește, schimburile stânga-dreapta ritmate, stând 2-3m în spatele liniei de fund.  În pauză, antrenorul franțuzoaicei a venit și i-a spus lui Mladenovic câteva lucruri simple: bagă primul serviciu în careu, nu mai forța, că Simona oricum nu dă retur decisiv, intră mai mult în teren și vino peste ea, rupe-i ritmul, fie cu bombe, fie cu scurte.

Zis și făcut: încă de la prima minge a setului 2, raportul de forțe s-a răsturnat ca într-un joc de copii. Simona a fost pur și simplu incapabilă să reacționeze la schimbarea tactică venită de dincolo de fileu. Rezultatul, o „lăptăreasă”: 0-6.

În setul 3,  Simona a servit mai bine și a reușit să se agațe, dar tot Mladenovic a avut inițiativa, ajungând la 5-3, cu ajutorul a vreo 10 scurte de rever din schimb tare și câștigând cu 7-8 dintre ele.  Antrenorul Kristinei, fratele ei, a mai venit de două ori la bancă pentru a-i repeta calm ce-i mai spusese și a o face chiar să râdă relaxată. E bine să-ți spună cineva în care ai încredere să faci ce știi să faci.

La Simona nu numai că n-a venit nimeni, dar legătura ei cu antrenorul Ioniță a însemnat niște apostrofări către tribună și gesturi cu sensul „Nu vezi că nu merge?!”
Nu e o înfrângere oarecare ce s-a întâmplat azi. Problema e, dacă Simona vrea să vadă, că nu are cum să se mențină la vârf cu singurul stil de joc pe care-l știe, defensivă și alergare, în fața atacantelor de valoare, care fac puncte directe cu dreapta, cu reverul, cu serviciul, cu voleul, cu stopul…

Mă tem că încăpățânarea Simonei, bună pe teren, nu îi e de niciun folos în afara lui.

 

Inchide