• Publicat:
  • Actualizat:
Puterea Gândului

Supică Vuitton din picioroange de struț

Supică Vuitton din picioroange de struț
Ce e așa greu de înțeles? Miercuri, pe la prânzișor, a început să cadă economia. Pe la scăpătat, era deja la pământ. Bubuitura s-a auzit până-n dealul Cotrocenilor, tulburând tihna Întâiului Bărbat.

Ce e așa greu de înțeles? Miercuri, pe la prânzișor, a începutsă cadă economia. Pe la scăpătat, era deja la pământ. Bubuitura s-aauzit până-n dealul Cotrocenilor, tulburând tihna Întâiului Bărbat.Numai guvernanții din Palatul Victoria (de unde și numele) munceaupe brânci și n-au băgat de seamă nimic, concentrați să scoată țaradin criză.

S-a stârnit Președintele, n-a așteptat să se termine emisiunealui preferată (un saltimbanc cu o măsuță plină cu cotidiane șihebdomadari distra prostimea în fiecare seară, strâmbându-se laea). S-a dus întins la Tezaur. Pe fundul vistieriei mai străluceaceva, cât nasturele unui veston de gală: un bănuț sau unscuipat.

Joi, Președintele s-a întors spre popor, ca să-i tragă o smetiepeste ochi: gata cu răsfățul, cu îmbuibarea, cu huzurul. Văduve derăzboi, copii de țâță, bătrâni cu fițe-n pensie, bugetari veroși -până aici v-a fost! (Apropo, pensionarii cu prostata mărită sănu-și mai afișeze opulența la coadă la Casa de Ajutor Reciproc.)Tăiete! De ajuns v-a cărat Statul în cârcă. A sosit clipa cea marea Solidarității! (Ceee?! Douăzeci de milioane de dicționare s-audeschis la aceeași pagină: „sentimentul care îi determină pe oamenisă-și acorde ajutor reciproc”). Impozităm tot, a stabilitPreședintele: impozităm statul la serviciu și statul acasă. Plătesccei ce au pentru că au, plătesc cei ce n-au – cota parte din cen-au.

Duminică, Ocârmuitorul Ro-Mâniei, magnanim, a deschis personalSâmbra Solidarității: și-a băgat în Cutia Milei leafa până lasfârșitul anului. (N-a primit-o încă, dar gestul e cu atât maiemoționant). Buluc de miniștri, secretari de stat, directori,șefuitori s-au grăbit să-i urmeze exemplul, dăruindu-ne cu ce le-aprisosit. Ne-a miluit și doamna Udrea. (Alții și alții i-au urmatpilda). Cât s-o fi adunat? Ce s-a strâns? Bani, bijuterii, țoale șiaccesorii de firmă. Dintr-o poșetă de picioroange de struț iese osupică de-o să lingă sufertașul toți profitorii de asistați.

Știți cântecul ăla „Ceaușescu să ne ierți/ Că-n decembrie-amfost beți”? L-am auzit din nou ieri la Congresul Mișeilor de pePodul Calicilor din Băneasa. Se-adunaseră cu cerșetorii din toatăCapitala. Pertractau. „N-avem de ce să mai stăm cu mâna întinsă!Ba, dimpotrivă, trebuie să donăm și noi la Solidaritatea”, a tunatunul mai aprig, trântind cu cocoașa de pământ. „Tâlharii au datsăracilor jumate din pradă, șpringarii au reparat la loc yaleleoamenilor, maimuțarii au adus înapoi rufele pe care le șterpeliserăde pe sârmă, maradoniștii au făcut pace cu polițaii…” De-aici n-ammai putut pricepe nimic. Începuse vacarmul, cârjele se agitau înaer, picioarele de lemn băteau în masă…

Totul e bine, în cel mai bun dintre falimentele posibile. Unamănunt încă nu mi-e clar: cum se va putea accesa (câte cuvinte amînvățat în ultimii 20 de ani!…) Fondul Solidaritatea? Ca să putemîmplini visul de aur al întregii omenirii: de la fiecare ce dă,fiecăruia ce apucă.

(Continuarea până-n 2012, când vom vedea iarăși lumina de lacapătul tunelului: artificiile de la Praznicul SfârșituluiLumii)

Inchide