:format(jpeg):quality(80)/https://www.gandul.ro/wp-content/uploads/2020/08/mihai-craiu-1-1024x576.jpg)
:format(jpeg):quality(90)/https://www.gandul.ro/wp-content/uploads/2015/02/13816358/1-sultanoiu-2.jpg)
Iată ce spune noul Cod de Procedură Penală:
Art. 4. al. 1: Prezumția de nevinovăție – Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.
Art. 9. al 1 și 2: Dreptul la libertate și siguranță – În cursul procesului penal este garantat dreptul oricărei persoane la libertate și siguranță; Orice măsură privativă sau restrictivă de libertate se dispune în mod excepțional și doar în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.
Art. 11. al 1: Respectarea demnității umane și a vieții private – Orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau de judecată trebuie tratată cu respectarea demnității umane.
În paralel cu acest cod de legi, față de care ar fi necesară elaborarea unor acte normative în concordanță, funcționează o „Procedură de imobilizarea a persoanelor„, pe care am găsit-o, inserată și comentată, pe forumul „politisti.ro”. Iată ce scria acolo moderatorul forumului în urmă cu vreo câțiva ani:
„Vă propun să discutăm aici pe marginea procedurii privind imobilizarea persoanelor despre care am învățat cu toții în școală, mai exact să discutăm cu privire la ce completări sau adăugiri ar fi necesare, dacă se impun, precum și cu privire la oportunitatea existenței unor astfel de prevederi într-o lege sau act normativ, astfel încât aceste proceduri să fie clare și precise, iar un polițist ce știe că a urmat procedura respectivă să fie sigur că nu va avea nicio surpriză să se trezească cercetat, judecat, etc”.
Continuă apoi, prezentând, in extenso, procedura în sine, și arăta următoarele:
„Imobilizarea este o măsură polițienească cu caracter coercitiv, întreprinsă în scopul de a pune o persoană în imposibilitatea de a fugi sau de a se manifesta agresiv față de polițist sau față de alte persoane, de a începe sau de a continua o acțiune violentă.
În timpul activităților curente, polițiștii pot realiza imobilizarea prin folosirea următoarelor mijloace și procedee: procedee de autoapărare; mijloace din dotare (cătușe, baston, dispozitive cu substanțe iritant-lacrimogene, dispozitive cu electroșocuri, câinele de serviciu sau armamentul din dotare, precum și alte mijloace aflate legal în dotarea poliției); cu ajutorul altor persoane.
Mijloacele și procedeele folosite pentru imobilizare sunt alese în funcție de: numărul persoanelor implicate și care urmează a fi imobilizate; starea de agresivitate și forța fizică a acestora; modul de manifestare a agresivității; obiectele pe care le au asupra lor și care ar putea fi folosite pentru atac asupra polițistului sau a altor persoane; locul în care se manifestă starea de agresivitate;
Înainte de luarea acestei măsuri, persoana în cauză este somată ferm, să înceteze acțiunea agresivă și să se supună solicitării polițistului, recurgându-se la imoÂbilizare numai dacă aceasta nu s-a conformat.
Mijloacele de imobilizare se folosesc împotriva persoanelor care: întreprind acțiuni care pun în pericol integritatea corporală, sănătatea sau bunurile altor persoane; blochează, în afara condițiilor legii, căile publice de circulație, încearcă să pătrundă, pătrund fără drept sau refuză să părăsească sediile autorităților publice, ale partidelor politice, ale instituțiilor și ale organizațiilor de interes puÂblic ori privat, periclitează în orice mod integritatea sau securitatea acesÂtora ori a personalului sau tulbură desfășurarea normală a activității; ultragiază persoanele cu funcții ce implică exercițiul autorității publice; se opun sau nu se supun, prin orice mijloace, îndeplinirii solicitărilor legale ale polițistului, precum și dacă există o temere legitimă că prin acțiunile lor pot pune în pericol integritatea corporală sau viața polițistului. (…)
Încătușarea este o măsură polițienească de prevedere și siguranță care constă în aplicarea cătușelor pe încheietura mâinilor unei persoane, în scopul limitării mobilității fizice a acesteia.
Încătușarea se efectuează obligatoriu asupra următoarelor categorii de persoane: dezertori, evadați și recidiviști periculoși; urmăriți, reținuți, condamnați și arestați preventiv, pe timpul transferării sau al escortării; autorii unor infracțiuni contra vieții persoanei (tâlhărie, ultraj, viol în grup) ori ai altor infracțiuni grave; care se manifestă agresiv, sunt violente ori se opun măsurilor polițienești, iar rezistența lor nu poate fi înfrântă în alt mod; care, datorită stării psihice în care se află, prezintă pericol pentru viața și integritatea lor corporală, a polițist sau a altor persoane; care urmează a fi conduse la sediul poliției în vederea luării măsurilor legale și se manifestă agresiv; care, în urma controlului corporal, al bagajelor sau al vehiculelor, au fost depistate ca având asupra lor bunuri deținute fără îndeplinirea condițiilor legale sau provenite din săvârșirea unei infracțiuni. (…)
Este interzisă ținerea persoanelor încătușate în poziții nefirești (în genunchi, culcate, etc.) după realizarea imobilizării, sau expunerea lor având cătușele aplicate la vedere în locuri publice sau în sediile de poliție pentru filmare (fotografiere) de către reprezentanții mass-media.
Din cele postate pe forumul „politisti.ro” trag concluzia că procedura care creează acest „spectacol” umilitor al preumblării cătușelor în spațiul public, nu numai că, în literă și spirit, contrazice principiile Codului de Procedură Penală, dar se contrazice, inclusiv, în interiorul textului său.
Dacă veți face o legătură între pasajele bolduite din acest text, veți remarca o evidentă lipsă de coerență.
Întrebarea mea: dacă „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă”, odată înfățișată astfel opiniei publice, împotriva celor arătate în art. 11, al. 2 din CPP – „orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau de judecată trebuie tratată cu respectarea demnității umane” -, în ce fel se aplică legea în situația dată?
