• Publicat:
  • Actualizat:
Puterea Gândului

Siria. Ce va fi după?

Încă mai aștept dovezi – fie și una singură, dar zdrobitoare – că regimul de la Damasc și-a atacat propriii cetățeni cu gaze toxice. Simplul fapt că posedă arme chimice nu e o dovadă, nu e nici măcar o noutate. Ministerul de Externe sirian a recunoscut, în iulie 2012, ceea ce toată lumea știa. Siria e cotată ca a treia țară din lume în ce privește stocurile de armament chimic (după USA, dar înaintea Coreei de Nord).

Să facem un exercițiu de naivitate. Să ne închipuim că echipa de specialiști ONU constată că responsabili pentru atacul din suburbiile estice ale Damascului sunt rebelii. În secunda doi, ar trebui să ne reamintim cine i-a înarmat pe opozanții lui Bashar Al-Assad (sirieni și mercenari de pretuntindeni). O lăsăm baltă. A fost doar un exercițiu de naivitate. 

E deja o chestiune de ore până când coaliția internațională (în frunte cu Statele Unite sau având în ariergardă Statele Unite, ca în Libia) va ataca Siria. Dovezile tot n-au venit.

Purtătorul de cuvânt al Casei Albe, James Carney, a declarat ieri după amiază că responsabilitatea regimului de la Damasc în ce privește atacul cu arme chimice asupra civililor este un fapt „irefutabil”. Dar cu irefutabilități nu se declanșează o intervenție militară internațională. Carney a mai adăugat un „argument”: „Regimul sirian este responsabil de folosirea unor arme chimice pe 21 august, lângă Damasc, acest lucru nu ridică nici o îndoială oricui gândește logic” (!). Atenție, aceeași gândire logică a operat și victoria dezastruoasă din Irak!. (Ce mai contează că acum,  ca niciodată în ultimii 30 de ani, opinia publică americană se opune intervenției în Siria). Mai interesant este însă că James Carney ne încredințează că o eventuală acțiune în Siria nu e menită să-l răstoarne pe Bashar Al-Assad. Păi, oricui gândește logic îi este clar că, dacă Bashar e vinovat de folosirea armelor chimice, el trebuie să fie primul țintit și băgat în cămașă de forță. De ce-ar bate atîta drum până-n Siria rachetele Aliaților? Ca să bombardeze aeroporturile, făcându-le inoperabile pentru ajutoarele logistice ale rușilor și iranienilor? Are sens. Ca să anihileze arsenalul Puterii? Are sens. Ca să distrugă facilitățile chimice? Aici răspunde cea mai serioasă, cea mai credibilă sursă – Jane”s Defence: „Attacking Syrian chemical targets carries serious risks”. Vă recomand să citiți analiza.

Statele Unite și aliații doresc o intervenție rapidă. Are sens. Ar fi o greșeală să se învârtă prea multă vreme cu Tomahawk- urile într-un butoi cu pulbere. Și după? Cum va arăta the day after – ziua de după? Cum va reacționa Rusia? Să zicem că, în afara unor declarații oțărâte, propagandistice, se va păstra în rezervă. Cum va reacționa Iranul? Considerațiile blânde, pacifiste ale noului președinte Hassan Ruhani nu-i liniștesc decât pe cei care n-au aflat că, în Republica Ayatollahilor, cel care decide, și în materie de politică externă, e Liderul Suprem.  Cum vor reacționa milițiile Hezballah și încotro își vor orienta rapid focul? Cum va reacționa Israelul, dacă Iranul va reacționa nu doar cu vorbe? Va profita premierul israelian de prezența Aliaților în vecini, ca să-i îndrepte spre Iran, dacă tot se află în treabă? Se va încălzi războiul rece dintre Arabia Saudită și Iran? Cum vor evolua tensiunile inter-islamice, dintre sunniți și șiiți? Dacă președintele Al-Assad va fi atins, din greșeală, de o rachetă, în reședința sa de vară din Latakia, va fi imediat parașutată democrația în Siria? Vor urma alegeri libere cu An-Nusra (Al-Qaeda) în bătătură? Nu știu ce să răspund la nici una dintre aceste întrebări, nici la altele – multe și grele – care s-ar mai putea pune. Mi-e teamă însă că nici Aliații n-au pregătite răspunsurile.

Într-un hotel din Istanbul – (o să vă povestesc, într-o zi, despre acel hotel din Istanbul, aglomerat de nu mai poți arunca nici un spion) -,  Ahmad Al-Jarba (care s-ar traduce – amară ironie la opoziția divizată – prin „Unificatorul”), șeful Consiliului Național Sirian, a avut o întâlnire cu ambasadori ai Aliaților. El le-a dat cîteva ținte pentru rachetele de croazieră, ei l-au încredințat că mai sunt câteva ore.
 

Inchide