LUPTA pentru „ZIDUL” de la Universitate. Cât de mult ține România la istoria sa? REPORTAJ MULTIMEDIA

Redactor:
Marian Sultănoiu
Redactor:
Razvan Chirita
LUPTA pentru „ZIDUL” de la Universitate. Cât de mult ține România la istoria sa? REPORTAJ MULTIMEDIA
"Nu căutați groapa, că nu e". "Păi, zidul? Luminatorul? Sticla?" întreb siderat. "Nimic din toate astea, pentru că zidul a fost astupat". "Cum așa?". VEDEȚI AICI UN REPORTAJ VIDEO DIN ZONA VECHE A CAPITALEI

În Centrul Istoric al Bucureștilor, bătaia pietrarilor sună ca otoacă în asfințit. Poate doar mai rar și mai ferm. Scrâșnetulpietrei se zbate între pereții coșcoviți, reverberând în cariiletencuielilor, scăpând apoi în sus, ca un fâlfâit prin mirosul greu,igrasios, peste acoperișuri. Toc, toc, bat pietrarii cuburi degranit pe Gabroveni, ca pe niște cuie într-un capac de mormânttrântit peste istorii.

La câteva sute de metri, spre Bulevadrul Elisabeta, în groapaviitoarei parcări subterane de la Universitate, câțiva arheologitineri, în genunchi, ca într-o mătanie colectivă, mătură pământulgalben dintre oasele morților îngropați în coasta fostei bisericiibrâncovenești, Sf. Sava, demolată la 1870.

În adâncuri, Bucureștiul vechi e plin de surprize și de ziduri.La suprafață, oamenii săi sunt, cel puțin, le fel desurprinzători.

Primul zid

Cum apare sau dispare vreun zid din miticul București, cumizbucnește un scandal. Inevitabil, cineva are ceva de spus, deargumentat, de incriminat. Ciuca plângerilor penale: primarul SorinOprescu. Ultimul motiv – „demolarea” unui zid dintre celedecopertate în situl arheologic deschis la Universitate,aparținător Academiei Domnești Sf. Sava, „fără declasarea saprealabilă din lista monumentelor istorice”, după cum susțin,într-un comunicat, reclamantele – Asociațiile „Arhitectură.Restaurare. Arheologie” și „Salvați Bucureștiul”.

Vechi iubitori ai Bucureștilor și istoriilor sale, am vibratnegativ la asemenea anunț și am purces pe teren, ca să căutăm cauzadesființării fără regrete a istoriei sale, regăsite în carne șioase după sute de ani de întuneric.

Un sit arheologic, proprietate privată

„Da’ pe cine căutați?” ne întâmpină abrupt un angajat alApolodor, din spatele gardului care împrejmuiește șantierul de laSf. Sava. „Am venit să vedem zidul”, spun, cu ochii la vestigii.”N-aveți voie” și împinge și mai mult poarta oricum închisă.”Vorbiți cu șefii!” mai spune și-mi arată o organizare de șantier,pe două nivele, în incinta strașnic apărată. „Păi cum să vorbim,dacă nu putem intra?”. Omul își ia seama și face o piruetă toropităde căldură spre container. În două minute, ne pomenim la poartă cuun cerber arțăgos. „Nu e voie! Aici e o proprietate privată” spune.”Și vestigiile?!” întreb. „Și scheletele? Tot private?” Ridicăniznai din umeri. „Nu punem mâna pe nimic, doar ochiul”, insist.”Domnule, nu e voie. Veniți cu acte, cu aprobări. Altfel nu avețice căuta aici, clar?”.

Când să plecăm, un român conciliant ne abordează prin gard. „Săștiți că zidul era descărcat de sub sarcina arheologică. Noi nufacem nimic fără aprobare – de la minister, de la primărie, de undevin ele, aprobările. N-avea valoare. Uite, acuma am mai găsit nișteoseminte, lucrează arheologii la ele. Și nu facem nimic până nutermină ei de săpat. Până nu ajung la teren neumblat…”.

Cu metroul la biserică

Gheorghe Mănucu-Adameșteanu, șeful secției de Arheologie dinMuzeul de Istorie a Municipiului Bucureștiului și tatăl tuturorvestigiilor subterane, intră grăbit în holul răcoros al clădirii,apoi în biroul său. Dă un telefon scurt, după care iese la fel degrăbit și din birou și din clădire. Ne ținem greu în plasa lui,făcând slalom printre bucureșteni. Povestește din mers. „Ciulițiurechile că nu vă spun de multe ori! Pe scurt, când ne-au acuzat căam distrus un zid, am răspuns că nu unul, ci mai multe. Că n-arerost să mă cert mereu cu ei. Acum vă spun că acolo erau nișteziduri de pivnițe din a doua jumătate a sec XIX”. „Bine, dar…”apuc să spun sufocat de ritmul susținut al cursei, dar omul meucontinuă.

„O comisie de specialitate din Ministerul Culturii a apreciat,împreună cu arhitecții, că nu e necesar să fie păstrate. După cumvedeți, biserica de vizavi e întreagă și nu se atinge nimeni de ea.Mai mult, am cerut să fie integrată în proiectul noii stații demetrou, pentru că se află chiar în zona galeriei. Se va organiza unconcurs – sub auspiciile conducerii Metroului -, iar biserica, înîntregimea fundațiilor ei, va fi integrată în ansamblul stației.Mulțumit?!”. Mulțumit, nemulțumit, pe domnul Mănucu nu mai ai deun’ să-l iei. „Acum gata, plec la Sibiu. Mai vorbim în iunie. Ziuabună”, și pleacă la gară…

„Doar ruinele bisericii vor fi clasate”

Ca să întregim povestea zidului, sunăm la poarta MinisteruluiCulturii. Iar Radu Enache, purtătorul de cuvânt, ne deapănăistoria. „Când a-nceput lucrarea la Universitate și s-au găsitzidurile și osemintele, Ministerul Culturii a datun Aviz de Cercetare Arheologică Preventivă. S-aformat o echipă complexă – arheologi de la muzeu și colaboratori aiacestora din alte instituții -, care a emis un Raport deCercetare Arheologică, înaintat către ComisiaNațională de Arheologie, prin procedură legală”. CNA astudiat raportul și a propus ca ruinele bisericii Sf. Sava, maimari, mai spectaculoase, mai bine conturate și mai restrânse casuprafață, să fie prezervate și valorificate în cadrul unui nouproiect care prevede protejarea vestigiilor cu panouri de sticlă șiintegrarea lor în arhitectura noii stații de metrou. „Doar pentruaceste ruine, ale bisericii – care încă nu au fost decopertate înîntregime, dar vor fi – s-a propus clasarea ca monument istoric”.”Bine, dar zidul Academiei Domnești în care e bătut cuiul luiPepelea și care a generat scandalul?!” întreb curios.

„Pentru acela, parte a unor fundații ale Academiei Domnești Sf.Sava, mult mai noi decât fundația bisericii, ComisiaNațională de Arheologie a propus descărcarea de sarcinăarheologică. Avizul de descărcare a fost dat de Direcția deArhitectură și Patrimoniu a Municipiului București-subordonată Ministerului Culturii – cu condiția ca pe suprafațaulterior construită să fie marcate, cu pavaj diferit, contururilefundațiilor Academiei”. „ONG-urile spun că pentru desființareazidului ar fi fost necesar un ordin al ministrului de declasare”insist. „Sigur că ar fi fost necesar, în situația în care zidul arfi fost clasat. Pe când în situl de la Universitate nimic nu eclasat. Abia acum se fac demersuri pentru clasarea vestigiilorbisericii”, își încheie Radu Enache povestea sitului.

Al doilea zid

Dar povestea zidului nu se oprește aici.

Nu demult, o nouă groapă scormonise pământul chiar laîntretăierea străzilor Gabroveni cu Șepcari, pe buza bulevarduluiBrătianu, vizavi de Cocorul nou. În groapă, ziduri – mici, mari,de-a latul și de-a lungul. „Și astea?” îl întreb pe GheorgheMănucu-Adameșteanu, pe care reușisem să-l prind chiar pe malulgropii. „Astea două, mai importante, din dreapta, sunt rămășițelezidului de împrejmuire a Curții Domnești. Au cam la 500 de ani.Le-am văzut, le-am notat, iar acum umplem groapa la loc”. „Da?!”întreb mirat. „Mie mi se pare că arată bine. Nu se pot acoperi custiclă?” mă interesez. „Aici, în intersecție? Ce să fac cu ele? Vafi un luminator mai încolo, pe Gabroveni. Zidul străbate toatăstrada”.

Această ultimă remarcă redeclanșează polemica între arhitect șitrei întreprinzători cu afacere deschisă pe strada împricinată.”Dar cum, domnu arhitect, zidul ăsta care e mai bine conservat îlastupați și ne puneți nouă luminatorul în fața prăvăliei? Păi peunde mai intră oamenii, dacă ridicați o cutie de sticlă până la unmetru înălțime?!”. „Cu mine degeaba vorbiți. De proiect se ocupăarhitectul Polizu, șeful Comisiei Naționale a Monumentelor. El l-afăcut. Eu am recomandat conservarea zidului și expunerea lui prin2007”. „Dar n-a mai rămas nimic din zid”, insistă unul dintretineri. „Problema lor”, mai spune Mănucu.

O stradă spartă pentru un zid pierdut

Curios să văd zidul care nu mai e, o iau în sus pe Gabroveni, săcaut groapa. Nimic. Mă-ntorc. Iar nimic. Peste strada solidbetonată, pietrarii bat cu meșteșug granitul adus de la șosea. „Cecăutați?” mă-ntreabă unul dintre ei. „O groapă”, zic. Omul măprivește curios și până să-mi recomande un cimitir bun, aparîntreprinzătorii ca din pământ. „Nu căutați groapa, că nu e”. „Păi,zidul? Luminatorul? Sticla?” întreb siderat. „Nimic din toateastea, pentru că zidul a fost astupat”. „Cum așa?”. „Bine. L-audecopertat, pe toată strada, când au început lucrările cu spanioliide la SEDESA. A venit domnu Mănucu, i-a plăcut, a propus laprimărie și la minister să-l lase la vedere și a plecat. Trei-patruani, zidul a stat, cuminte, în groapa lui. L-a plouat, l-a nins,l-a acoperit gunoiul și noroiul. S-au schimbat primarii, s-auschimbat constructorii, zidul s-a degradat, iar pavimentul vechi,din lemn, și el vechi de 500 de ani, aflat lângă zid, a fostridicat și dus într-un depozit pentru conservare”. „Și?!” „Și l-aupus muncitorii pe foc să se-ncălzească”, preia povestea al doileaproprietar al afacerii. „Pavimentul, de 500 de ani?!” întrebconvins că e o greșeală. „Da, de 500 de ani. Și acum, vine domnulPolizu și după ce a fost făcută strada, după ce au fost făcutetoate instalațiile – apă, gaz, canal, electrică, city-net – după ces-a pus balast, nisip, o placă de beton de 20 de cm peste zid șiurmează să se bată piatra, ne-a anunțat că a hotărât să spargă șisă strice tot, ca să amplaseze o replică a pavimentului șipalisadelor și să pună în valoare zidul – care nu mai e; cu lumini,cu sticlă, cu tot dichisul”. „Chiar aici?” întreb bouche-bee.”Chiar. În fața intrării în prăvălie. Pe o lungime de 15 metri, cudeschiderea până la jumătatea străzii și pe o înălțime de la cotastrăzii de 80 – 100 de cm. O cutie de sticlă care va obtura, peînălțime, jumătate din ușile noastre. Interesant este că nimeni nuare nicio reacție…”.

Un posibil happy end

Ca orice film cu ziduri, și al nostru pare să fie unul cu happyend, chiar dacă oarecum îndoielnic. Arhitectul Virgil Polizu,președintele Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, neliniștește cu o știre de ultimă oră. „Părerea mea este că cel maibine ar fi să renunțăm la această redecopertare, prevăzută peGabroveni. Zidul s-a distrus, palisada s-a pierdut, inclusivpavimentul din lemn, care, între timp, a dispărut”. Șeful CNM spunecă ar fi urmat să spargă placa de beton proaspăt turnată, pentru aamplasa o casetă de sticlă prin care să fie vizibile acesteelemente. „Dar care elemente, pentru că originalul a dispărut, iarnoi ar trebui să reamplasăm acolo o minciună”.

În consecință, ținând cont și de faptul că „zona Gabroveni esteextrem de nefericită pentru amplasarea unei casete de sticlă,noaptea fiind criminal de stat acolo”, Virgil Polizu propunedeplasarea centrului de greutate pe străzile Poștei șiStavropoleos. „Le vom transforma pe acestea în străzi muzeu, cuelemente vizibile, chiar vizitabile, fiind două dintre cele maibogate în astfel de elemente. Nevoia ne împinge la o asemeneasoluție. Altfel nu știu cum scoatem cămașa…” recunoaște, oarecumîncurcat, președintele Comisiei Naționale a Monumentelor.

Se poate spune, așadar, că zidurile au viața, moartea și, de cenu, șansa lor la lumină și istorie. Totul e să știm când și la cetrebuie să fim atenți.

Cristi Borcea, anunţul momentului. Nu e glumă: ”Valentina vrea asta!” Lovitură de teatru în familia...
Caz nemaiîntâlnit în Botoșani! Ce au găsit chirurgii în abdomenul acestei femei obeze
FOTO. Cum arată acum fosta amantă a lui Ciprian Marica! Ana Muntean s-a schimbat total
Secret MURDAR! De ce se plimbă, de fapt, stewardesele pe culoar, în avion? Nici prin...
Câștig fabulos al unui parior român! A mizat nebunește că dă gol Panțîru pentru FCSB!...
Trecutul STRANIU al poliţistului care l-a trântit la pământ pe inginerul argeşean! Ce făcea bărbatul...
NEWS ALERT Euro urcă la un nou maxim istoric
BANCUL ZILEI – Un primar află de la nevastă că a fost înșelat
Ce se întâmplă cu dozele de vaccin neutilizate?
Caz nemaiîntâlnit în Botoșani! Ce au găsit chirurgii în abdomenul acestei femei obeze
Detalii NEȘTIUTE din viața Zoiei Ceaușescu ies ACUM la iveală. Totul despre întâlnirile amoroase SUPRAVEGHEATE...
Încă doi concurenți vor fi ELIMINAȚI de la Survivor. Prezentatorul Dan Pavel nu vrea să-i...
Avertisment pe WhatsApp: pericolul major care vizează acum milioane de utilizatori
Dacă vizitezi acest trib, bărbatul pleacă din casă, iar soţia lui vine la tine. Ce...
Este din nou DOLIU în muzica populară din România: A murit RĂPUS DE CORONAVIRUS
Cele mai nocive sortimente de cafea pentru inimă. De evitat!
Concedieri MASIVE. Tarom se pregăteşte să dea afară jumătate dintre angajaţi. 700 de oameni sunt...
Cine este românca ce conduce una dintre afacerile lui Bill Gates în România şi alte...
Inchide