• Publicat:
Puterea Gândului

Ți-e frică, boss?

Ți-e frică, boss?
Liviu Dragnea tocmai anunță marea unire din PSD: el, omul baronilor, în tandem cu Sebastian Ghiță, omul structurilor. Tandra unire dintre partid și stat într-un proiect grandios pentru următorii zece ani: partidul-stat!

Se întâmplă ceva ciudat cu pesediștii. Sunt atât de aproape de cucerirea puterii totale în România – Guvern, Parlament, structuri locale și, în curând, Președinția – și, cu toate aceastea, se comportă ca și când s-ar scufunda corabia. O stare generalizată de confuzie și de neîncredere domnește în partid, astfel încât răgetele leonine transmise în vremea USL au ajuns să se audă ca un mieunat de pisică. „Dacă nu câștigăm alegerile, scapă cine poate”, le spunea în februarie Victor Ponta colegilor lui. Astăzi nu mai este atât de clară direcția: mulți se întreabă dacă chiar mai scapă, indiferent dacă partidul câștigă Președinția.

Dacă dăm televizoarele de partid pe mute, putem auzi sunetul fricii. De sub straturile de osânză depuse în vremea acumulării sălbatice, li se aude pulsul crescut: trăiesc cu spaima bătăii în ușă, dimineața la ora 6, când se fac descinderile cu mascați; scuipă în sân când vine poștașul, nu se știe niciodată dacă aduce pliante electorale sau vreo citație. Toți se simt ascultați, vânați, trădați chiar de colegii lor. Unii își comandă bodyguarzi să le păzească spatele. Alții ajung la crize de nervi. Nimeni nu mai crede în nimeni și cu atât mai puțin în Victor Ponta, dispus să vândă pe oricine numai să-și scape pielea și să-și vadă interesul. Mulți baroni locali se întreabă dacă mai are rost să tragă pentru alegerea acestui om la Președinție dacă oricum ajung la pușcărie. În momentele de furie, dau frâu gândurilor și blestemelor. Ce a spus Vanghelie la nervi gândesc mulți.

Ce se întâmplă în aceste zile la PSD trădează un reflex al Partidului Comunist, unde tovarășii, după ce i-au terminat pe adversarii din afara partidului, își luau gâtul între ei fără milă. Nici azi nu mai există opoziție politică. Privit din afară, Partidul pare mai solid ca niciodată. Este o aparență. Victor Ponta, președintele de acum, n-a fost niciodată un om de partid, precum Ion Iliescu. N-a avut niciodată aderență la baza partidului, n-a mișcat niciodată săli întregi de popor pesedist. Ce dovadă mai mare a rupturii dintre el și bază decât plecare masivă a unui sfert din Stadionul Național încă înainte de discursul său de prezidențiabil? Baronii, care țin în mână banii și voturile în alegeri privesc cu stupefacție ce se întâmplă la București, unde unul dintre ei se plânge că este executat de gâdele lui Victor Ponta. Ei sunt în acest moment partidul. Victor Ponta nu este, repet, un om de partid, ci un om de structură. Între partid și camarila lui Ponta există de luni bune un război surd care răbufnește azi violent. Ce va urma? Liviu Dragnea tocmai anunță marea unire din PSD: el, omul baronilor, în tandem cu Sebastian Ghiță, omul structurilor. Tandra unire dintre partid și stat într-un proiect grandios pentru următorii zece ani: partidul-stat!

În fața acestui proiect stă, în acest moment, un singur obstacol, care este și motivul stării de angoasă care domină acum partidul: DNA. Iar România, ca țară unde americanii au încă un interes strategic, mai deține un ultim antidot la partidul-stat din epoca „post-Victor”: doamna Victoria.

 

 

Inchide