• Publicat:
Puterea Gândului

Timorata CCR

Timorata CCR
N-o fi Ludovic Orban politicianul căruia să-i dau dreptate necondiționat, dar, când are dreptate, are: „CCR trebuie să-și dea demisia, de urgență", a cerut, azi, liderul PNL.

Liderul PNL a solicitat, astăzi, „în mod imperativ”, demisia judecătorilor Curții Constituționale. Și, pe bună dreptate.

Cum ar putea rămâne în funcție completul unei curți constituționale format dintr-un grup de judecători care „fac legea” în România – cu consecințe dintre cele mai vizibile și mai imediate -, în funcție de presiunile care se fac asupra lor de terțe și oculte personaje.

Crezând, probabil că va drege busuiocul – în legătură cu penibilul comportament al echipei CCR, din care a făcut, el însuși, parte -, prin declarația sa halucinantă, judecătorul Petre Lăzăroiu a afirmat astăzi, după ce Curtea a admis sesizarea privind un posibil conflict juridic între Parlament și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe tema completurilor specializate în corupție (iar declarația merită redată pe larg), între altele: „Foarte mulți colegi ai noștri nu au suportat presiunea și au decis să dea amânare. Exact cum vă spun! În momentul în care trei, apoi patru judecători spun că ei nu mai doresc să judece, atunci s-a ajuns la concluzia că nu se mai poate judeca doar cu cei cinci judecători rămași. Decizia care putea schimba dosarul lui Liviu Dragnea nu s-a dat pentru că ai mei colegi n-au rezistat la presiune. Eu le-am spus de atunci: eu n-am o problemă, că ies din complet, dar pe viitor voi veți avea o mare problemă. Ni s-a tot spus că este mai bine să o lăsăm așa, să mai așteptăm. Eu nu-i judec pe colegii mei pentru că au avut un argument forte: de ce mereu aruncă la noi în curte scandalurile politice? Eu i-am înțeles, pentru acest argument. Decizia de amânare s-a luat de patru ori, de patru ori s-a amânat”.

Înțelegeți cum vine vorba lui Lăzăroiu?!

Anume că, pe stimații judecători i-a durut la bască de soarta unora sau altora, că intră sau ies din pușcărie, vinovați sau nevinovați, câtă vreme, pe ei, pe primii judecători în stat, îi „presau unii”, oameni răi.

Anume că le-au țâțâit fundurile cu care stau așezați, în jilțuri, pe bani buni, de teamă că, vezi Doamne, ar putea să fie omorâți – citez din fantasmele aceluiași Lăzăroiu: „Eu acum sunt un om liber și pot să vorbesc, că acum mai mult decât să mă omoare n-au ce să-mi facă”. Ce tragi-comedie și pe omul acesta care, așa cum spune el însuși, n-avea o problemă personală, pentru că ieșea din complet…

Anume că țară-ntreagă stă cu gura căscată la deciziile a nouă oameni/judecători ai CCR, care pun România pe jar, decizii mai presus de orice altă decizie a oricărei puteri în stat – Legislativă, Executivă, Judecătorească -, decizii cu putere de hotărâre/lege cu aplicare „de îndată”, decizii cu consecințe, de obicei, majore – vezi haosul creat în justiție – decizii care ne privesc pe noi toți.

Cum iau acești oameni, aceste decizii capitale?!

Păi, din câte spune Petre Lăzăroiu, le iau sau nu le iau de frică, le amână „din presiune”, le lasă „pe alții”, ca să nu-și murdărească mâinile și ciocănelul cu care adjudecă dreptatea absolută, dacă tot a venit timpul ca unii să iasă din sistem!

Pentru că deasupra CCR nu mai stă nimeni care să poată pune la îndoială deciziile, sau non-deciziile fricoasei/presatei/onoratei Curți.

Bună dreptate!

Inchide