• Publicat:
  • Actualizat:
Puterea Gândului

Un blat reușit

Un blat reușit
Tentativa de privatizare a CFR Marfă este un blat reușit. Nici Guvernul nu a vrut să lase din mâini gigantul de stat, nici GFR nu a vrut să îl preia. Desigur, nimeni nu este vinovat. Toată lumea și-a făcut treaba.

Tentativa de privatizare a CFR Marfă este un blat reușit. Nici Guvernul nu a vrut să lase din mâini gigantul de stat, nici GFR nu a vrut să îl preia. Desigur, nimeni nu este vinovat. Toată lumea și-a făcut treaba. Guvernul, de la premierul Ponta la secretarul de stat Ghibu, a simulat cu toată convingerea de care a fost capabil un proces de privatizare destinat eșecului, în mod premeditat, de la bun început.

De partea cealaltă, patriotul Stoica, cel care a anunțat că se va prezenta și de 100 de ori la licitația pentru CFR Marfă, a reușit, cu ajutorul fățiș al Guvernului, să își păstreze banii în conturi și să nu se îndatoreze și mai mult la bănci. Poate va și primi, de ce nu, pe cale legală, o primă de participare la blat.

Au evitat, cu multă experiență, situația, nefericită pentru ei, în care ar fi trebuit să renunțe la companie sau, de partea cealaltă, să o cumpere cu bani grei.

Nu mai contează acum că fostul șef de la Transporturi, Fenechiu, a chemat la negociere GFR după ce acesta fusese declarat câștigător și a anunțat, obosit și mulțumit, că „a ieșit fum alb”. Nici că premierul Ponta a adus pe scena privatizării CSAT-ul, cerând un aviz inexistent. Nici că președintele Băsescu a anunțat la TV la scurt timp după semnarea contractului că Stoica nu poate face rost de bani de la bancheri și nici că ministrul Mănescu a avut ca singură preocupare aruncarea responsabilității pe șeful comisiei de privatizare, de parcă funcția de ministru ar fi onorifică.

Nu mai contează nici măcar că șeful Concurenței a lăsat de înțeles că Guvernul nu l-a luat în seamă când a spus că e nevoie de mai mult timp pentru analiza dosarului.

Dacă în cazul Oltchim a fost vorba despre o privatizare „la mișto”, dovadă că oricine ar fi avut bani putea să preia, „pe persoană fizică”, pachetul majoritar al unui combinat chimic, la CFR Marfă a fost blat. Unii s-au prefăcut că vor să vândă, alții că vor să cumpere.

Guvernul Ponta, în ciuda argumentelor pe care le-a adus până acum, nu pare, încă, atât de iresponsabil încât să „salveze” și CFR Marfă prin metoda Oltchim, adică prin faliment,  deși activele gigantului de stat ar putea fi cumpărate în acest caz mult mai ieftin decât prin privatizare.

Procesul de privatizare trebuie reluat. Fără CSAT, fără fumuri, fie ele și albe, fără viziuni televizate despre ce gândesc bancherii și fără miniștri care își plâng de milă în comunicate de presă trimise duminică după-amiaza în care subliniază că sunt „doar miniștri”.

Poate că frica de FMI, pe care nici Boc și nici Ponta nu au părut să o aibă până acum (dovadă că niciun acord nu a fost dus la capăt cu toate condițiile îndeplinite), a fost atât de mare, încât a apărut scenariul blatului. Poate că, de ce nu, „plicurile anexă” la ofertele depuse nu au fost trimise la timpul sau în volumul necesar, dar procedura trebuia continuată.

În final însă, cel mai probabil, blatul a fost făcut pur și simplu pentru că mediul politic nu este pregătit financiar să renunțe la un gigant de stat care a contribuit substanțial la îmbogățirea unei anumite părți din mediul privat-politic cu bani publici.

Inchide