TIFF 2010: filmul în vremea penuriei

Galele de premiere sunt previzibile: premii – aplauze -discursuri de mulțumire. Asta se întâmplă în vremuri pașnice,prospere, în care lumea doarme liniștită în fiecare noapte. Petimp de criză, ceremoniile nu arată neapărat altfel, dar cusiguranță sună diferit. Vorbele recunoscătoare ale premianților secombină cu frazele pline de amărăciune ale gazdelor. Bucuriatrofeului ținut în mâini e temperată, fatalmente, deincertitudinea viitorului rol. Opiniile profesionale se amestecă,inevitabil, cu trimiterile politice. Actorii devin colegi dedistribuție cu miniștrii, în filme pe care nu regizorii, ciparlamentarii le au sub control.

S-a întâmplat și sâmbătă seară, la ceremonia care a tras liniesub TIFF 2010. Uralele destinate marilor câștigători s-au combinatcu huiduielile și fluierăturile la adresa celor care plănuiesc legidăunătoare cinematografiei. S-a vorbit despre virtuțile creatorilorde film și despre metehnele celor care se vor vătafi peste moșiamăsurând 35 mm. Despre calitățile unor producții și hibelesistemelor de finanțare. Despre lauri meritați și tăieri nemeritatede fonduri.

Dincolo de concurența din festival și chiar de cea dintrefestivaluri, o solidaritate neașteptată și perfect credibilă amarcat gala de sâmbătă. Inițiatorul TIFF, Tudor Giurgiu, a pledat în favoarea „părintelui” festivalului Anonimul; cineaștii șicriticii de departe s-au aliat cu ai noștri, în lupta împotrivacelor care ne hotărăsc, haotic, soarta industriei. Vechea generațiea făcut o reverență în fața tinerilor confrați. Într-un prezentlipsit de resurse, lumea filmului supraviețuiește datorită uneiperfuzii cu entuziasm, optimism (adesea nejustificat) șipasiune.

Cinematografia română de azi, atât de apreciată de străini,elogiată în nenumărate rânduri la TIFF, a câștigat deja bătăliiledin festivaluri. Pe cele cu criticii de departe, delocfamiliarizați cu dedesubturile tipic românești. Mai trebuie săcâștige războiul cu cei mai periculoși inamici: cei de acasă. Nuspectatorii ori cronicarii le dau emoții, ci responsabilii cusoarta lor: senatorii și deputații care-au născocit legi noi, parcă împotriva breslei. Culmea, actori și regizori, la rândul lor.