• Publicat:
  • Actualizat:
Puterea Gândului

Sunt lucruri mai importante

Sunt lucruri mai importante
Când am văzut-o, anul trecut, pe Sonia, alergând printre birouri neliniștită ca un fluturaș, am fost brusc invidios. „Care-o fi norocosul care are minunăția asta de fetiță?!" am început să-i iscodesc pe colegii mei.

Când am văzut-o, anul trecut, pe Sonia, alergând printre birourineliniștită ca un fluturaș, am fost brusc invidios. „Care-o finorocosul care are minunăția asta de fetiță?!” am început să-iiscodesc pe colegii mei. „Știi, ea este foarte bolnăvioară”, mi-aspus cu glas șoptit Diana și mi-a rezumat în câteva vorbe povesteaemoționantă pe care avea s-o scrie apoi în Gândul.

Zilele trecute, m-a sunat Enona Chiriac de la „Inima Copiilor”.”Felicitări, tocmai ați câștigat 50.000 de euro”. Ca orice om caren-a câștigat nimic în viața lui, am primit fericita veste cu maximăneîncredere: „Pardon?” Mi-a spus în câteva vorbe despre DomnulAnonim care, după ce a citit povestea Soniei în arhiva ziarului, adecis să doneze respectiva sumă pentru a ajuta la construireasecției de chirurgie cardiopediatrică de la Spitalul „Marie Curie”.M-am arătat sceptic: „Ați văzut voi banii ăștia? Și cine-i, dom’ne,anonimul ăsta?” „Nu, nu i-am văzut, căci nu se cară cu punga, amsemnat un contract, banii vin prin bancă… iar omul este anonim,adică nu vrea să i se dea numele”, mi-a explicat, ca la școală,interlocutoarea mea. Am continuat să mă îndoiesc: acuma spuneți șidumneavoastră, ce om sănătos la cap face un astfel de gest și maiși pretinde să nu i se dea numele?!

Domnul Anonim e un ciudat, la fel ca cei de la „Inima Copiilor”.Sunt ciudați pentru că fac niște gesturi normale într-o lume care abanalizat nefirescul. Sunt suspecți pentru că investesc timp șienergie pentru un vis. Sunt nefirești, pentru că, în țara asta,oamenii nu mai visează; în țara asta cei care fac bani se trateazăla Viena, iar cei care nu fac se roagă la Dumnezeu să nu ajungă înspital.

Să ne oprim din goana noastră nebună spre nicăieri, dinvânzoleala cotidiană, din gâlceava zilnică. Mai știm să primim oveste bună? Găsiți-vă câteva minute și citiți azi în Gândul povesteaSoniei și a Domnului Anonim. Gândiți-vă câtă durere poate suportaun copil, cât de mare e spaima lui, în timp ce vă strânge disperatde gât, în fața unui halat alb. Poate vă veți spune atunci căexistă lucruri mai importante. Invidia, neîncrederea, scepticismulpot uneori să dispară într-o fluturare de gene. Și poate că ar maifi o șansă pentru țara asta dacă n-am mai privi atâta în sus, dacăne-am uita în jos, la anonimii cu inimă din jurul nostru. Pepitecât pumnul stau ascunse în noroi, așteptându-ne să ne aplecămpentru a le culege.

Inchide