Comerțul din jurul moaștelor. Cum să mergi în pelerinaj cu bastonul dotat cu lanternă FOTOREPORTAJ

Până să ajungi la moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou, dai maiîntâi de cutia milei. Zăpăcite de orele petrecute la coadă, deurcușul cu viteza melcului al Dealului Patriarhiei și de mirosul detămâie care a împânzit împrejurimile, pioasele femei strivite decoadă bat mătănii, se închină recunoscătoare că au ajuns ladestinație și sărută cutia milei. Preoții din zonă le trag demânecă și le spun că aici se depun bani, pupăturile urmează cevamai încolo. Dar, dacă tot au îmbrățișat cutia milei, acum nu maipot să o ocolească. Unele strecoară câte un leu, altele, mai curâvnă, câte o bancnotă sau două de 10 lei și abia apoi trec la celesfinte.

Ghiuluri sfinte și bastoane cu lanternă

Până să ajungă la cutia milei, însă, credincioșii și-au vărsatbanii la poalele dealului, unde, comercianți veniți special pentrua face profit de pe urma râvnei credincioșilor și-au improvizatpuncte de vânzare pe unde au putut. Pentru că florăresele carevindeau busuioc ocupaseră dealul și blocau circulația miilor decredincioși, jandarmii le-au gonit mai la vale. Astfel, petecul deiarbă din bucla capătului tramvaiului 32 s-a transformat într-opiață de obiecte de cult și nu numai.

Comercianții și-au întins cuverturi pe unde au putut, ocupând nudoar spațiul delimitat de linia tramvaiului, dar și stațiile sautrotuarele de lângă. Periodic tramvaiul sosea în stație țârâindcontinuu din sonerie, forțând călugării și călugărițele să sarăsprinten din calea lui ținând cărți de rugăciune la piept.Precupețele venite cu flori și alte produse indispensabilepelerinului care își petrece noaptea în frig (ciorapi, izmene) nuse lăsau intimidate de tramvai, blagoslovind zdravăn vatmanul pânăsă își mute marfa la fereală. Cine apucase să ocupe un loc maiferit, însă, se pusese pe făcut bani. Succes garantat îl aveauvânzătoarele de busuioc sau crizanteme.

Cum au simțit românii imunizarea anti-COVID? Între emoții și așteptare: „O pișcătură! Când am așteptat să…

Prima Bobotează în pandemie. Credincioșii, nemulțumiți că nu au mai putut pune Agheasma Mare în sticle:…

„Totul la un leu, Floareo, totul la un leu”, îi dicta prețul ovânzătoare mai bătrână veciei de scuar. „Dacă întreabă cineva, etotul la un leu”, adaugă aceasta. Cine apucase, însă, să cumperedeja flori avea o varietate mare de alte produse, atât pentrufericirea sufletului, cât și pentru confortul trupului. Lângă opătură cu trei perechi de ciorapi la 10 lei, o femeie scosese lavânzare, înfipte într-o fâșie de burete, o varietate impresionantăde ghiuluri și inele, cu diferite pietre mai mult sau mai puținprețioase.

Deși ghiulurile nu sunt sfințite și nici nu au cruciulițeatașate, mulțimea de credincioși care nu au apucat să se încolonezela coada din Dealul Patriarhiei s-a adunat în jurul precupeței.”Păi îl sfințiți la moaște și pe urmă îl aveți mereu pe deget”, oîmbie aceasta pe o femeie care se interesează de un inel cu piatră,chipurile, de onix. „Cincizeci de lei, pomană!”, pluseazăvânzătoarea. Un călugăr de lângă ea tace elocvent. Acesta vindebrățări la cinci lei, cu cruciuliță. „Sunt de argint”, seinteresează altă femeie înfierbântată, probabil, de vedereainelelor din vecinătate. „Nu!”, i-o taie scurt călugărul, fierbândîn sine.

Un alt tramvai trece cu zarvă, făcând curent și răspândind maiabitir mirosul de tămâie din aer. Agitația din piața improvizatăatrage personaje fistichii. Unii se strecoară în mulțime încercânddin răsputeri să se îngrămădească neobservați în oameni. Alțiiatrag privirile ca la urs. „Zici că-i profesorul trăsnit, să moarăCiprian!”, exclamă un tânăr vânzător de ciorapi și izmene lavederea unui bărbat cu o coamă de păr cărunt explodat în jurulcapului. Omul, îmbrăcat cu pantaloni și geacă de piele, cu ciocateîn picioare, râde și el ca de o glumă bună și menționează că a fostprofesor, dar nu trăsnit, ci de teologie. Apoi se alătură și elmulțimii atrase de noua apariție – vânzătorul de bastoane. „Vărecomand bastonul acesta telescopic”, îi spune el unui bătrân, înparticular, dar cu voce tare să audă și alții. Scoate un fel demâner și dintr-o mișcare din încheietură îl prelungește până lalungimea maximă. Mai are, însă, un as în mânecă – bastonul culanternă. „Apăsați butonul acesta, doamnă, și luminează chiar undevreți să pășiți”, îi arată acesta unei femei lanterna montată înmânerul bastonului. „Numai bun acum, când stați la coadă”, maiadaugă.

Cursa din deal

Bastoanele le-au prins totuși bine credincioșilor care au stattoată noaptea la coadă pentru a ajunge la moaștele SfântuluiDimitrie cel Nou. Când jandarmii au dat la o parte gardurile careîi despărțeau de moaște, credincioșii au luat-o la fugă dărâmândmai mulți bătrâni și copii care nu s-au putut ține bine pepicioare. Cine a vrut și apă sfințită, a trebuit să se așeze dinnou la coadă.