EI MERITĂ ROMÂNIA. Fetița de 9 ani care învăța să cânte la vioară la lumina becului din gară: „De multe ori nu am avut ce mânca în casă și stăteam și răbdam”. REPORTAJ VIDEO

Redactor:
Claudiu Pândaru

Până s-o vedem noi bine cade și-și pocnește genunchiul de pietrele de pe terasament. Credeți-mă, nu v-ați dori să cădeți printre liniile de cale ferată. „Tot timpul pățesc așa”, icnește de durere copila de nouă ani. După gară, cum sari liniile, e strada Ecaterina Teodoroiu, iar în capătul ei, în buza pădurii, dai la o parte rufele așezate la uscat și găsești casa familiei Cosma.

Renata, la nouă ani, cântă la vioară deja de trei. Și asta e singura dată când am văzut-o căzută. În rest, în viața acestei copile nu există decât o singură direcție. Înainte. Dar, întâi de toate, să-i cunoaștem familia, pentru că și ea este motivul drumului cu-n singur sens pe care pornește Renata.

Ion, tatăl, de cum intrăm în casă, se ascunde de camera de filmat. „Mi-e oarecum”, înghesuie toată jena într-o moldovenească sinceră. Îi e „oarecum” pentru că, șomer fiind, nu poate să mai aducă acasă nici măcar pâinea caldă pe care o primea, pe lângă salariu, la brutăria unde căra saci de făină. Slujba pe care o găsise după ce fusese disponibilizat de la CFR. Adică, luat matematic, domnul Ion Cosma este unul dintre cei 442.196 de șomeri prinși în statisticile oficiale din România. Așa cum și casa lor, de peste linii, o găsiți la capitolul fără apă și canalizare alături de alte 2.812.477 de gospodării. Păcat că nu s-a făcut și recensământul oficial al telegondolelor din România. S-ar fi constatat, așa impersonal, că telegondola din Piatra Neamț merge în gol de dimineața până seara pe curentul municipalității. Dă bine la recensământ. Bine că și familia Cosma a primit din nou curent. Nu pe degeaba și nu ca să ardă becul în gol.

„Trebuie să o susținem! Trebuie! Nu are cum să nu ajungă, să ajungă cât mai departe, să ajungă cineva. Să-și facă facultatea, să meargă la conservator!”. Pentru asta becul nu arde în gol. De lângă soba cu lemne, care și încălzește și gătește, dragostea unei mame bagă pe foc orice statistică oficială.

Doamna Ionela își ascunde cei 38 de ani sub o căciulă trainică, iar vorbele le aruncă nu prea deschis de rușinea danturii: „Acum trei ani am rămas fără serviciu și eu, și soțul, am mai încercat noi să ne găsim pe ici pe colo. Și așa s-au adunat facturile”. Până când le-a fost tăiat curentul.

Renata are nouă ani și talentul nu vine așa hodoronc-tronc. Îți dai seama după vioara tocită, împrumutată de la Liceul de Muzică din oraș. Sunt 22 în clasă, dar nu mulți își mai atârnă partitura cu un cârlig de rufe în timp ce se visează peste zece ani „la televizor, cântând pe scene!”.

Până atunci mai are mult de îndurat și de răbdat. De răbdat, concret. Dacă în general „răbdatul” se leagă în frază de tot soiul de așteptări sau capricii spirituale, aici e cât se poate de concret.

„De multe ori nu am avut ce mânca în casă și stăteam și răbdam”. Asta auzi, concret, din gura unui copil de 9 ani, spus cu maturitatea celui care știe că singura lui salvare este faptul că: „din clasa I nu m-am mai dezlipit de ea”. De ea, de vioară.

Foamea este – știu, sună rece, dar asta e – un alt membru al familiei. Despre foame vorbește și tatăl Renatei: „Mă duc oriunde, când ți-e foame te duci”, mama Renatei: „Pentru mâncare lupți. Atât. Te bucuri ca să ai o bucată de pâine ca să dai la copil. Eu pot să rabd, dar măcar lui să-i dau să mănânce. Am luptat! Făceam ceva ca să fac rost de bani. Că era o cartoafă prăjită, orice.”

Casa familiei Cosma are trei camere și o bucătărioară atinsă de ploaie și s-ar numi, după standardele urbane, o locuință improprie. În spate soba, jos dușumeaua din lemn trainic cândva, iar sus – pe tavanul arcuit spre interior – e construit un fel de piedestal invers pe care stă victorios, și veți vedea de ce spun asta, becul.

În total, în familie sunt patru suflete: uitasem prins în recensământul telegondolelor să o număr pe bunica, și faci o mare greșeală dacă nu o numeri pe bunica Elena. Ea e paznicul tuturor lucrurilor care intră prin ogradă, dar și al notelor care nu îi ies Renatei în orele de studiu. La 60 de ani, bunica, nu mai are îndoieli, „sunt sigură că o să mearga fata mea mai departe si are să o asculte o lume întreagă.”

La intrare, un cuier cu pantofi așezați la linie. Ultimele în rând, cizmulițele roz ale Renatei. Doamna Cosma are dreptate și nu prea. Nu a luptat doar pentru mâncarea copilei.

Sunt două motive de bucurie astăzi în familia Cosma. „Hai să vă arăt” și cotește rapid spre cămăruța ei de unde se întoarce încărcată cu haina nouă, bluza și pantalonii pe care îi va purta a doua zi la școală. Plus cizmulițele cele noi puse deja, numai cât să sară în ele, la intrare.

Cel de-al doilea motiv de bucurie ne este prezentat de doamna Cosma, cu ajutorul soțului. „Vino aici și înfiletează! Uitați! Asta e marea victorie: lumina!”.

Câteodată viața, ca și becurile, se înfiletează după cum îți dorești. A fost suficient ca un ziar local să descrie situația în care este familia, pentru ca cineva de la echipa de fotbal din Piatra Neamț să citească și să nu lase lucrurile așa.

La începutul lui noiembrie, un meci, Ceahlăul – Oțelul, a fost dedicat Renatei, iar încasările din bilete, 25 de milioane de lei vechi, au însemnat banii care au redat curentul electric familiei. Și o mare bucurie Renatei. O bucurie făcută părinților: „Mi-au mulțumit ei mie! Și m-am bucurat, toată ziua am sărit în sus și ziceam: Am lumină, am lumină!”. Are acum și trei viori, după meciul în care a devenit cunoscută mai mulți oameni au vrut să o ajute. E mare lucru să-i vezi pe acești oameni cum se învârt în jurul copilului lor, cum își pun speranțele în drumul ei.

„Când n-am avut lumină? Nici nu vreau să-mi aduc aminte. Hai că vara am mai dus-o cum am mai dus-o, era bine pentru că se întuneca târziu. Repeta, ei i-a venit ideea. Se mai ducea la un stâlp aici de luminat lângă linie si repeta”. Mândria omului care vede în copilul său viața pe care el nu a avut-o. ” Noi nu am spus la școală, copiii sunt mai răutăcioși în ziua de azi, râd de ea, fetițele sunt mai sensibile. Am fost chemat la școală de multe ori, >. E, și o jigneau copiii. Acum am cumpărat cizmulițele alea…”, se alătură discuției domnul Ion.

„Să aibă încredere în mine”, vine din celălalt colț al camerei ecoul Renatei. Cum să nu aibă încredere. Nu au să-i dea decât încredere. „Dacă înveți și ai voință e imposibil să nu ajungi. Poate să deie ăla blatul lui dracu, sau fata lui nu știu care, dacă e proastă, proastă rămâne. Dacă copilul învață ajunge. Nu are ce să-i facă nimeni, nimeni niciodată”. Domnul Ion mai are o jenă, îi mai este „oarecum” și dintr-un alt motiv. „Sunt mai negru la față”. Mai contează dacă sunt sau nu țigan? „Și dacă aș fi, care e problema?”, se înfurie omul.

La cele 100 de kilograme, domnul Ion nu are complexe: „Mie nu mi-e rușine pe chestia asta. Si oamenii chiar dacă spun că noi nu facem ură de rasă, dar totuși există chestia aia, rasismul ăla la noi există. Cine? Țigan, dă-l în gâtu’ mă-sii. Sunt și țigani între țigani, sunt țigani care au ajuns mari oameni. Sunt și țigani nenorociți care nu le place munca. Eu nu iau nici social, cu toate că am fost rugat. Și am zis: da ce fac cu socialul? Să-mi dai un milion și să stau acolo degeaba ca nenorociții? Dă-mi, frate, de muncă! Nu am nevoie de socialul vostru. Pot munci! Am văzut la televizor din ăștia care și-au făcut certificate din alea. Munca este grea, mai ales munca de jos. Dar se câștigă bănuțul ăla când transpiri, știi să-l prețuiești.”

Ce sfaturi mai bune îi puteți da dumneavoastră micuței Renata? Citiți cu atenție cum din sărăcia lui, din foamea lor, printre culesul de bureți și fier vechi, acest om a găsit cea mai mare bogăție pe care i-o poate da un tată copilului: „Așa am învățat-o și pe ea. Băi, fată, prin munca ta, ceea ce faci tu, munca ta din mână, cutia ta, viorica ta, nu ți-o ia nimeni, nimeni niciodată. Cu aia te duci, aia te reprezintă. Eu așa am învățat-o: să nu-ți fie rușine niciodată, dacă unul îți spune în mijlocul străzii: băi, scoate vioara și cântă! Hai că scot și cânt. Și noaptea din somn dacă te trezește cânți.”

Și cântă, falsează, mai și scârțâie uneori după urechile mai pretențioase. Dar merge înainte. Uitați-vă la ea și spuneți-i voi, dacă îndrăzniți, că trebuie să se oprească.

 

 

 

Transfer ISTORIC la FCSB. Becali dă o nouă lovitură memorabilă şi îşi vinde starul la...
A MURIT. Tragedia care a șocat showibiz-ul. Doliu pentru Dorian Popa
FOTO. Cum arăta Daniela Crudu în liceu! Era în clasa a X-a, fără operații estetice...
Era pe plajă, la mare, când A DISPĂRUT fără urmă. Au găsit-o peste 18 zile...
Pisica lui Cristiano Ronaldo a fost călcată de o mașină și celebrul milionar a trimis-o...
Schimbare URIAŞĂ în cazul morţii mezzosopranei Maria Macsim Nicoară! Cine ar fi ucis-o, de fapt
FOTO Căţelul „minune” din Oklahoma, născut cu două cozi şi şase picioare: „Un miracol numit...
BANCUL ZILEI – Gagica disponibilă și studenții la Inginerie
Cinci români au câștigat sume uriașe după ce și-au pus soțiile să facă sex pe...
A MURIT. Tragedia care a șocat showibiz-ul. Doliu pentru Dorian Popa
A fost sărac toată viața fără să știe că avea așa ceva în curte. Peste...
Ce declanşează la FEMEI dorinţa de a FACE sex? Răspunsul cercetătorilor este neaşteptat.Toţi bărbaţii ar...
Românii care au cont și card la aceste bănci sunt în pericol să rămână fără...
1 an de pandemie în România. Cum s-a schimbat viața noastră din cauza covid-19
A divorțat după 7 ani, fără pasiune, de căsătorie. Apoi a făcut un experiment inedit:...
BREAKING NEWS: România este în DOLIU! A fost găsit mort în apartamentul său
O femeie nu a mâncat zahăr 30 de ani. De atunci pare că nu a...
Concedieri MASIVE. Tarom se pregăteşte să dea afară jumătate dintre angajaţi. 700 de oameni sunt...
SURPRIZĂ de proporţii: De unde vin produsele de la Lidl? ADEVĂRUL de la raft care...
Veste ȘOC despre Sebi, copilul de 7 ani dispărut de ȘASE SĂPTĂMÂNI. Ce s-a întâmplat,...
×
Inchide