MINA DE URANIU, crucea pe care o duc de 30 de ani mii de oameni pentru ca Cernavodă să funcționeze. „Doctorul a fugit de aici, dar noi unde să fugim?”. EXCLUSIV

Redactor:
Mihaela Stoica
La peste 30 de kilometri de pitoreasca stațiune Vatra Dornei, pe Valea Bistriței, se află localitatea Crucea, un loc unde anual sute de mineri din zonă sau din întreaga țară extrag minereul de uraniu, care mai apoi ajunge procesat în reactoarele Centralei Nucleare de la Cernavodă.

La peste 30 de kilometri de pitoreasca stațiune Vatra Dornei, pe Valea Bistriței, se află localitatea Crucea, un loc unde anual sute de mineri din zonă sau din întreaga țară extrag minereul de uraniu, care mai apoi ajunge procesat în reactoarele Centralei Nucleare de la Cernavodă.

Mina de Uraniu de la Crucea, aflată în Munții Stănișoarei, în vecinătatea Masivului Rarău și a Pietrosului Bistriței, funcționează de 30 de ani. Rușii sunt cei care au dat primele indicații despre posibila existență a uraniului aici. Veniți în anii 50  să facă prospecțiuni geofizice, în căutare de despăgubiri de război, sovieticii de la societatea „Kuarțit” au constatat o serie de anomali radiometrice. Au considerat zona neimportantă economic și s-au îndreptat către Băița, în județul Bihor, de unde mulți ani au exportat cantități uriașe de uraniu către URSS.

Românii au continuat cercetările în zonă, iar începând cu în 1964 au fost identificate mineralizații de uraniu în două izvoare din zona Crucea – Botușana, localitățile sucevene unde se exploatează uraniu. După 18 ani de cercetări și explorări, în 1983 a luat ființă Exploatarea Minieră Crucea – Botușana, cu scopul exploatării și valorificării minereului de uraniu.

Uraniu la Crucea există și acum și va mai fi încă mult timp. Compania Națională a Uraniului (CNU), care o administrează din 1997, deține licență de exploatare valabilă până în aprilie 2015, durata de valabilitate putând fi prelungită. Informații clare despre cât se produce acolo intră sub incidența informațiilor clasificate, au transmis pentru gândul reprezentanții CNU.

Mina de la Crucea este un adevărat bastion, intrând în categoria obiectivelor de importanță strategică. Pentru a ajunge la ea a fost nevoie să obținem acreditare de la Ministerul Economiei, cel în subordinea căruia se află CNU, și aceasta doar pentru sediul administrativ. Interzise sunt și filmările și fotografiile în perimetrul uranifer de la Crucea.

Am ajuns la Crucea într-o zi extrem de călduroasă de la începutul lunii august, pe un drum pe care l-am putea cataloga mai degrabă forestier, decât județean. La sediul administrativ de la Mina Crucea m-a întâmpinat primul interlocutor. Mi-a transmis cu amabilitate că „discuția nu va trece foarte mult de punctele anunțate, fiind un obiectiv strategic”. Menționez că odată cu datele pentru acreditare a trebuit să trimit și o serie de întrebări.

Încă de la începutul discuției, directorul Constantin Proboteanu a menționat importanța Minei Crucea: „este furnizor unic pentru energia nucleară”.

Tot ce se scoate de la Crucea merge la Uzina de Preparare și Prelucrare a Minereului de Uraniu Feldioara. Pulberea sinterizabilă de dioxid de uraniu produsă aici ajunge mai apoi la Fabrica de Combustibil Nuclear de la Pitești. Aici sunt produse pastile de uraniu care sunt transportate apoi, în condiții de maximă siguranță, la cele două Unități de la Cernavodă, care asigură aproape 20% din producția de energie electrică necesară consumului țării. În fiecare an, cele două reactoare de la Cernavodă consumă circa 5.000 de fascicule de uraniu, fiecare având cam 20 de kilograme de pulbere.

Raport de mediu: radiații de trei ori mai mari în zona Crucea

În raportul privind starea mediului în județul Suceava în anul 2012, la subcapitolul dedicat radioactivității mediului, valorile măsurate la probele de sol prelevate în zona locuită Crucea au fost „de cel mult 3 ori mai mari față de valorile medii anuale măsurate în municipiul Suceava”. Valori considerabil mai mari de radioactivitate au fost determinate și în vegetația spontană. Autorii studiului au găsit și o explicație: „este posibil să se datoreze condițiilor meteo specifice din perioadele anterioare prelevării (foarte bogate în precipitații), ceea ce a dus la transferul poluanților din aer în sol și vegetație și deci la creșteri ale radioactivității solului și vegetației față de alți ani”.

De menționat, că anul 2012 a fost unul extrem de secetos, precipitațiile în zonă fiind rare.

Întrebat de acest raport al autorităților de mediu, directorul afirmă că toate monitorizările lunare și anuale efectuate de CNU nu arată depășiri ale valorilor de referință.

„Noi avem o monitorizare începând de la plecarea minereului din Crucea și până la stația de încărcare a lui în tren, la Argestru. Pentru apă se fac monitorizări lunare, pentru sol și vegetație se fac anuale. Se iau valori și din hălzi de steril, din ape care intră în perimetrul nostru controlat. Aici pot apărea și valori care depășesc limitele. În tot ceea ce este în afara exploatării noastre, din măsurătorile efectuate de noi și verficate de Fabrica de la Feldioara, nu sunt depășite valorile de referință”, afirmă directorul Proboteanu.

Potrivit acestuia, Sucursala Suceava, așa cum este denumită acum exploatarea minieră Crucea-Botușana, este atent monitorizată de către autoritățile ITM, Agenția de Mediu, Gospodărirea Apelor, Compania Națională pentru Controlul Activităților Nucleare (CNCAN).

După ce este exploatat, minereul de uraniu este încărcat în camioane, acoperit doar cu prelată, și dus la 40 de km, până în localitatea Argestru, unde este măcinat și încărcat în vagoane cu destinația Feldioara. Directorul Proboteanu afirmă, însă, că nu sunt necesare containere de plumb pentru că „minereul prezintă o umiditate reziduală, care nu produce praf în timpul transportului, iar acoperirea cu prelate din material cauciucat este o metodă sigură de transport, autorizată de către CNCAN”. De-a lungul timpului, localnicii din zonă, o parte dintre ei crescători de animale și furnizori de lapte, și-au manifestat nemulțumirea față de această metodă de transport.

Stația tehnică de la Argestru/ Foto: Mihaela Stoica

Trenul care transportă minereul de uraniu la Feldioara/ Foto: Mihaela Stoica

Minerii de la Crucea sunt sănătoși. La unitate nu există însă cabinet medical

Inhalarea de praf radioactiv sau consumul de apă sau alimente contaminate cu uraniu pot provoca o serie de boli mortale, printre care leucemie, dar și impotență sau boli mintale. La Crucea, toți  – angajați din mină și localnici, unii foști mineri, – se declară sănătoși. Nimeni nu a putut dovedi că după 15 ani lucrați în mină, lucrătorii de la Crucea și apropiații lor sunt mai bolnavi decât restul lumii. Nici de silicoză, o boală specifică minerilor, nu prea vorbesc.

Anual, angajaților li se verirfică starea de sănătate prin investigații clinice și  analize de laborator. Totodată sunt monitorizați în privința expunerii la radiații.

CNU ne-a transmis scris și prin vocea directorului Constantin Proboteanu date din studiul anual de anul trecut privind „Starea de sănătate a salariaților de la Compania Naționale a Uraniului „, unde se arată că indicele de morbiditate (calculat prin raportul dintre numărul bolnavilor depistați și totalul persoanelor investigate) a scăzut de la 26,07 în anul 2011 la 25,18 în 2012. „De fapt bolile care au fost diagnostigate în cadrul companiei sunt boli care afectează întreaga populație a Romaniei”, concluzionează acesta.

Constantin Proboteanu, director Exploatarea Minieră Crucea-Botușana / Foto: Mihaela Stoica

Tot anual sunt monitorizați medical un număr de aproximativ 50 de pensionari,  foști lucrători ai unității.

În ciuda monitorizărilor, la Crucea, atât la mină, cât și în localitate, nu există de câțiva ani cabinet medical.

„Noi avem, la nivel de companie, organizată o structură medicală cu specialist de medicina muncii, psiholog, cu asistenți care efectuează anual examinarea clinică și de laborator a întregului personal”, explică directorul de la Exploatarea Minieră Crucea, Constantin Proboteanu.

Îl întreb despre situațiile în care un miner are nevoie de îngrijire medicală de urgență sau de apariția unor situații excepționale, precum explozia din subteran din urmă cu doi ani în care și-a pierdut viața un miner. „Am lucrat în unități miniere în care existau acele cabinete. Nu spun că nu sunt eficiente, dar reacția este aceeași. Acum, prin sistemul ăsta SMURD este mult mai eficient. La noi se fac cursuri de ajutor pentru întregul personal. Dacă se întâmplă un accident, Doamne ferește, noi deja avem oameni care să reacționeze, iar SMURD-ul îi așteaptă la gura galeriei. Intervenția este mult mai eficientă în acest fel”, detaliază Constantin Proboteanu, de profesie inginer, care afirmă cu mândrie că, din 1986, de când lucrează, a trecut prin toate minele din bazinul Dornelor – de cupru, fier, mangan, uraniu.

La mina de la Crucea sunt 12 salvatori antrenați și autorizați pentru situații de urgență în subteran. O parte dintre ei desfășoară în paralel și activitatea de miner.

Pensionari după 15 ani de muncă

La mina de uraniu sunt 693 de salariați, aproximativ 45% sunt mineri care își desfășoară activitatea în zona I de expunere la radiații. Alături de aceștia își desfășoară activitatea în subteran o serie de alte categorii profesionale: artificieri, dulgheri mină, electricieni, însoțitor de tren mină, mașiniști, măsurători R, lăcătuși mină, și alții. Toți angajații sunt din zonă.

Potrivit datelor CNU, în prezent, la angajare, un miner (vagonetar) fără vechime în muncă, poate avea un salariu brut  de 2740 lei. După cursuri de formare profesională pentru meseria de ajutor miner sau miner, poate ajunge la un salariu brut de 3470 lei.

După 15 ani lucrați în mina de uraniu, minerii au posibilitatea să se pensioneze. „Sunt puțini mineri care depășesc o vechime de 20 de ani pentru că, deși  noi nu am depistat nicio boală profesională până acum, meseria în sine și munca în mină este una cu pericole mari și condiții deosebite – începând de la cel care suferă de claustrofobie, la cel care nu suportă întunericul. Este și umiditate foarte mare. Sunt condiții grele de muncă, puțini își permit să facă lucrul ăsta sau au deschiderea de a  face astfel de munci și atunci, după 20 de ani lucrați, fiecare vrea să se odihnească”, explică directorul de la Crucea.

Cel mai bătrân miner are puțin peste 40 de ani. Constantin Proboteanu spune că aici au venit să lucreze și mineri  din exploatările din Bazinul Dornelor care au fost închise.

În ciuda evoluțiilor tehnologice, minereul de uraniu se extrage în continuare ca acum 30 de ani. De bază sunt târnăcopul, picamerul, lopata și roaba. „Condițiile geominiere nu au permis folosirea niciunei tehnologii. În abataj, aproape că se strecoară un om. La secțiuni de un metru și jumătate pe doi nu poți să lucrezi decât cu metode, din păcate, ancestrale. Asta nu însemană că nu a fost deschidere pentru îmbunătățirea efectiv a lucrului la abataj”, explică directorul.

Se simte uraniul? Directorul de la Crucea spune că nu și cataloghează afirmațiile unora, care spun că minereul de uraniu provoacă somnolență, drept povești. „Uraniul se determină doar prin măsurători. Am intrat de atâtea ori în mină și nu am simțit nimic. Condițiile de subteran nu sunt aceleași cu cele de suprafață. Starea de somnolență poate proveni de la oboseală, de la concentrația de oxigen, care în mină este fluctuantă”, argumentează el.

„Cei de aici ne invidiază că lucrăm la mină”

Pe Iulian Fonoage (39 de ani) și Corneliu Enăchescu (35 de ani), mineri salvatori în pragul pensiei, i-am întâlnit tot la sediul administrativ al minei. Echipați în salopete roșii, cu numele lor scris pe ele, și cu cască de miner în cap, se întorceau bucuroși de la testarea pe care o dau o dată la doi ani pentru specializarea de salvator în mină. Voioși că au trecut cu bine, amândoi spun repede că sunt aproape pensionari.

Salvatorii Iulian Fonoage și Corneliu Enăchescu / Foto: Mihaela Stoica

Dacă Corneliu este hotărât să iasă la pensie, Iulian încă se mai gândește. Motivul: pensia ar fi de 30- 40% din salariul lui. „Am salariul de încadrare de 1.600 și ceva, e indemnizația de salvare, mai sunt tichetele de masă în valoare de aproape 200 de lei pe lună, suplimentul de hrană rece este și el de 200, depinde de cât muncești. Pot ajunge la 2.200 – 2.500″, afirmă Iulian în timp ce se scarpină la ceafă gânditor. Consideră „dramatic” să câștige o pensie de aproape 1.000 de lei, pe care și-a calculat-o chiar el pe baza vechimii, consultând actuala lege a pensiilor.

Deși mai „vârstinc”, Iulian nu are încă copii, dar se gândește la asta. Corneliu se laudă însă cu cea mai mare bogăție a lui: un băiat de 5 ani și o fetiță de trei.

„Sunt colegi care au ieșit la pensie pe la 35 de ani, iar la școală când copiii lor spun că tatăl este pensionar, li se pune automat întrebarea: ‘Dar ce are, e bolnav?”. Și copilul le spune și el: ‘Nu, a fost miner'”, relatează Iulian cu umor ce aude des din gura prietenilor lui, tătici pensionari.

Atât Iulian cât și Corneliu spun că ieșirea la pensie după doar 15 ani „a fost unul dintre avantajele majore ale acestei mine”. Îi întreb și de dezavantaje. Îmi răspund rapid: umiditate, praf, radioactivitate. Când spune radioactivitate, Iulian precizezază imediat că „totul este însă sub control” și că nu sunt cazuri cazuri de leucemii, „poate doar trei în treizeci de ani” și nici nu a apărut încă „vițelul cu trei picioare sau găina cu șase ouă”.

Mina și „moldovenii”: „80% din populație era beată în ziua de salariu”

Precum  în multe alte zone ale țării, și la Crucea e o acută criză de locuri de muncă, mina fiind singura sursă de venit. De la începutul anului au fost înregistrate un număr de 302 cereri de angajare.

„Cei de aici ne invidiază că lucrăm la mină, pentru că avem un salariu constant. Când plecăm din localitate, însă, toți ne întreabă dacă nu ne e frică de moarte. Apoi ne spun că ar trebui să fugim de aici. Doctorul a fugit de aici, dar noi unde să fugim?”, se întreabă retoric Cornel.

Corneliu Enăchescu / Foto: Mihaela Stoica

Potrivit acestora, dacă un miner respectă regulile de bază, poate trăi mult. „Să nu bea în exces și a doua zi să meargă la mină. Să nu fumeze, să se alimenteze corect înainte să intre în mină, să nu mănânce acolo. Dacă ai burtica plină, organismul reacționează altfel la fluxul de radiații, are energie cu ce să îl respingă”, susține Iulian. Cornel îl completează, dând un exemplu de „viață ordonată”: „tatăl lui Benone (coleg de al lor n.r.) care a lucrat în mină peste 30 de ani și acum are vreo 80 și ceva de ani”.

Mai în glumă, mai în serios, cei doi mineri își aduc aminte de copilărie, când „80% din populație era beată în ziua de salariu”. „Acum sunt cazuri izolate. Au și mai multe activități, au și acces la tehnologie. Înainte socializau foarte mult, la pahar, în exces. Știți și dumneavoastră că așa se spune despre moldovenii, că sunt mai băutori”, afirmă râzând Iulian.

La ei, mineritul vine din familie. „Mama lui a lucrat din 1965 și tatăl meu din 1969, chiar de când a început aici mineritul, la prospecțiuni. Ei au fost pionieri, ca în Vestul Sălbatic”, menționează Corneliu, ai cărui părinți, originari din Dâmbovița, s-au întors la pensie în locurile natale.

Prima zi în mină: „Groaznică”

Iulian își amintește cu groază de ea. „Am spus că nu mă voi mai întoarce. Mă întrebam cine m-a pus. Copil fiind, mai intrasem eu prin unele galerii care fuseseră scoase din exploatare, dar ce am găsit în prima zi de muncă a fost cu totul altceva. Mai grea a fost prima săptămână, după care a intervenit obișnuința”. 

Dacă ar putea să întoarcă timpul înapoi, nu ar mai intra niciodată în mină și și-ar termina studiile. A avut „ceva tentative de studii superioare – un an la Facultatea de Construcții și un an la Automatică”. L-a luat însă valul distracției din Capitală, iar părinții l-au adus acasă. A plecat în armată pentru a se „cuminții”. „Așa m-am maturizat. M-am întors din armată. Nu prea aveam alternative și am ales mina”, spune el. S-a angajat la mină cu speranța că va găsi altceva. „Eram tânăr atunci, nu mă gândeam eu că în 2013 o să fiu în pragul pensionării. Acu zâmbesc, pensionar la 40 de ani. Mi s-ar părea jignitor să mi se spună că sunt bătrân, totuși”, adaugă el în timp ce se joacă de zor cu casca.

Dacă Iulian încă se  gândește dacă să iasă sau nu la penise, Cornel e ferm. „La anul ies la pensie. M-aș putea duce în afară să lucrez. Găsesc și aici, dacă vreau. Nu trebuie să îmi mănânc sănătatea în mină. Îmi ajung 15 ani, zi de zi”.

Iulian spune că mina Crucea le-a oferit multora siguranță financiară, chiar dacă „nemulțumirile sunt multe, ca peste tot”. „Altceva nu prea ai aici, doar să culegi ceva fructe de pădure, bureți și lemn. Nu sunt locuri de muncă. Zona asta, pe o rază de 30 de kilometri, mineri sau pensionari, depind de sursa asta de bani cash. A fost și perioada aia cu credite ușoare, iar mulți au făcut derapaje”, explică minerul Iulian Fonoage.

Iulian Fonoage / Foto: Mihaela Stoica

Dincolo de prietenia care îi leagă de zeci de ani și de faptul că sunt colegi de muncă, cei doi sunt și vecini de bloc. Stau la „Intervenții”, așa este denumit blocul lor, pentru că minerii salvatori au fost grupați în el tocmai pentru a fi mobilizați repede la situațiile de urgență.

Săptămânal fac ore de instructaj de salvare în timpul liber, pentru care primesc indemnizația de câteva sute de lei, pe care Iulian o consideră „motivațională”.

După ce vor participa la sărbătorirea a 30 de ani de exploatare de uraniu la Crucea, la sfârșitul lunii august, cei doi mineri salvatori pleacă în concediu. Mineri de la Crucea au 50 de zile lucrătoare de concediu pe an. „Eu o să mă duc la meciul de la București cu România, Ungaria și Turcia. Și apoi voi vedea”, spune Iulian, care se declară moldovean „stilisit”, pentru că ține cu Steaua.

Și-au simțit vreodată viața în pericol? „Nu prea”, spun ei. „În subteran nu prea te gândești la asta, iar efectiv minerii care lucrează se simt în mediul lor. Cum e la zugravi, să îi spun așa. Important e să respecți normele minime. Și astea au fost făcute în urma accidentelor”, precizează Cornel.

La Mina de la Crucea au avut loc 19 accidente mortale, în care și-au pierdut viața 19 oameni. Primul a avut loc în 1979, ultimul în 2011, când, un miner în vârstă de 42 de ani, tată a trei copii, a decedat după ce a efectuat greșit o explozie controlată, uzuală. Accidentul a avut loc noaptea, în schimbul trei. Ulterior, Compania Națională a Uraniului a decis ca minerii să lucreze în doar două schimburi de 6 ore pe zi / 30 de ore pe săptămână pentru cei care lucrează în zona I de radiații și de 7 ore pe zi / 35 de ore pe săptămână pentru cei care lucrează în zona a doua.

Capela din interiorul minei, unde lucrătorii se roagă să aibă „Noroc bun” la începutul fiecărei ture

Viceprimarul „dezminte” mitul fostului miner căruia i-au căzut dinții

Cum edilul comunei tocmai plecase în concediu în ziua în care am fost la Crucea, treburile localității au rămas în seama viceprimarului la al doilea mandat, Constantin Prahuza (60 de ani), fost mecanic la mina de fier și cupru de la Gura Humorului.

„Minele astea au fost un venit pentru comună, ele au ridicat-o. S-a trăit foarte bine. Cu timpuri în urmă, când se lucra pe uscat, a apărut silicoza aia. Dar pe urmă nu au mai fost probleme”, afirmă el „sincer”.

Dezminte cazul unui fost miner de la Crucea care a mărturisit presei că i-au căzut dinții de la uraniu: „S-a bătut cu unu care i i-a spart”.

Potrivit acestuia, uraniul este mai periculos când este prelucrat, nu când e scos din mină. „La noi, dacă se îmbolnăvește unul, se spune că din cauza uraniului, dar nu e așa”.

Întrebat de ce a fugit medicul de la dispensar, viceprimarul răspunde promt: „avea niște datorii pe la Casă (CNAS n.r.). Acum am discutat să vină altul”.

zona Crucea / Foto: Mihaela Stoica

Mărturia unui fost miner: Am avut colegi care au plecat de aici și au murit rapid, unii de cancer

Pe domnul Rizea l-am găsit în barul ce străjuiește drumul ce urcă spre mină. A fost artificier cu ștate vechi la mina de uraniu. Începe să îmi povestească despre experiența pe care a trăit-o dizlocând cu ajutorul dinamitei mii de tone de roci în căutare minereului de uraniu. Îmi spune că, deși a lucrat „17 ani la mină, nu este bolnav de nimic” și se simte „încă” bine.

„Cred că norocul meu a fost că nu am plecat de aici din Crucea. Am avut foști  colegi care după pensionare au plecat din localitate spre zonele unde s-au născut și au murit rapid, unii bolnavi de cancer. Nu știu! O fi vreo legătura, habar nu am! Restul poveștilor ce se spun despre minerii de la Crucea sunt legende, că «cică trebuie să țină o ladă de uraniu sub patul unde dorm ca să le fie bine». Le auzeam la televizor spuse și mă prăpădeam de râs”, spune fostul minier.

Singurul pericol pe care il vede artificerul în exploatarea uraniului este legat de generațiile viitorare. „Cred că minerii acumulează o cantitate de iradiere care nu se vede asupra lor, ci asupra copiilor lor. Se produc niște mutații. De altfel, în zonele unde se exploatează uraniul cazurile de cancer sunt mult mai răspândite”, ne spune el în surdină. Apoi, brusc, începe să rădâ: „Îmi aduc aminte de o altă legendă a jurnaliștilor care au trecut pe aici în căutare de senzațional, «cică minerii nu mai pot să facă copii și să facă dragoste». Mergeți la începutul anului școlar să vedeți cât de plină este curtea școlii cu plodăraie. Doar nu au venit alții să le facă femeilor de aici copii. Sunt multe adevăruri, dar sunt și mai multe legende legate de uraniu”, spune cu zâmbetul pe buze fostul artificer.

După o scurtă perioadă de liniște începe să își varse supărarea pe cei care conduc mina. „Fac multe porcării, numai de mineri nu au grijă. În loc să le mai pună ceva la salariu, acum au ajuns să le facă salopete personalizate, le scrie pe salopete numele fiecărui minier. Mai bine le creștea puțin salariu, că se cunoștea”, iar apoi tace brusc ca să nu îl audă cineva.

La întrebarea mea cu ce se mai ocupă oamenii prin zonă, domnul Rizea ridică din umeri oftând, apoi lasă capul în jos și spune ușor: „cu nimic”. „Altă industrie pe aici nu mai există, se mai făcea un ban cu lemnul, dar numai merge așa. Deși vedeți că întreaga zona e superbă, pe această vale a Bistriței, e și apă și munte, dar turismul e mort. Toți când aud de uraniu fug mâncând pămăntul. Nu se pune problema de turiști”, apoi se uită în jur, salută pe toată lumea și pleacă să își cumpere păine.


 

ŞOCANT! O fostă campioană a ajuns la 64 de ani să doarmă într-un cimitir: ”Sistemul...
Vine marele CUTREMUR în România! S-a anunțat data exactă: 'O zi nefastă pentru toți'
FOTO. Lora, apariție fierbinte pe plajă! Cum s-a pozat vedeta și ce le-a arătat fanilor
Cât de frumoasă este fiica cea mică a lui Mihai Petre. Ariana e superbă și...
Noi detalii despre Mario Mutu! Dezvăluirile Alexandrei Dinu despre fiul pe care îl are cu...
Este ANUNŢUL MOMENTULUI despre ALOCAŢII ŞI PENSII! Ce se va întâmpla în curând
Arheologii au făcut o nouă descoperire spectaculoasă în oraşul Pompeii
BANCUL ZILEI – Răpit si violat cu sălbăticie de 10 prostituate
Elon Musk vrea să implanteze microcipuri în creierele oamenilor. Tot ce trebuie să știi despre...
Vine marele CUTREMUR în România! S-a anunțat data exactă: 'O zi nefastă pentru toți'
Un român a plantat o sămânță într-o damigeană, în anul 1960. Ce s-a întâmplat cu...
Ce declanşează la FEMEI dorinţa de a FACE sex? Răspunsul cercetătorilor este neaşteptat.Toţi bărbaţii ar...
Românii care au cont și card la aceste bănci sunt în pericol să rămână fără...
De ce nu au voie femeile în Altar? Explicațiile preoțiilor pentru această interdicție
A divorțat după 7 ani, fără pasiune, de căsătorie. Apoi a făcut un experiment inedit:...
BREAKING NEWS: România este în DOLIU! A fost găsit mort în apartamentul său
O femeie nu a mâncat zahăr 30 de ani. De atunci pare că nu a...
Concedieri MASIVE. Tarom se pregăteşte să dea afară jumătate dintre angajaţi. 700 de oameni sunt...
SURPRIZĂ de proporţii: De unde vin produsele de la Lidl? ADEVĂRUL de la raft care...
Veste ȘOC despre Sebi, copilul de 7 ani dispărut de ȘASE SĂPTĂMÂNI. Ce s-a întâmplat,...
Inchide