• Publicat:
  • Actualizat:
Reportaj

Mii de români – „reparați” prin terapia Bowen. Ce este și cât costă

Mii de români – „reparați” prin terapia Bowen. Ce este și cât costă
Din ce în ce mai mulți români folosesc terapia Bowen ca să-și îndrepte coloana strâmbă, să devină fertili sau să-și rezolve alte probleme de sănătate pe care nici măcar nu știau că le au. Avem în jur de 150 de terapeuți cu diplomă emisă de Academia de Terapie Bowen din Australia. Pentru o ședință, bolnavul plătește 50 de lei

„Lucia, tu trebuie să fii ca o viespe, înțepi și fugi”, îispunea tot timpul profesorul Andrew Zoppos, cel care a adus și înRomânia terapia Bowen. Iar terapeutul Lucia Niță chiar așa și face.M-am speriat când am încercat Bowen întâia dată. Prima manevră – opresare fină pe niște mușchi ai spatelui, făcute din buriculdegetelor. Scurt de tot, câteva secunde, nici acupunctură, nicipresopunctură, nici masaj. Apoi „viespea” a plecat și am rămassingură. „Rămâi întinsă pe pat, așa e terapia, mă întorc în câtevaminute”, a spus. Pe urmă, ciudat, au început să-mi zvâcneascămușchii singuri, unul pe mână, altul pe picior. Când s-au maipotolit, terapeutul a venit din nou, în vârful picioarelor. „Îmipocnesc mușchii singuri”, zic. „Asta e bine, înseamnă că mesajul aajuns bine la creier, iar acum corpul lucrează”, îmi răspunde LuciaNiță. Practică asta de un an și jumătate și are o diplomă emisă deAcademia de Terapie Bowen din Australia. Mai are în spate vreo 15ani de masaj profesionist.

Altă presare, undeva în dreptul taliei, apoi iar singură încameră, cu mușchii zvâcnind aiurea. Din nou o presare, peste vreotrei minute, și pe urmă pur și simplu a început să mă înțepe undeget, fără să-l ating cu nimic. În ultimele zece minute de presăriBowen eram ca mahmură. Parcă m-aș fi afundat în saltea cu totcorpul, ceasul ticăia din ce în ce mai rar, tramvaiul de abia semai auzea din stradă. Mâinile, ca plumbul de grele, nu mă maiascultau. „Acum nu poți să te ridici, că amețești”, mi-a mai spusterapeutul. N-am ascultat-o. M-am ridicat în picioare; erau ca deplastilină. Însă asta e bine, erau toate semne că tocmai mărelaxasem pentru toată săptămâna. „Cât practici Bowen nu ai voie săfaci masaj sau alte feluri de terapii, nu sunt compatibile”, a fostsfatul final. Cică ședințele astea îți rezolvă și boli pe care leai fără să știi. Astăzi e a doua zi de la terapie și, interesant,încă îmi mai vibrează mușchii, așa, singuri.

Cum așezi la loc gâtul unui bolnav cupareză

Liceana Laura depinde de Bowen. Avea zece ani când a făcut oscolioză urâtă, iar acum are ditamai cocoașa. A încercat totul:spitale, bioenergoterapie și chiropractică. „E superdureros, tragide oase până urli. Eu nici nu am suportat să o văd la ședințe”, nespune mama Laurei. Dar mai nimic din toate astea n-a mers. În locsă i se mai așeze coloana la loc, cocoașa parcă s-a făcut și maimare. Atunci, un doctor a sfătuit-o să se opereze, uitând să-ispună că există riscul să rămână paralizată. Familia a aflat și aspus „nu”. Până acum, numai Bowen a dat rezultate. „Venim laterapie din februarie, o dată pe săptămână, și au început să-idispară niște proeminențe din partea cervicală. Pur și simplu is-au mai aliniat oasele. Și s-a mai întâmplat ceva bun: după câtevaședințe, a început să simtă și dureri în zonă, iar ea nu maisimțise nimic de ani întregi. Nici n-am știut dacă să ne bucurămsau nu, când ne-a spus. Însă mi s-a explicat că e foarte bine”,ne-a mai spus mama. Vorbește în șoaptă, căci Laura e dincolo, faceședințe în camera alăturată. Terapeuta Lucia sosește, zâmbind: „Iara adormit. I-am făcut manevre pe mușchii spatelui și nici măcar n-adeschis ochii”. Într-adevăr, de câte ori se întinde pe pat pentruterapie, Laura adoarme ca un bebeluș, de relaxată ce e.

Și copilul Vlad, de 11 ani, cu tetrapareză spastică, s-a reparatdestul de mult la cabinetul Luciei Niță. „Înainte, nu putea să steape vine, nu putea să urce scările. Avea mâinile și picioarele caînțepenite. Acum poate să stea pe vine, să urce scările și sămănânce singur. Vlad nu putea nici să miște limba înainte; darămitesă mai și vorbească. Acum, în sfârșit, poate și el să scuipe. Nuputea să sufle pe gură până acum. Pentru noi e mare lucru că acumpoate să sufle pe gură, ținându-se singur de nas. Vom continuaședințele, căci numai ele au dat roade până acum”, ne povesteștetatăl lui Vlad. Dar toate progresele astea, copilul le-a făcut dupăaproape un an de terapie. Părinții îl aduc la București de acasă,de la 60 de kilometri distanță…..(Citește mai departe în paginaurmătoare)

Inchide