MANIFESTUL UNUI PROFESOR DE ȚARĂ după scandalul șpăgii din școala de fițe

Mirela Miron, corporatista care a renunțat la un job bine plătit pentru a-i învăța româna pe copiii dintr-un sat de munte, i-a impresionat cu povestea ei pe oamenii din toată România. „Omul sfințește locul", scrie ea, într-o scrisoare publică extrem de emoționantă

Am văzut, în ultimele zile una dintre cele mai negre părți ale școlii românești. Este e notorietate cazul învățătoarei Dana Blându, filmată de o mamă în timp ce îi certa pe părinți pentru cadourile simbolice, de neacceptat, în opinia sa, într-o „școală de fițe”. Vineri, la prânz, învățătoarea Blându a părăsit sistemul: a fost demisă din funcția pe care o ocupa la Școala 10. În timp ce toată lumea vorbește astăzi despre „școlile de fițe” din Capitală, noi vă propunem să mergem împreună într-o școală de țară, o școală dintr-o comună de munte, pe nume Mărișel.

În timp ce un dascăl pleacă din școală pe ușa din dos, acoperit de rușine, un altul intră pe ușa din față, cu dragoste de copii, încredere în viitor și disponibilitatea de a face sacrificii. Este vorba de Mirela Miron, pe care ați cunoscut-o, în gândul, în urmă cu o lună, drept corporatista care a renunțat la un job bine plătit pentru a-i învăța româna pe copiii de la Mărișel.

Aici puteți vedea povestea profesoarei care a renunțat la salariul și mașina de serviciu de la multinațională pentru a-i învața limba și literatura română pe copiii din Apuseni

Gestul ei neînțeles de mulți, are o explicație. Mirela Miron crede în viitorul meserie de dascăl, la fel cum cred și colegii ei de la școala „Pelaghia Roșu” . I-am întâlnit la ei acasă, în munții Apuseni, și veți ajunge să le cunoașteți poveștile, în zilele următoare, din gândul.

Astăzi începem prin a vă prezenta MANIFESTUL UNUI PROFESOR DE ȚARĂ, profesorul Mirela Miron. Un manifest care vorbește despre alegerile pe care suntem forțați să le facem zi de zi de dragul copiilor noștri, despre rezistență în fața tentațiilor la care un dascăl este supus, despre conștiința unei misiuni, despre tarele și virtuțile învățământului românesc. „Dezastrul pe care îl trăim noi în școli este mai grav decât ceea ce se întâmplă la Roșia Montana sau la Pungești. Totuși, nu va ieși nimeni în stradă, pur și simplu pentru că doar noi, cei din sistem, înțelegem cu adevărat ce se întâmplă; ceilalți doar observă efectele dezastruoase asupra copiilor lor”, crede profesoara de română, care are o recomandare pentru studenții și dascălii aflați la început de drum. „Corupția e rară în școlile românești, dar de-o vei întâlni, părăsește dacă poți, acel loc. Nu-i vei putea schimba pe oameni, dar ai dreptul la propria ta opțiune. Refuză să colaborezi și ia atitudine contra atunci când gesturile simbolice de recunoștință ale părinților către noi sunt transformate în profit, dar nu-i judeca pe colegii ce au ajuns să-și necinstescă profesia, deoarece sărăcia e greu de suportat.  Ai încredere: o conștiință curată e cel mai de preț lucru, iar acolo unde nu vei găsi ceea ce aștepți amintește-ți că și tu faci lucrurile să meargă,  pentru că vrei și pentru că te pricepi în profesia pentru care te-ai pregătit. Nu-ți va ieși din prima, dar îndrăznește, dă voință și vei primi de la Dumnezeu, puterea de-a reuși”. Vă prezentăm mai jos, integral, mesajul ei.

Vă invităm să îl citiți și vă lansăm o provocare: aceea de a ne trimite exemple de dascăli integri, dedicați, profesioniști, care își fac meseria la fel de frumos precum, odinioară, domnul Trandafir. Suntem siguri că astfel de exemple există în viața reală, nu doar în cărți și aștepăm să ne scrieți, pentru a-i cunoaște cu toții pe adresa de mail [email protected].

MANIFESTUL UNUI PROFESOR DE ȚARĂ

„Dragi viitori profesori de limba și literatura română,

Este de admirat că alegeți o profesie într-un sistem de învățământ ce seamănă foarte bine cu o cursă cu obstacole, atât pentru noi, cât și pentru elevii noștri. Aceasta dovedește multă dragoste, dar și abilități de luptător. Sistemul de învățământ se află într-un moment dificil în care se desființează clase, se închid școli, se desființează posturi, iar în locul eminenților colegi pensionați, din școlile de prestigiu, ajung, fără concursul cuvenit care ar dovedi performanța, colegii profesori cărora li s-au desființat școlile. Examenele de titularizare oferă, de cele mai multe ori doar un post de suplinitor, iar, în cazul fericit în care ai o notă foarte mare, un post de titular într-un sat. Nu e de disprețuit, chiar dacă drumul până acolo e obositor.

Omul sfințește locul și s-ar putea să găsești acolo elevi motivați, colegi primitori, respect, precum și stabilitatea necesară formării tale profesionale, dar și ca om.

Noi cei din generația mai veche, am văzut, în ultimii ani, cum dispar școlile profesionale, iar specialiștii din toate meseriile au ajuns bodyguarzi la bănci, în cazul în care n-au plecat din țară. Am asistat neputincioși la eliminarea examenului de admitere la liceu sau la facultate, la modificarea programului universitar al unui student, la scoaterea gramaticii din programele de liceu, a literaturii de la proba orală bacalaureatul la limba și literatura română, a culturii generale și a cronologiei din manuale. Programele disciplinei pe care o predăm propun pe prima lor pagină atitudini și valori ce nu se regăsesc deloc în paginile următoare. Am văzut, de asemenea, cum criteriile de performanță se relativizează, iar noi suntem expuși furiei părinților avizi de note mari ce oferă posibilitatea de admitere în licee bune sau locuri bugetate la facultate. Dezastrul pe care îl trăim noi în școli este mai grav decât ceea ce se întâmplă la Roșia Montana sau la Pungești. Totuși, nu va ieși nimeni în stradă, pur și simplu pentru că doar noi, cei din sistem, înțelegem cu adevărat ce se întâmplă; ceilalți doar observă efectele dezastruoase asupra copiilor lor.

Corupția e rară în școlile românești, dar de-o vei întâlni, părăsește dacă poți, acel loc. Nu-i vei putea schimba pe oameni, dar ai dreptul la propria ta opțiune. Refuză să colaborezi și ia atitudine contra atunci când gesturile simbolice de recunoștință ale părinților către noi sunt transformate în profit, dar nu-i judeca pe colegii ce au ajuns să-și necinstească profesia, deoarece sărăcia e greu de suportat. Ai încredere: o conștiință curată e cel mai de preț lucru, iar acolo unde nu vei găsi ceea ce aștepți amintește-ți că și tu faci lucrurile să meargă, pentru că vrei și pentru că te pricepi în profesia pentru care te-ai pregătit. Nu-ți va ieși din prima, dar îndrăznește, dă voință și vei primi de la Dumnezeu, puterea de-a reuși.

Dacă nu putem schimba nimic deoarece Ministerul își ia hotărârile făcând abstracție de noi, cei implicați în sistem, să continuăm să facem ceea ce ne stă nouă în putință. Avem privilegiul de a lucra cu copii; ei au încă o conștiință curată, al căror glas îl vor auzi, mai devreme sau mai târziu, când vor vedea că avem ceva de dăruit pentru ei, cu dragoste, dar și cu fermitate.  Deși același glas al conștiinței le spune și ce e bine și ce e rău, ei au, totuși, nevoie ca noi, adulții, să le confirmăm limitele. Elevii noștri au, de multe ori, părinții obosiți, stresați, în divorț sau divorțați.  Acești copii sunt hărțuiți de marketingul agresiv al industriei divertismentului, de cel al jocurilor pe calculator, lor li se vinde țigări, alcool și droguri fără ca, de multe ori, poliția să sancționeze pe cineva.

Elevii noștri au nevoie de noi, profesorii lor, cei care petrecem cu ei, de multe ori, mai mult timp decât o fac părinții lor. Haideți să-i învățăm să citească, chiar dacă sistemul le-a permis să ajungă la liceu în situația aceasta, iar societatea nu le-a oferit alternativa unei școli performante. Noi, profesorii lor, suntem conștienți că fenomenele culturale se află în strânsă legătură cu cele istorice și dacă uneori manualele  ignoră acest lucru, să le împărtășim și elevilor noștri ceea ce noi am avut privilegiu de a afla de la profesorii noștri. Să-i învățăm folclor și mitologie românească, chiar dacă aceste lucruri nu se mai găsesc în cărțile lor și să nu uităm că în literatură găsim măcar o nostalgie a eticului, așa cum credea Liviu Rebreanu.

Mulți dintre eleviii noștri nu mai citesc cărți, ci ecrane. Trebuie acceptat faptul că aceasta este lumea în care trăiesc ei, diferită de ceea a părinților lor. Copiii nu vor refuza însă, niciodată, să li se citească, vor asculta bucuroși o poveste clasică, un fragment din Noul Testament sau o ghicitoare în versuri citite de mama, tata, bunica sau bunicul. Ecranul nu va înlocui niciodată relația specială dintre părinți și copii sau dintre bunici și copii. Îndemnați părinții să citească împreună cu copiii lor și să discute despre situațiile și personajele întâlnite în texte deoarece își vor spune bucuroși părerea despre un personaj sau despre o situație, iar ei vor avea ocazia să discute cu copiii lor despre valori, despre bine și rău, despre iubire sau despre alte lucruri importante.

Să le propunem elevilor lecturile timpului lor: autori români contemporani de literatură pentru copiii. Le va face o reală plăcere să o citească, deoarece vor găsi lumea lor în ea și le va fi de folos. Deși aproape ignorați de marile edituri care, în mod firesc fac afaceri cu titlurile ce sunt succese sigure de casă, autorii români continuă să scrie o literatură pentru copii de calitate, publicată la edituri mai mici. Pe mulți dintre ei nu o să-i găsiți în librării, veți întreba zadarnic de numele lor, dar îi puteți căuta în librăriile on line: Spiridon Vangheli, Ioana Nicolaie, Victoria Pătrașcu, Alina Miron, Adina Popescu, Sânziana Popescu, Laura Grunberg, Florin Bican și mulți alții.

Să ne bucurăm de copilăria elevilor noștri ca de un teritoriu al sufletelor curate în care noi avem responsabilitatea să scriem o colindă, un psalm sau o poveste ce nu se vor șterge niciodată și care vor reprezenta, peste timp, cele mai prețioase comori”.

Mirela Miron: „Este vorba despre un sistem de valori pe care îl are fiecare dintre noi”

Am întâlnit-o pe profesoara Mirela Miron în școala ei din Mărișel, într-o pauză. Ea este corporatista care a renunțat la mașină și la un salariu bun într-o multinațională pentru a preda română într-un sat din Apuseni. Gestul său pare de neînțeles pentru mulți dintre românii care trăiesc la oraș și jinduiesc la un job bine plătit într-o corporație, dar Mirela Miron vorbește despre el cu liniștea omului convins că a ales bine.

Foto: Raul Ștef

„Este vorba despre un sistem de valori, pe care îl are fiecare dintre noi. Sigur, am vrea în fiecare zi să avem ceva nou: îți cumperi nu știu ce, te duci în nu știu ce excursie. Toate astea îți oferă bucurii, dar acestea se pot sfârși la un moment dat, ca tot ce ține de verbul A AVEA. Dar bucuriile care țin de verbul A FI, pe acestea nu ți le ia nimeni”, spune Mirela Miron, care recunoaște că este greu să îți cobori nivelul de trai și care știe că articolul apărut în gândul i-a intrigat pe unii dintre corporatiști.

Coleg: „Să știi că în învățământ te vei pensiona cu hainele pe care le ai deja”

Ea însăși a trecut printr-un proces anevoios de adaptare când a decis să-și schimbe viața și să intre învățământ. „Este dificil să alegi. Mult timp am făcut gafe financiare: puneam în coș mai mult decât îmi permiteam. Eram obișnuită… Dar nu a fost o suferință asta. Pentru că schimbarea vine din interior”, spune profesoara.

Își amintește acum ce i-a spus un coleg când a auzit ce vrea să facă. „M-a întrebat De ce? Eu nu știu cât de puțin se câștigă în învățământ. Și eu i-am spus, așa, un pic inconștientă: Și ce să fac dacă câștig mai mult? Să-mi cumpăr haine mai multe? Pentru că așa făceam. Și a spus: No, bine. Să știi că în învățământ te vei pensiona cu cele pe care le ai deja. Mi-a spus foarte clar, dar asta e ultima pagubă. Este ca o îndrăgostire și în momentul în care ești îndrăgostit nu te mai interesează alte lucruri”, e hotărâtă să meargă mai departe Mirela Miron, chiar dacă știe că va mai avea greutăți de întâlnit în cale.

„Există o limită și, din păcate, în învățământ, limita asta e coborâtă mult, mult prea jos. Eu am avut ajutorul mamei mele, al soacrei mele în privința copiilor. Sigur, cel mai afectat a fost băiatul meu cel mare, care s-a obișnuit ca eu să-i cumpăr anumite lucruri, ca noi să avem mașină, dar a înțeles totuși, pentru că e și o chestiune care ține de valori. Te poți limita la puțin, la strictul necesar, problema e că în învățământ nici strictul necesar nu ți-l mai poți asigura, dar eu nu am ajuns încă acolo”, mărturisește profesoara.

Cum a decis să devină profesoară de română

Cu doar câțiva ani în urmă, pe când lucra într-o multinațională, Mirela Miron și-a dat seama că își dorește altceva de la viață.

„Cred că noi cei care eram adolescenți în 1989 am fost un pic naivi. Am admirat mașinile străine, hainele din Occident, tot ce aveau ei, ciocolata, ouăle Kinder. Eu, de exemplu, când am avut prima oară bani mi-am cumpărat 20 de ouă Kinder. Eram ahtiați după ce aveau ceilalți. Acum ne-am maturizat, avem 40 de ani, și începem să prețuim ceea ce avem noi. Toți am fost un pic naivi, după ce am ieșit din comunism, iar acum începem să ne așezăm și să ne căutăm valorile, să ne întoarcem la ceea ce avem noi mai bun. Eu asta am găsit în mine, ca punct de sprijin, literatura română. De asta am început a doua facultate, tot de Litere, am început să citesc, a fost ca o îndrăgostire”, povestește Mirela Miron.

Foto: Raul Ștef

Și a început să își dorească să îi învețe și pe alții ceea ce a ajuns ea să îndrăgească. Astfel a ajuns să predea în cele mai bune licee din Cluj, unde nu erau scoase la concurs însă decât posturi de suplinitori și după ce reușea să-și facă elevii să progreseze, era nevoită să-i părăsească în anul următor, când se întorcea la catedră titularul de drept.

Foto: Raul Ștef

„Satul ăsta este o răsplată pentru toată strădania mea din ultimii ani”

La examenul de titularizare din 2012, Mirela Miron a luat a două notă pe centru de concurs, dar nu a reușit nici așa să primească un post în oraș, ci la 51 de kilometri de Cluj, la Mărișel. „Mi-am zis: Ce să fac? Iar să mă duc într-un loc nou, să clădesc ceva cu copiii și să plec peste un an? Mă duc acolo unde sunt titulară, vreau să am continuitate. Cu ideea asta am venit în Mărișel, să-i cunosc pe ei, să pot să lucrez pe termen lung”, spune profesoara, care nu știa mai nimic despre locul în care urma să ajungă.

Foto: Raul Ștef

Știam doar că este un loc frumos, dar ce am găsit aici mi-a întrecut toate așteptările”, afirmă Mirela Miron care a rămas impresionată de școala, de profesorii, de elevii și comunitatea de aici. „Îmi place totul, căldura oamenilor, peisajul frumos, modul în care am fost primită, faptul că este un sat de munteni, de oameni hotărâți, totul m-a impresionat. Mie mi se pare că satul ăsta este o răsplată pentru toată strădania mea din ultimii ani”, crede profesoara, care-și vede renunțarea drept un câștig.

Foto: Raul Ștef

Medicul care a prezis pandemia de COVID-19 în 2017 a anunţat că urmează un nou...
Gina Pistol, OUT de la emisiune! Șefii de la Antena 1 au luat această decizie...
FOTO. Ea e femeia pentru care Walter Zenga ar fi părăsit-o pe Raluca! Seamănă foarte...
Brigitte Pastramă, în lacrimi la tv! A explicat de ce a divorțat, de fapt, de...
Ce meserie a avut Nicolae Ceaușescu în tinerețe. Chiar el a demolat clădirea unde a...
Situaţie îngrijorătoare pe şantierul Autostrăzii A3 Transilvania. Constructorul este, practic, inexistent
Insulele italiene, locuri de „pelerinaj sexual”. Care sunt cele mai vizitate
Gina Pistol, OUT de la emisiune! Șefii de la Antena 1 au luat această decizie...
EXCLUSIV! Adina Buzatu și-a câștigat primii bani din spălat parbrize. Cum a reacționat tatăl său...
ALARMANT! În plină pandemie Rusia a INSTALAT ceva în apropiere de ROMÂNIA. Cât de mare...
Nicolae Ceaușescu, gest RUȘINOS față de Arsenie Boca. De ce l-a amenințat și a făcut...
Toți cei care au WhatsApp trebuie să afle: schimbarea fără precedent se întâmplă acum
Leacul pentru COVID-19 ar putea veni de la o banală plantă care creşte şi în...
10 motive pentru care o femeie căsătorită îşi înşală soţul
SITUAŢIA ALARMANTĂ pe judeţe. Bucureştiul rămâne pe PRIMUL la numărul de infectări. Lista completă cu...
Familia care controlează una dintre cele mai mari tări şi bogate din lume. Ei au...
Ștefania a ajuns la spital! Vedeta a suferit o operație complicată: “Mi-a fost puțin frică”
Inchide