Alina Bădălan Turcitu
23.04.2012
Reportaj

Cât te costă un hobby. Femeile de afaceri, proprietare de cai

"Nu tu sari peste obstacol, atenție, calul sare! Dârlogii întinși, pumnii lipiți!", îi strigă Monei profesorul de călărie, Florin Bobe. Dar fata e în altă lume. E în câmp cu Sieger, sar împreună peste obstacole și ea parcă nu mai aude nimic.

Eneas e „pensionar”, are 18 ani, la vârsta asta nu mai valoreazămare lucru pe piață. Primii lui stăpâni l-au abandonat în boxă, căi-a doborât întreținerea. L-a cumpărat Cosmina pe puțin, să-iasigure bătrânețea. Doar a fost cal sportiv, premiat în tinerețe.Dar acum se sperie și de o pungă de plastic. Avocata e sportivă dela un an și trei luni, când au pus-o ai ei pe pârtia de schi, primadată. Mai târziu a ajuns campioană mondială la judo, apoi a maifăcut gimnastică și bungee jumping. Cu toate astea, la primelesărituri cu calul a căzut aproape zilnic.

„Acum i-am învățat toate obiceiurile lui Eneas. Moare să vadăoameni în jurul lui, mereu găsește câte un motiv să se întoarcăbrusc. Ideea e să faci cuplu cu calul, toate emoțiile i letransmiți, și adrenalina o simte. Acum nu-mi mai trebuie mall,nu-mi mai trebuie filme. Nu mi-am mai cumpărat ceva pentru mine denu mai știu când, în primul rând cumpăr pentru ei. Iar ziua mea dece s-o fac într-un club, când pot să organizez ceva chiar aici,lângă cai?”, spune Cosmina. Sau poate călărind în valurile mării,cum a mai făcut o dată.

Zozo, calul olandez primit cadou de o fetiță de optani

Dar și copiii sunt stăpâni de cai la Adunații Copăceni. Marco,puștiul de nouă ani, îl are pe Topaz, cal de sport românesc, iarAlexia, de opt ani, îl are pe Zozo. E un căluț olandez bălțat, albcu negru, primit de la Moș Crăciun, după ce i-a trimis o scrisoareîn Laponia. Cea mai bătrână cursantă a centrului a fost o femeie de62 de ani.

„Sunt, cu totul, 34 de cai și jumate… că îl avem și pe poneiulPoc. Când ne alegem caii, ne uităm să fie de rasă, dar să și aibăun anumit caracter. Există cai care au o generozitate și te ajutăsă înveți călăria sau sportul ecvestru, iar alții sunt de-a dreptulîncăpățânați și se opun. Pe aceștia îi păstrăm pentru plimbări cusania sau cu atelajul, ca agrement. Clienții sunt de toatefelurile, foarte multe femei. Avem, de pildă, un medic stomatologde o disperare fantastică de a ajunge la cal”, ne spuneinstructorul Florin Bobe, „tăticul” centrului.

În grajd ne-o arată pe Suava, pursânge englez; aparține uneidoctorițe. Și apoi Eveline, Hara, Sirena și Miss Clinton, iarășiaparțin toate unei singure femei. Calul său este Eminenta, cal desport românesc. Acum are 18 ani. „Ei bine, bătrânica asta a fost deneînvins în concursuri patru ani de zile. E de o iuțimefantastică”, spune antrenorul. Sub burta Eminentei stă micuțul Poc,alb de sus până jos, privind căpos în sus, spre noi, cu coamaintrată în ochi. Un adevărat armăsar pentru clienții de șaseani.

„Nu tu sari peste obstacol, atenție, calul sare! Dârlogiiîntinși, pumnii lipiți!”, îi strigă Monei profesorul de călărie,Florin Bobe. Dar fata e în altă lume. E în câmp cu Sieger, sarîmpreună peste obstacole și ea parcă nu mai aude nimic. E „copilul”ei, așa îi spune; a dat pe el 7.000 de euro. Mona Măgureanu e dejaevoluată în echitație, a început la 28 de ani; acum are 29.Lucrează în publicitate și până nu de mult era șefă peste 180 deoameni. Muncea și sâmbăta, și duminica. Într-o zi s-a lăsat bruscde șefie.

„M-am trezit într-o joi dimineață și am zis: eu astăzi merg lacai! Când am sosit la prima lecție, purtam pantaloni largi șiadidași. Când eram sus, mă întrebam: oare o ia el înainte sau rămâneu în urmă? La început stăteam o oră jumate, două, apoi un weekendși apoi mi-am luat un întreg concediu. În primele trei luni, Siegerse întorcea cu spatele la mine”, ne povestește Mona. Chiar acum eîn grajd, lângă el. Îi sclipesc ochii când îl mângâie peste bot.Apoi, în cămașa ei alb imaculat, se întinde peste boxă și îlîmbrățișeză pe după gât. Și-a lipit obrazul de capul lui și stauașa o vreme. Friesianul e terapia Monei. De un an nu mai faceieșiri mondene, nici excursii. Toate weekendurile și le petrececălare, la centrul ecvestru din Adunații Copăceni (Giurgiu), marede 54.000 de metri pătrați.

100 de lei o oră de curs ecvestru, 45 – o jumătate deoră

Dar viața de călăreață e scumpă. Pentru friesian plăteștepensiunea completă 300 de euro pe lună, plus TVA. Căci nu-l poatecrește în oraș. În suma asta intră totul: boxa, așternutul,mâncarea, vaccinurile, potcovit, spălări, perieri, deparazitări șiplimbări zilnice, să nu îi lenevească mușchii. Veșnic îi luceștepielea, căci e spălat cu șampon bun și pentru oameni, iar coama edată cu balsam, să stea mătăsoasă. Când transpiră e băgat la duș,iar după – la o lampă cu ultraviolete sub care se pune calul să-irelaxeze mușchii. În grajd respiră aer ventilat, iar apa o beanumai la 12 grade. Vara galopează în imensul țarc din curte șiiarna, într-un manej acoperit, cu nisip pe jos. Pentru ca nu cumvasă-și rupă articulațiile, sub nisip se află un plastic special carese strânge ca o pernă în jurul copitei, când țopăie calul. Nicinisipul nu e unul oarecare, ci bine spălat înainte, apoi amestecatcu sare de magneziu, să mențină umiditatea exact cât trebuie. Iargrajdul are luminatoare din loc în loc, căci altfel s-ar deprimacaii, fără pic de soare. Pe lângă pensiune, Mona mai plătește șicursurile de călărie: 150 de lei 45 de minute de sărituri, 100 delei o oră întreagă de lecție propriu-zisă, 80 de lei costă 45 deminute și 49 de lei, 30 de minute. Dar toate prețurile suntnegociabile. Nu e nevoie să-ți cumperi cal, poți să iei numailecții, pe caii altora. Există și cazare la garsoniere, pentrustăpâni, căci unii își iau liber și stau zile în șir cu caiilor.

Libertate: să simți vântul printre urechilecalului

„Când am senzația că se dărâmă lumea, TVA mai mare, criză șicelelalte, vin aici și mă urc pe Eneas al meu și într-o oră, câtcălăresc, e deconectare totală. Luni dimineața plec la serviciu cubateriile pline”, spune Cosmina Ionescu. La 31 de ani are propriasa firmă de avocatură. În afară de Eneas, l-a mai cumpărat și peLexus, cal sportiv, avansat și premiat la concursuri. Tatăl lui aluat argintul la Beijing, la Olimpiadă. Cosmina călărește de doiani și i se pare că Lexus e prea bun pentru ea: „Să-l călăresc peLexus e ca și cum abia mi-aș fi luat permis de conducere și m-așurca într-un Ferrari”. Caii ei au învățat-o că cele mai importantelucruri în viață sunt cu totul altele decât cariera. „Cine n-asimțit vântul printre urechile calului n-o să înțeleagă niciodatădespre ce vorbim”, zice.

Citește mai departe în pagina următoare

×
Inchide