LISTA TORȚIONARILOR CARE TRĂIESC. Radiografia completă a Gulagului românesc – 35 de torționari ai regimului comunist sunt acum anchetați

Redactor:
Biro Attila
În perioada comunistă, 540.000 de deținuți politici, cu o medie a sentințelor de cinci ani și jumătate, au fost aruncați în temnițele sistemului totalitar. Dintre aceștia, 100.000 au decedat. Până azi, nimeni nu a fost tras la răspundere, acuzat și condamnat pentru morții Gulagului românesc

Un proiect jurnalistic multimedia realizat de: Attila Biro, Marian Sultănoiu, Andrei Luca Popescu, Claudiu Pândaru, Adrian Ciutureanu, Cătălin Zălog, Radu Bălăceanu, Cosmin Ghinea.

În perioada comunistă, 540.000 de deținuți politici, cu o medie a sentințelor de cinci ani și jumătate, au fost aruncați în temnițele sistemului totalitar. Dintre aceștia, 100.000 au decedat. Până azi, nimeni nu a fost tras la răspundere, acuzat și condamnat pentru morții Gulagului românesc. Autoritățile au identificat, însă, 35 de torționari care se fac vinovați de torturi inimaginabile și de moartea dizidenților politici. Cine sunt aceștia? Cum pot fi anchetați? Care este profilul torționarului comunist? De ce statul nu a dorit anchetarea torționarilor? Gândul.info în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) răspund acestor întrebări, în cadrul unui proiect media în premieră pentru România.

LISTA TORȚIONARILOR CARE TRĂIESC: Profilul torționarului Alexandru Vișinescu, de la plutonul de execuție al mareșalului Antonescu la torturile dizidenților anticomuniști

Până în prezent au fost identificați 35 de comandanți ai penitenciarelor comuniste, șefi ai temnițelor în care au fost încarcerați liderii PNȚ și PNL, epurați de regimul totalitar. IICCMER a descoperit și „cartografiat” activitatea torționarilor, concluzia fiind una singură: aceștia se fac vinovați de moartea a mii de deținuți politic. Datele au fost colectate și pe numele lor au fost trimse plângeri penale.

Cum a început totul. Fenomenul închisorilor comuniste

După instaurarea regimului comunist, în 1946, România a intrat în „era” epurării violente a elitelor politice din perioada interbelică. PNL și PNȚ au fost considerate partide ostile regimului impus de sovietici la București și, în scurt timp, liderii acestora au fost aruncați în pușcării, în contul unor infracțiuni inventate.

În 1948 a fost înființată Direcția Generală a Securității Poporului (Securitatea), care avea drept principală atribuție achetarea elementelor ostile conducerii comuniste. Organul de represiune al comuniștilor era condus de Gheorghe Pintilie și de adjuncții săi, Alexandru Nicolschi și Vladimir Mazuru, toți trei agenți ai serviciilor secrete sovietice.

Anchetele și arestările Securității, desfășurate fără încetare, ani de zile, au condus la suprapopularea închisorilor cu deținuți politici. În această perioadă, în Codul Penal au fost incluse infracțiuni cu denumiri elocvente pentru ceea ce avea să urmeze: „uneltirea contra ordinii sociale”, „subminarea economiei naționale și sabotajul contrarevoluționar”; cei care se opuneau regimului erau catalogați oficial drept „dușmani ai comunismului”.

Potrivit istoricilor, fenomenul închisorilor politice a durat din ”54 până în ”63-”64, atunci când supraviețuitorii reeducării prin tortură au fost eliberați. Unele estimări arată că în această perioadă au fost încarcerate peste 500.000 de persoane, dintre ele pierind sub teroare 100.000.

„Modelul închisorilor politice din România a copiat modelul închisorilor politice din Uniunea Sovietică. Principalele caracteristici ale detenției politice erau: o formă de izolare eficientă, folosirea deținuților la muncă forțată, un regim carceral agresiv și violent, hrană puțină, frig, teroare”, explică Andrei Muraru, directorul Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc.

Noi schimbări, apar temnițele politice

Pe 4 decembrie 1945, MAI emite un decret prin care reclasifică penitenciarele, acesta putând fi numit „actul de înființare al închisorilor politice”. Clasificarea penitenciarelor a fost făcută astfel: penitenciare pentru muncă silnică pe viață (închisoarea Aiud), penitenciare pentru muncă silnică pe termen limitat (Caransebeș, Craiova, Oradea și Sighet), penitenciare pentru executarea pedepselor de temniță grea, pentru executarea pedepselor corecționale 2 la 12 ani (Pitești, Ocnele Mari), pentru pedepse corecționale de până la șase luni (Baia, Bistrița, Râmnicu Sărat, etc.).

LISTA TORȚIONARILOR CARE TRĂIESC. Reacția unuia dintre cei doi supraviețuitori de la Râmnicu Sărat, când Gândul i-a arătat poza la zi a lui Vișinescu

În 1948 a avut loc o nouă reclasificare a penitenciarelor: penitenciare de maximă siguranță unde erau încarcerate elitele politice considerate elemente periculoase pentru societate: – Aiud, Gherla; a doua categorie era cea a penitenciarelor închise, destinate deținuților cu grad sporit de periculozitate: Craiova, Galați, Târgșor, Ocnele Mari, Pitești, Mislea; a treia categorie -penitenciare cu regim de maximă severitate: Râmnicu Sărat, Sighet, etc.

Începând din 1949, regimul comunist a efectuat o nouă reprofilare a locurilor de detenție, în funcție de categoria socio-profesională a deținuților, de vârsta și de orientarea politică: Pitești (studenți), Suceava, Aiud, Râmnicu Sărat (legionari), Sighet (elita interbelică), Gherla (țărani și muncitori), Craiova, Galați (liberali și național-țărăniști). Criminalii de război se aflau la Aiud, alături de intelectuali și de foști membri ai Guvernului Antonescu.

VIDEO: ION DIACONESCU DESPRE ÎNCHISORILE COMUNISTE

La Canalul Dunăre – Marea Neagră se regăseau deținuți din toate categoriile de mai sus. Piteștiul și Gherla au fost martorele unui experiment prin excelență violent: reeducarea deținuților. Între 1949 și 1955, au existat și penitenciare cu un anumit specific: spitalele Văcărești, Târgu Ocna. Au existat de asemenea și locuri de detenție pentru femei: Mislea și Miercurea Ciuc.

„Oficial, rolul acestor penitenciare era acela de reeducare, însă, în mod evident, când au avut de a face cu personaje care au participat la înfăptuirea Marii Uniri de la 1918, personaje precum Iuliu Maniu, Dinu Brătianu, Gheorghe Brătianu, evident că scopul nu a mai fost reeducarea. Era clar că scopul era eliminarea printr-un regim foarte dur”, explică Andrei Muraru.

Cine sunt victimele

În penitenciarul de la Râmnicu Sărat, ICCMER a documentat moartea, în urma torturilor, a șapte deținuți politici: Ion Mihalache, Gheorghe Dobre, Gheorghe Plăcințeanu, Victor Rădulescu-Pogoneanu, Romniceanu Mihail, Solymos Ivan, Constantin Pantazi.

La penitenciarul de la Sighetu Marmației a decedat pe 5 februarie 1953 Iuliu Maniu, cadavrul său fiind aruncat într-o groapă din Cimitirul Săracilor, de la marginea orașului Sighet. Tot în închisoarea de la Sighetu Marmației a murit, în 1952, Constatin Argetoianu, fost președinte al Consiliului de Miniștri, ministru de Justiție, ministru de Finanțe și ministru de Interne. Radu Portocală, avocat, om politic liberal, a decedat tot în închisoare de la Sighetu Marmației, în 1952.


Foto: Iuliu Maniu – a fost închis la Sighetu Marmației unde a și decedat

Acestea sunt doar câteva exemple, numărul deținuților politici exterminați în perioada de represiune ajungând la 100.000 de persoane. „Mulți dintre cei închiși nici nu au fost judecați într-un proces. La Sighet, mulți au murit fără a avea vreo condamnare sau fără să fi fost inculpați”, spune Andrei Muraru, directorul IICCMER.

Profilul torționarului

Torționarul obișnuit avea următorul profil: individ fără prea multă educație, în general din mediul rural, membru al Partidului Comunist sau membru UTC, recomandat de autoritățile comuniste, extrem de zelos. „Erau persoane care dădeau dovadă de exces de zel. Reușeau să îndeplinească la normă toate solicitările conducerii penitenciarelor. Nu existau dispoziții clare prin care comandaților de penitenciare li se cerea să aplice torturi deținuților politici. Cu toate acestea, ei aplicau un regim de teroare din propria inițiativă. Făceau asta fără să fi primit o solicitare expresă printr-un document. Avem de a face cu personaje care nu își puneau problema dacă deținuții pe care îi aveau în custodie beneficiază de un minim tratament”, susține Andrei Muraru, directorul IICCMER.

VIDEO INTERVIU CU ANDREI MURARU DIRECTORUL IICCMER

Modul în care comandanții de penitenciare au acționat este încadrat într-un comportament deviant. „Nu au fost cazuri izolate. În anii ”50 a existat un adevărat fenomen. Torturile, frigul, înfometarea, munca silnică până la epuizare au fost aplicate și la Sighet, și la Râmnicu Sărat, și la Canal. Rezultatul acțiunii acestor comandați de penitenciare a fost moartea pe o scare largă a deținuților politici”, spune Andrei Muraru.

Cum erau anchetați deținuții politici

Mărturiile și documentele istorice arată că traseul deținuților politici prin tenebrele gulagului românesc începea încă de la arestarea acestora. Ridicați de organele de Securitate ziua sau noaptea, de acasă, de la serviciu sau de pe stradă, deținuții erau transportați într-o mașină neagră, cu ochelari de tablă la ochi și uneori cu capul între picioare. Ajunși la sediul Securității existau câteva posibilități: unii erau introduși direct în anchetă, iar alții erau lăsați să aștepte o perioadă de timp. În cursul așteptării, o presiune psihologică se exercita asupra lor: neștiind de ce erau arestați, căutau în memorie posibile motive care să fi condus aici.

LISTA TORȚIONARILOR CARE TRĂIESC. Dosarele de penitenciar ale lui Ion Mihalache, Corneliu Coposu și Ion Diaconescu duc la torționarul Vișinescu

În tot aceast timp, strigătele celorlalți deținuți accentuau groaza generată de izolare și detenția într-un adevărat infern. Anchetele durau ore în șir, anchetatorii „muncind” în schimburi. O astfel de anchetă începea cu prezentarea informațiilor autobiografice, indicarea persoanelor cunoscute și precizarea faptelor ostile comise împotriva regimului. Refuzul deținuților de a răspunde la întrebările anchetatorilor conducea la exercitarea de presiuni fizice și psihice asupra deținuților.

Top 10 închisori politice. Unde au fost aplicate cele mai grele metode de tortură

1. Penitenciarul Aiud

Descriere – Închisoare de mari dimensiuni, Aiudul a concentrat între zidurile sale deținuți politici cu pedepse mari, proveniți din toate categoriile politice și sociale.

Condiții de detenție – Insalubritatea, frigul, foamea sau lipsa asistenței medicale au condus la numeroase decese sau îmbolnăviri grave. În plus, „Zarca” Aiudului „oferea” condiții și mai grele celor care refuzau, la începutul anilor ”60, să se încadreze în procesul cunoscut sub denumirea de „reeducare târzie”, persoane considerate periculoase de către administrație.

În proximitatea închisorii, locul numit Râpa Robilor adăpostește osemintele celor decedați la Aiud și aruncați în gropi comune, mărturie a regimului criminal din această închisoare.

2. Penitenciarul Sighet

Descriere – Sighetul a fost transformat, imediat după instaurarea regimului comunist, într-un loc de exterminare pentru elita politică, economică, militară și culturală, fiind considerat chiar de către regim un loc cu specific aparte, destinat „deținuților cu pedepse grele”.

Condițiile de detenție – Regimul de izolare, foamea, lipsa asistenței medicale și brutalitatea administrației au provocat moartea a numeroși oameni politici sau ierarhi ai bisericii greco-catolice, nu mai puțin de 53 de decese fiind înregistrate în intervalul 1950-1955. Mormintele lor nu sunt cunoscute nici în prezent.

3. Penitenciarul Jilava

Descriere – Deși nu este recunoscut ca un penitenciar cu veleități de exterminare și nici ca unul de executare a pedepselor (cu excepția sentințelor capitale), prin specificul său, Jilava s-a aflat printre cele mai dure centre de detenție din perioada comunistă, caracterizat de o umiditatea excesivă, indiferent de anotimp, de temperaturi foarte scăzute iarna și extrem de ridicate vara.

Condiții de detenție – A rămas de notorietate „primirea” deținuților nou-veniți, specifică acestui loc în perioada 1949-1952, când la conducere s-a aflat temutul Nicolae Moromete: aceștia erau introduși în fort printr-un cordon de gardieni înarmați cu obiecte contondente, care-i loveau fără milă. Regimul drastic, alimentația proastă, suprapopularea, lipsa aproape completă a asistenței medicale, relele tratamente, dar și faptul că majoritatea deținuților politici a trecut pe aici, fac din Jilava un punct de reper pe harta Gulagului românesc.

4. Penitenciarul Râmnicu Sărat

Descriere – Pe lângă greutățile materiale, deținuții încarcerați în regim monocelular s-au confruntat cu o întreagă gamă de probleme generate de lipsa oricărui contact cu mediul exterior. Alături de Sighet, Râmnicu Sărat este unul dintre penitenciarele care în mod cert au avut veleități de exterminare.

Condiții de detenție – Penitenciar de mici dimensiuni, Râmnicu Sărat se remarcă prin rata crescută a deceselor în raport cu capacitatea de detenție și prin regimul de izolare deplină, unic în cadrul sistemului concentraționar autohton.

5. Penitenciarul Pitești

Descriere – Mai mult decât oriunde, la Pitești, deținuții supuși procesului de „reeducare” au fost mutilați fizic și spiritual într-o manieră ireversibilă.

Condiții de detenție – Socotit în epocă drept cel mai modern penitenciar, Piteștiul și-a dobândit o tristă faimă, în special din cauza fenomenului „reeducării”, care, pe lângă decese în rândul deținuților, a produs traume ireversibile aproape tuturor celor care au trecut prin acest experiment.

VIDEO ION DIACONESCU DESPRE RÂMNICU SĂRAT

6. Penitenciarul Baia Sprie

Descriere – Deși, spre deosebire de restul locurilor de detenție, deținuții supuși regimului de muncă forțată în minele de plumb beneficiau de o hrană superioară calitativ, aceasta nu acoperea nici pe departe efortul uriaș depus în subteran.

Condiții de detenție – Condițiile dure de muncă, spațiile insalubre, lipsa echipamentului adecvat, temperaturile extrem de ridicate, precum și lipsa unei minime preocupări din partea administrației au condus la nenumărate accidente de muncă, unele dintre acestea soldate cu decesul celor în cauză. În plus, praful de plumb inhalat în mină a contribuit din plin la distrugerea sănătății deținuților.

7. Penintenciarul Peninsula

Descriere – Cunoscut în memorialistica detenției drept „Valea Neagră”, penitenciarul de la Peninsula a fost locul în care munca forțată depusă la Canal a mers până la exterminarea prin epuizarea deținuților.

Condiții de detenție – Clima aspră, normele de lucru aberante, igiena precară sau lipsa echipamentului corespunzător, combinate cu alimentația insuficientă și lipsa asistenței medicale au transformat Peninsula într-o adevărată „vale a plângerii”. Frecventele accidente de muncă, nu de puține ori mortale, dar și procedeul „reeducării” de tip Pitești aplicat aici, fac din Peninsula unul dintre cele mai dure locuri de detenție.

8. Penitenciarul Gherla

Descriere – Cu toate că era o închisoare de dimensiuni mari, caracteristica principală a acestui penitenciar a constituit-o fenomenul suprapopulării, între 8 și 12 persoane ocupând o celulă destinată pentru două persoane. La începutul anilor ”50, Gherla nu a fost scutită nici de „fenomenul reeducării”, care a generat violențe atroce, depășind în anumite cazuri intensitatea „reeducării” de la Pitești.

Condiții de detenție – Tortura, bătaia, hrana precară și insalubritatea au însoțit în permanență traseul deținuților politici de la Gherla, iar revolta acestora din 1958 a accentuat regimul inuman al administrației.

9. Penitenciarul Miercurea Ciuc

Descriere – Aproape că nu există mărturie a fostelor deținute politic care să nu indice Miercurea Ciuc drept cea mai dură închisoare pentru femei.

Condiții de detenție – Gerul, foamea și tratamentul dur al administrației a produs consecințe mai grave decât în oricare altă închisoare de gen. Rata deceselor a fost, de asemenea, crescută.

10. Penitenciarul Făgăraș

Descriere – Supranumită „închisoarea polițiștilor”, Făgărașul a devenit loc predilect de detenție pentru foști polițiști și agenți ai Siguranței.

Condiții de detenție – Amenajată între zidurile reci și groase ale cetății medievale, închisoarea de la Făgăraș s-a remarcat prin duritatea regimului aplicat celor considerați „instrumentele represive ale regimului burghez”.

Asistența medicală precară, alimentația proastă, insalubritatea, regimul dur de detenție și comportamentul inuman al administrației sunt caracteristice tuturor acestor locuri de detenție, într-o măsură mai mare sau mai mică. În plus, trebuie ținut cont de faptul că o astfel de evaluare depinde foarte mult de experiența personală a fiecărui deținut, acest top fiind, de bună seamă, unul subiectiv, cu scop de informare.

De ce nu au fost investigate crimele torționarilor

Până în 2006 au existat doar patru rechizitorii privind torționarii, unul fiind cel privind asasinarea lui Gheorghe Ursu, iar al doilea caz fiind lotul „Autobuzul” (tineri care, în anii ”80, au luat ostateci călătorii dintr-un autobuz în tentativa de a trece granița).

Din ordinul lui Ceaușescu, tinerii din respectivul lot au fost executați pe loc. După ’89, cei implicați – șeful Miliției Timiș și ministrul de Interne – au fost judecați și condamnați. „Sunt patru rechizitorii pentru 50 de ani de comunism, ceea ce este infim”, a precizat Andrei Muraru.

Parchetul a îngropat dosarele torționarilor

Din 2006 până în 2009, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc a sesizat Parchetul în șase cazuri privind 300 de persoane care ar fi comis crime și abuzuri pe vremea comuniștilor. Toate sesizările au fost însă respinse de Secția Militară. Potrivit directorului IICCMER, „aceste sesizări au fost respinse pentru diferite motive, fie pentru că nu s-au identificat elementele consititutive ale infracțiunii, fie că a intervenit prescripția”.

Cazul Paraschiv. Directorul institutului a relatat cazul dizidentului Vasile Paraschiv, care a fost răpit, torturat și lăsat să moară într-o pădure 1979. În acest caz, institutul a sesizat Parchetul pentru tortură. Parchetul a schimbat însă încadrarea în abuz în serviciu și a constatat că infracțiunea s-a prescris, astfel că dosarul a fost clasat.

Cazul torționarului Gheorghe Enoiu. În 2007, Parchetul a fost sesizat privind infracțiunile comise de Gheorghe Enoiu care, în anii ”50, ocupa funcția de șef al Direcției Penale a Securității și care a condus cele mai importante anchete din acea periodă. Parchetul a analizat sesizarea la șapte luni după ce Enoiu a decedat și a răspuns că infracțiunile s-au prescris. Răspunsul Parchetului a fost transmis în 2010, la trei ani de la sesizare.

De ce torționarii pot fi cercetați și judecați pentru faptele comise

Potrivit IICCMER, faptele comise de comandații penitenciarelor, în principal încadrate la infracțiuni precum omor deosebit de grav și genocid, nu au atins termenul de prescripție. Analizat din punct de vedere legal, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, pedeapsa merge până la închisoare pe viață. Pentru infracțiuni comise în anii ”45-”50, prescripția ar fi fost atinsă în anii ”70, dacă justiția nu ar fi fost impiedicată să ancheteze și să judece infracțiunile în discuție. Juriștii IICCMER spun că termenul de prescripție este înlăturat întrucât aceste crime nu au fost cercetate niciodată. „Nu sunt prescriptibile infracțiunile contra păcii și omenirii, infracțiunile prevăzute de art 174-176 Cod Penal și infracțiunile intenționate urmate de moartea victimei”, se arată în argumenția juridică a specialiștilor IICCMER.

Este de menționat și faptul că, în 1968, Partidul Comunist Român a deschis o anchetă în privința crimelor comise în penitenciare, însă singura țintă a anchetei a fost fostul ministru de Interne Alexandru Drăghici. Această anchetă a fost realizată numai de PCR, nu și de către procurori. Prim-ministrul Gheorghe Maurer conchidea într-o ședință de partid că aceste crime nu trebuie să ajungă la o judecare.


FOTO: Gheorghe Maurer în dreapta. Imagini din fondul Arhivelor Naționale

„Mie mi se pare că soluția cea mai bună este să lăsăm lucrurile să se îndrepte din punct de vedere judiciar, să nu luăm o hotărâre, să spunem să nu fie trimis în judecată și împotriva omului să fie luate hotărârile politice. Mai sunt câteva luni până la prescripție”, spunea Maurer în 1968. Astfel că, din punct de vedere juridic, justiția a fost împiedicată să ancheteze aceste cazuri fiind de notorietate faptul că în perioada comunistă procurorii și judecătorii erau subordonați PCR. În opinia juriștilor IICCMER, faptul că PCR a dispus ca torționarii să nu fie anchetați și trimiși în judecată este o condiție pentru ca termenul de prescripție să fie suspendat, cel puțin până în anul 1989. „Termenul de prescripție specială pentru infracțiunea de omor deosebit de grav nu s-a împlinit încă, în varianta actuală a Codului Penal fiind de 30 de ani”, se arată într-o analiză a juriștilor IICCMER.

„Scopul final trebuie să fie condamnarea la închisoare a acestor persoane”

După ce IICCMER va depune plângerile penale la Parchetul General, procurorii vor analiza conținutul acestora și vor dispune în prima fază dacă încep urmărirea penală; apoi, după ce colectează probe, vor hotărî dacă dosarele sunt sau nu trimise în judecată. Potrivit normelor UE, termenul rezonabil pentru cercetarea unui dosar este de un an și jumătate, iar în cazul unor dosare complexe, nu trebuie să depășească un maxim de trei ani. Potrivit directorului IICCMER, scopul final al demersului trebuie să fie condamnarea foștilor torționari.

„Finalitatea acestui demers ar trebui să fie, din punctul nostru de vedere, condamnarea la închisoarea a acestor persoane. Vorbim aici de persoane care nu au comis infracțiuni obișnuite. Au comis delicte foarte grave. Sperăm că, în final, vor răspunde pentru crimele comise”, a conchis Adrian Muraru, directorul IICCMER.

Medicul care a prezis pandemia de COVID-19 în 2017 a anunţat că urmează un nou...
Gina Pistol, OUT de la emisiune! Șefii de la Antena 1 au luat această decizie...
FOTO. Ea e femeia pentru care Walter Zenga ar fi părăsit-o pe Raluca! Seamănă foarte...
Brigitte Pastramă, în lacrimi la tv! A explicat de ce a divorțat, de fapt, de...
Ce meserie a avut Nicolae Ceaușescu în tinerețe. Chiar el a demolat clădirea unde a...
Situaţie îngrijorătoare pe şantierul Autostrăzii A3 Transilvania. Constructorul este, practic, inexistent
Insulele italiene, locuri de „pelerinaj sexual”. Care sunt cele mai vizitate
Gina Pistol, OUT de la emisiune! Șefii de la Antena 1 au luat această decizie...
EXCLUSIV! Adina Buzatu și-a câștigat primii bani din spălat parbrize. Cum a reacționat tatăl său...
ALARMANT! În plină pandemie Rusia a INSTALAT ceva în apropiere de ROMÂNIA. Cât de mare...
Nicolae Ceaușescu, gest RUȘINOS față de Arsenie Boca. De ce l-a amenințat și a făcut...
Toți cei care au WhatsApp trebuie să afle: schimbarea fără precedent se întâmplă acum
Leacul pentru COVID-19 ar putea veni de la o banală plantă care creşte şi în...
10 motive pentru care o femeie căsătorită îşi înşală soţul
SITUAŢIA ALARMANTĂ pe judeţe. Bucureştiul rămâne pe PRIMUL la numărul de infectări. Lista completă cu...
Familia care controlează una dintre cele mai mari tări şi bogate din lume. Ei au...
Ștefania a ajuns la spital! Vedeta a suferit o operație complicată: “Mi-a fost puțin frică”
Inchide