REPORTAJ MULTIMEDIA – Ca beduinii prin praful AUTOSTRĂZII București- Ploiești. „A venit necazul pe domnu’ Umbrărescu. Îmi pare rău, dânsu’ e băiat bun, a muncit și fără bani”

Publicat: 23/04/2012, 19:30
Actualizat: 23/04/2012, 21:05

Autostrada București-Ploiești pare o cale de acces spre „zonainterzisă”. Fragmente de șosea încep brusc, în câmp, sfârșindnerăbdător în buza unui pod neterminat, straniu, absurd ca o ușăfără balcon deschisă într-un zid de bloc. Vântul întinde pestemiriști praf gros din piatra șlefuită a terasamentului.

Departe, persistă un huruit nedefinit. Aproape, trei oameni – unbărbat și două femei -, bat glodurile pământului printre porumbi,acoperiți de faldurile albe. „Atâta pământ ne-a mai rămas. Restull-au luat la autostrdă. Cu 2 euro metrul. Și el se vinde cu40…”

Luni, 30 mai, este ziua în care regii asfaltului – Besciu,Cășuneanu, Umbrărescu – au convenit să reia lucrul la tronsonulMoara Vlăsiei-Ploiești, parte a autostrăzii București-Brașov, dupăun scandal în toată regula cu ministrul Transporturilor, AncaBoagiu, și o amenințare cu rezilierea contractului, venită dinpartea acesteia.

De ce scandal?! „Pentru că au părăsit șantierul în urmă cu 17luni și că au solicitat creșteri ale valorii contractului careurcau la 47%. Două motive care ne-au făcut să notificăm consorțiul,punându-i în vedere că vom rezilia contractul”, spune ferm Boagiu.Deși tratați cu refuz la bani, ca să nu se strice cu guvernul,”regii” consimt să renunțe la majorarea de 47 la sută, cerutăimperativ pe timpul lui Berceanu și, nici mai mult nici mai puțin,semnează pe 25 mai un act adițional prin care anunță că se întorcla lucru luni, că nu mai vor bani în plus – nici acum, și niciodată-, ba chiar că vor respecta termenul de predare – 15 decembrie 2011-, așa cum este el prevăzut în contract, prin adiționaleleulterioare.

Pe scurt, că vor recupera în șase luni de muncă ceea ce aupierdut în aproape doi ani de pauză.

Ca să pricepem lucrurile la adevărata lor „valoare”, am datfilmul înapoi. Așadar, consorțiul a părăsit șantierul – potrivitdeclarației ministrului Anca Boagiu – în urmă cu 17 luni, ceea ceînseamnă, 1 ianuarie 2010. Ba, dacă ne gândim bine, chiar înnoiembrie-decembrie 2009, iarna, îndeobște, trăgând obloaneletuturor șantierelor.

Concluzia: la autostradă nu s-a „muncit”, în principiu, mai multde doi ani – 2008 și 2009, minus iernile aferente – declanșarealucrărilor, în 2006, începând și ea cu o pauză respectabilă.

• Octombrie 2006 – consorțiul format din EuroconstructTrading 98 (Dan Besciu), Spedition UMB (Dorinel Umbrărescu) șiPa&Co International (Costel Cășuneanu) semnează primulcontract cu Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționaledin România (CNADNR), pentru realizarea tronsonului MoaraVlăsiei – Ploiești (42,5 km). Valoarea inițială a contractului estede 200 milioane de euro.
• În cel mai pur stil românesc, deși ministrul Berceanu inaugureazăfestiv lucrarea în martie 2007, afacerea începe cu o pauzărespectabilă, de nouă luni. „Regii” întârzie să depună în bancăscrisoarea de garanție, în valoare de 20 de milioane de euro, pemotiv că CNADNR nu a efectuat exproprieri și nu a predatamplasamente.

• Mai 2007 – situația se relaxează. Cei trei se înțeleg cuministrul liberal al Transporturilor, Ludovic Orban, să înceapălucrările, iar Dorinel Umbrărescu, în calitate de lider alconsorțiului, îi prezintă ministrului scrisoarea de garanție, fărăînsă a o depune în bancă. Este semnat actul adițional de începereefectivă a lucrărilor. Startul întârzie din nou. MT nu dă baniconstructorului, iar acesta nu depune scrisoarea. Și totuși,lucrările „demarează” – greu și doar pe alocuri – către sfârșitulanului și se opresc peste iarnă. Consiliul Județean Ilfov întârziecu eliberarea autorizației de construire, așa încât lucrărilepierdute în pădurile Vlăsiei nu depășesc 2,5 km. Între timp,prețurile cresc.

• August 2008 – în Ilfov e jale. Șantierul e pustiu, se furătot, de la balastru și piatră de terasament, până la fier-betonultăiat din armătura pilelor de pod. Ministerul se plânge că nu arebani, exproprierile n-au fost finalizate, autorizațiile deconstruire întârzie. Spre deosebire de CJ Ilfov, CJ Prahova semișcă mai cu talent și eliberează autorizația și documentelenecesare pentru construire. Umbrărescu, gestionarul tronsonuluiprahovean, se desprinde de pluton și e gata să finalizeze.

• 2009 – Consorțiul obține suplimentarea contractului cu încă 43milioane euro, pentru ca, un an mai târziu, să ceară prelungireatermenului de finalizare cu un an, până la 15 decembrie 2011.

Iunie – 2011
Pizzarotti – de la „Podul interzis” la”Podul neterminat”

Oprim mașina pe marginea unui drum șerpuit, de țară, înecat înpraf și bălării, scăpat din șoseaua care duce spre Moara Vlăsiei.În dreapta ei, cum vii dinspre DN 1, la zece pași de carosabil,iese, ca din pământ, „autostrada” – o pârtie lată de piatră, caretaie ferm cultura de porumb și urcă podul apărat de un câine coclitla soare și de un compactor galben, semitopit. În stânga șoselei, oaltă limbă, de pământ, se pierde peste deal, într-o vale nevăzută.Lângă noi, dincolo de piatra bătută a autostrăzii, trei oameni sapăporumbul alb de praf.
Urcăm pe autostradă și pornim golgota către pod. Un petic de cartonprins între ciulini ne arată că suntem la Km 19 + 000.

„Căutați pe cineva?!” ne interpelează un bărbat în vestăreflectorizantă, însoțit de un fel de Sancho Panza în salopetă bleuși vestuță portocalie. „Pe oamenii muncii”, spun prietenos. „Amînțeles că ați reluat lucrul”. „Noi?!” spun ei circumspect,privindu-se bănuitor unul pe celălalt. „Păi noi nu l-am opritniciodată. Poate ceilalți, de peste drum, acolo în vale.Euroconstructul. Am înțeles că ei au avut niște probleme, unaccident… Mai multe chestii”. „Și dumneavoastră cine sunteți?”insist curios. „Păi, noi suntem Pizzarotti”, spune omul puținafectat și cam lovit în amorul propriu de neștiința noastră. „Noisuntem gata. Lucrarea e terminată. Acuma doar Euroconstructul maitrebuie să facă joncțiunea. Trebuie să facă podul peste șosea,acolo, în spate, de unde veniți matale”. „Aha”, zic și eu, parândsurpriza. „Deci, sunteți gata”. „Da, până la Șoseaua de Centură,totul e terminat”.

Și atunci îmi vine în minte imaginea unui pod oprit brusc, lajumătate, în catarama Centurii, ca lovit de tsunami. „Până lapod…”, zic. „Exact”, răspunde omul mai liniștit. „Și restul?”.”Ce-i cu restu’? Aia e problema lor. Când fac ei exproprierile,habar n-am”. „Care ei, domnule?!”. „Bucureștiul, ministerele. Maisunt șase kilometri de făcut, până în Petricani, de unde o să pleceautostrada…”.

Deci, e gata. Mai sunt șase kilometri de făcut prin București,de terminat o jumătate de pod peste Șoseaua de Centură, de făcutjoncțiunea cu tronsonul construit de Euroconstruct și, evident, deasfaltat. Asta, ca să se încheie treaba până la KM 19+500. Toatepână pe 15 decembrie 2011…

• Aprilie 2007 – consorțiul italian format dinPizzarotti și Tirena Scavi câștigă contractulpentru realizarea tronsonului București – Moara Vlăsiei(19,5 km)

Un pod, totuși, preaîndepărtat

Cum stăteam cu gura căscată, mă surprinde vocea guturală a unuipaznic răsărit dintr-o gheretă aflată în gura podului. „N-avețivoie aici. Și vă rog să nu mai filmați!”. „Dar ce rău facem,domnule, dacă filmăm”, întreb fără rost, cu gura căscată. „N-avețivoie. E proprietate privată”. Simt un gol în stomac. În România,toate construcțiile neterminate sunt proprietăți private.

„Bine, dar e o proprietate privată a noastră, a tuturor, pentrucă o plătim cu toții”, spun cam supărat. „Nu știu. Oricum n-avețivoie, asta e clar”. Până să-l mai contrazic principial, ne pomenim”înconjurați” de două mașini, care ridică praful „autostrăzii” șini-l bagă pe tot în ochi, pe gât și în urechi.

„E o problemă?!” ne întreabă un badigard echipat cum se cuvine,apărut artistic, ca Moise, din norul de praf, pe sub privirile unuicivil aflat în cea de-a doua mașină. „Nu, firește. Nu e nicioproblemă” spun cu ochi-n patru. „A venit beneficiarul să vă întrebedacă e o problemă” spune omul meu.

„Beneficiarul?!” întreb nedumerit. „Mă rog, constructorul” șimi-l arată cu o mișcare scurtă a capului pe omul cu ochelari desoare aninat în parbrizul mașinii. Până să mă apropii de cetățean,mașina pleacă în trombă, semn că omul, cine o fi fost el, s-alămurit. „Deci, aici nu aveți voie. Și, dacă mai aveți întrebări,puneți-le la șefi, la birou, în Ștefănești. Dar n-aveți voie sămergeți pe aici, pe autostradă. Trebuie să ocoliți…” mai spune.Apoi pleacă lăsându-ne pe marginea drumului ca pe doi beduinirătăciți în furtuna de nisip.

„Podul inexistent” -joncțiunea între Euroconstruct și Pizzarotti

Ne întoarcem către șosea să vedem ce-i cu Euroconstruct. Îndrum, ne abatem spre grupul de agricultori, prin pământulpietrificat. „Munciți serios, spun. Mai puteți, pe vipia asta?”.”Păi ce să facem?! Muncim ce ne-a mai rămas. Că ne-a luat pământulcu 2 euro, și el se vinde cu 40. Ce putem face? Ne-a chemat laprimărie și ne-a pus în vedere. Da’ nu asta e problema. Problema ecă nu mai avem de niciunele, domnule dragă. Ne-a luat tot – pensii,salarii, locuri de muncă. Iar autostrada asta nu știu dacă o să fiegata vreodată…”

Dincolo de șosea spre Moara Vlăsiei, poteca o ia furiș pe lângăgarduri și coboară abrupt pe malul unei bălți. Doi pescari picotescla umbra cortului, tresărind la fluieratul intempestiv al vreuneiscule. „Mușcă, mușcă?”. „Nu prea, c-au stricat ăștia balta cuautostrada lor. Au podit-o cu pământ, ca să aibă unde turna piloniipodului. Acuma, nu că va fi gata vreodată, dar așa, ca să ne-ncurcepe noi” zice unul, mucalit.


Proprietarul bălții e pe casă. Își bate acoperișul cu niștemeșteri. „E nebunie. Mi-au stricat crescătoria. Acuma toarnă pământca să facă podul. Ce să-i faci, asta e. Bine că nu mi-au dărâmat șicasa, ca altora”.
Autostrada trece prin balta omului, la câțiva metri de casă.Operațiunea de consolidare a acoperișului pare absolut necesară. Debaltă o să se-ngrijească el, pe urmă, își promite ferm.

La piciorulpodului

Pe limba de pământ galben, apărută între maluri, care „rupe”balta-n două, huruie un buldozer, împingând în apă pământul căratde basculante, una după alta. „Când ați început treaba?” urlu ca săacopăr zgomotul motoarelor și să mă fac auzit de unul dintreșoferi. „Azi”, îmi face semn omul cu mâna. „Și, e bine?!” „OK”, îmitransmite el cu degetele, cum a văzut în filme. „A fost greu, fărăbani, două săptămâni, nu?” spun. „Ăhă…” zice și el. „E bine că-ide muncă, așa-i?”.

„Alright” îmi răspunde el iar, cu degetul ridicat, și decoleazăca Tom Cruise în Top Gun.

Mecanicul de pe buldozer are chipul brăzdat de vânturi și deani. „Mai faceți față?!”. „Păi ce, car eu? El face treaba”, îmispune și arată spre mașină. „Cât timp ați stat fără lucru?!”. „Eu,nicio zi. Am muncit tot timpul”. „Singur, aici?”. „Da, cine mămănâncă?” „Păi contractul aproape că a fost reziliat, lucrul opritzece zile”. „Da?” mă întreabă omul neîncrezător, precum japonezulieșit din tranșee, după ani buni trecuți de la sfârșitulconflagrației.


Ghiță Marin, unul dintre șefii mecanizării, apărut lângă noi cu omașină de teren, ne spune că lucrările sunt gata pe tronsonul luiîn proporție de 70 la sută, terasamente și cam 55 la sută, lucrăride artă. „Se lucrează, de azi, foarte bine. Sunt cam 300 de oamenila muncă”. Nu ne lasă să filmăm dar, oricum, e mai comunicativdecât ceilalți. Deși nu vrea să arate, pare totuși sceptic cuprivire la îndeplinirea dead-line-ului – 15 decembrie 2011.
Pe bună dreptate, dacă ne gândim că, în cinci ani, lucrările auajuns abia la jumătate pe tronsonul Moara Vlăsiei-Rafov – gestionatde Euroconstruct și Pa&Co – deși nimeni n-o recunoaște.

„Podul-pericol public”de la Bărcănești

Cel mai bine stă cu lucrările Spedition UMB. Umbrărescu a avutnoroc de consilieri activi la Prahova, față de Besciu și Cășuneanuîn Ilfov. Lucrările au ajuns aproape de podul către Brazi, iarangajații susțin că autostrada e în bună parte asfaltată. LaBărcănești, podul traversează zvelt DN 1, apropiindu-se definal.

Dar… ghinion. Pilonul provizoriu de susținere, instalat chiarla marginea DN-ului, se afundă periculos, iar la începutul luiiunie sparge magistrala subterană de apă, rupe cablurile de curent,aproape că distruge conducta de gaze. Arteziana de la bazapilonului atrage atenția autorităților.

Responsabilii se interesează și pleacă. Nimeni nu-și asumă vina.Constructorii se pun pe treabă, mută pilonul, aduc picamerul și dedouă-trei zile sparg paharul imens de beton de la baza pilei. Lumeadin vecini stă ciorchine pe la garduri și pe la bornelekilometrice, minunându-se. „Îți dai seama, dacă nu ceda acum, ceera când turnau betonul?”. „Ce le pasă, bre, la ăștia. Îi doare-npix. Vine, se uită și pleacă. În urma lor alții fac numa prostii.Păi nu-i știu io. Câte n-am pățit?!”.

Din vorbă-n vorbă, lumea își aduce aminte de necazuri vechi.”Păi asta ne mai lipsea acuma, după ce ne-a dus în sapă de lemn.Stăm pe-ntuneric, fără apă. Suntem proști, dom’le, crede-mă. Că eunu mint”. „Lasă, bre, că-ți faci mata o vilă, la oraș, când ți-o daexproprierea”. „Da, o să mi-o aducă la cimitir, că mă judec cu eide trei ani degeaba”.

Fragmentele discuției „ca-ntre vecini” răzbat greu printrepocnetele metalice și vuietul mașinilor plecate, deja, în weekend,spre Valea Prahovei.

Nici primarul Dima, al Bărcăneștiului, nu le prea aude. „Hai maiîncolo, că-i zgomot mare”. Ne retragem la adăpost ca să ne putemauzi. „A venit necazul, domnule, pe domnu’ Umbrărescu. Chiar îmipare rău, că dânsu’ e băiat bun, a muncit și fără bani. Dar asta e,când vine necazul…. Cică ar fi luat aviz de la Distrigaz, dar eunu știu ce să zic. Ăia de la Apă spun că nu le-a cerut nimeniniciun aviz. Eu am oprit, o dată, și i-am întrebat: ce faceți,domne, aveți avize? Avem, dom primar, nu-i treaba dumneata, zice.Am tăcut din gură, ce să fac?! Dacă știe toată lumea, mă opun eu?Că pe mine nu m-a-ntrebat nimeni, nimic. La noi nu face unu’ ocameră, că-i și trimite controlul pe cap. La ei se poate. Bine c-acedat acum, că, dacă turna placa, era jale” încheie primarulsupărat, nu înainte să ne asigure că nu e nicio șansă ca treaba săse încheie la 15 decembrie. „Poate domnu Umbrărescu – că e omserios și d-aia mă deranjează că a făcut așa o greșeală – sătermine, până la Rafov, unde e tronsonul lui. Că dincolo undelucrează Euroconstruct și Pa&Co…”. Dă din mână și lasă ideeaîn coadă de pește.

Așa arată, văzută la ochi și măsurată la pas, cât și pe unde sepoate, A3 București – Ploiești la această oră. Datele pe care vile-am prezentat ar fi putut fi mult mai exacte, dacă „regiiasfaltului” ar fi dat doi bani pe „supușii” lor – adică pe noi, șine-ar fi trimis câteva răspunsuri, fie la întrebările pe care le-amtrimis în scris, fie la telefoanele la care au răspuns greu, aupromis și au uitat.

Ca o concluzie, românilor le putem spune așa: prindețiun loc pe DN 1, că, până la A3, mai trec vreo doiani…

Calvar pentru o tânără. Ce a putut să păţească după 10 partide de sex într-un...
Și ei îi e rușine! Câte clase are Gina Pistol, de fapt. De ce s-a...
FOTO. Alina Pușcaș, în costum de baie! Cum arată trupul vedetei
Demența la bătrânețe poate fi prevenită, dacă urmezi 5 sfaturi simple
Anunț cutremurător! Medicul Valeriu Gheorghiță, adevărul despre efectele adverse ale dozei a treia de vaccin:
Cine sunt viitorii socri ai lui Laurențiu Reghecampf! Toate detaliile despre familie și cum au...
Averea halucinantă a noului premier al României! 40.000 de euro pensie și venituri grotesc de...
Criza guvernamentală ucide oameni zilnic. Apelul medicilor: Depolitizaţi deciziile medicale şi haideţi să colaborăm
5 mașini de care să FUGI
BANCUL ZILEI – Două blonde fac nudism. La un moment dat apare un taur…
Raed Arafat a răspuns de ce nu este impusă starea de urgență, deși sunt înregistrate...
Și ei îi e rușine! Câte clase are Gina Pistol, de fapt. De ce s-a...
Un medic AVERTIZEAZĂ: acestea sunt cele mai PERICULOASE poziții AMOROASE. „Oamenii nu sunt făcuți să...
Când se întoarce frigul în România. Trebuie să ne pregătim deja hainele groase
Televiziunea care DISPARE din România! O altă lansare bombă are loc astăzi...
Covid-19 la Constanța: 593 de NOI CAZURI de INFECTARE; Incidența pe municipiu este de 12,71
Filmul din cariera lui pe care Brad Pitt ar vrea ca lumea să îl uite!
Restricția ȘOC despre care nu vorbește NIMENI. Intră în vigoare de luni. Ce va fi...
Minunea înfricoșătoare care a avut loc de curând! Toată lumea a început să plângă. Totul...
După Coronavirus ne mai lovește ceva neașteptat. Ajunge și în România. Scenariul periculos venit direct...
EXCLUSIV. E război total pe piaţa de energie. De ce avem de fapt facturi prea...
Pâinea noastră (scumpă) cea de toate zilele? România, producţie record de grâu în 2021