VORBEȘTE ROMÂNEȘTE. Povestea copilului pentru care faptul că poate să scrie „La mulți ani, România!” este o minune

Publicat: 29/11/2013, 17:42
Actualizat: 22/12/2013, 16:10
Gândul vă prezintă o serie impresionantă de povești ale unor adevărați misionari ai limbii române, oameni care reușesc prin harul, talentul și priceperea lor să îi facă și pe alții să înțeleagă frumusețea acestei limbi. Precum Monseniorul Anton Lucaci, omul care l-a învățat pe Papa Ioan Paul al II-lea limba română sau Badea Cârțan, varianta din 2013. Românul care merge în opinci până la Roma ca să ofere cărți de acasă românilor din străinătate. Veți face cunoștință cu toți, în cadrul campaniei VORBEȘTE ROMÂNEȘTE, care vă invită să ne gândim într-un fel nou la cuvintele pe care le folosim zi de zi, fără se le dăm prea mare importanță. De ce am lansat această provocare puteți citi AICI.

„Mereu mă pierd în vorbire”, i-a spus, cu ani în urmă, Mihnea mamei lui, pe când literele semănau toate una cu cealaltă, cuvintele nu începeau și nu se terminau niciodată cum se cuvine pe foaia de hârtie, iar sunetele erau greu de prins în penița stiloului. „O să te găsesc, Mih”, i-a promis mama sa, Monica Făgețean, care și-a notat într-o agendă bleumarin discuția de atunci, drept urmă a unei înțelegeri între suflete, ce nu va fi niciodată încălcată.

Citește și alte povești din campania VORBEȘTE ROMÂNEȘTE:

Mihnea Făgețean este un adolescent care a trebuit să lupte din greu pentru a-și însuși un lucru care nouă ni se pare ca de la sine înțeles și fără de care nu ne putem concepe existența: scrisul și cititul în limba română. Nici nu ma ținem minte când, fără niciun efort, am ajuns să înșirăm frază după frază pe foaia de hârtie. Mihnea nu poate uita însă orele de muncă obositoare care au făcut ca astăzi el să poată scrie, pe o coală albă „La mulți ani, România!”. Vi-l vom prezenta astăzi pe acest adolescent puternic, croit într-un fel cu totul special. Și vă vom arăta întâlnirea sa cu un misionar al limbii române, scriitorul Dan C. Mihăilescu. Un om cu care Mihnea are în comun mai multe decât s-ar părea la prima vedere. La rândul său, Dan C Mihăilescu e un om carea fost rătăcit între cuvinte, între cuvintele rostite, dar care și-a găsit însă drumul. Și care reușește să-i facă astăzi pe ceilalți să simtă plăcerea de a vorbi și citi românește.

„Și când te gândești că unii cred că viața e un gunoi”

Elev în clasa a opta, Mihnea mai are încă probleme la scris și la citit, însă nu pentru că ar fi lipsit de inteligență, ar chiuli de la școală sau ar refuza să studieze. Ci pentru că suferă de dislexie, o tulburare de învățare, care îl împiedică să asocieze, cu rapiditate firească, sunetele cu semnele, care îl face să confunde literele între ele sau să se înșele când vede un cuvânt, luându-l drept altul cu care împarte aceeași silabă de început. Cu toate că are, potrivit certificatului medical care îi atestă tulburarea, un coeficient normal de inteligență. Și cu toate că, din timp în timp, Mihnea îi emoționează pe cei prezenți cu câte o vorbă plină de duh, pe care mama lui o notează repede pe telefon sau în agenda albastră, agenda cu comori. „Mamă și când te gândești că unii cred că viața e un gunoi! Dar, oricum, gunoiul se reciclează și poate ieși ceva minunat din el”, i-a zis într-un rând băiatul, elev la Liceul greco-catolic „Timotei Cipariu” mamei sale.

În clasa a treia și-a dat seama că ceva este în neregulă

Încă de când era la grădiniță, Mihnea a avut o relație anevoioasă cu cuvintele, care i se păreau greu de rostit. Văzând că nu poate pronunța bine anumite sunete, mama sa l-a dus la logoped, însă nici măcar specialistul nu și-a dat seama că ceea ce părea o mică piedică de început de viață se va transforma într-o problemă care va ajunge să-i amenințe devenirea și locul în lume.

„Mi-am dat seama că ceva este în neregulă prin clasa a treia, când nu țineam șirul la scris și când citeam greu și acasă, scriam legat o frază întreagă”, își amintește Mihnea. „Mânca litere, în special consoane, mai ales dacă erau una după alta. Trebuia mereu să te întorci, să vezi unde e buba, să desparți cuvintele în silabe ca să le simtă mai bine, să vezi unde se termină un cuvânt și unde începe celălalt. Și am început să realizez că lucrurile se adâncesc”, povestește Monica Făgețean, fizician de profesie. Disperată, a intrat pe internet și a tastat pe Google, „dificultăți de învățare”. Așa a aflat că Mihnea suferă de dislexie, iar din acel moment a început drumul ei de călăuză printre cuvinte, apelând la toate marcajele și reperele care îi stăteau la îndemână pentru ca fiul său să își găsească drumul mai ușor prin textul scris.

„Trebuie să-l culeg pe acest copil de acolo de unde este el”

Au urmat ore lungi și chinuitoare de teme, pentru ca băiatul să-și poată însuși scrisul și cititul și ca să poată ține pasul cu colegii de clasă. Ani întregi în care Mihnea a trebui să-și înfrunte zi după zi panica în fața semnelor de neînțeles, să-și călească voința și răbdarea în fața cuvintelor care se confundau unul cu celălalt, să își refacă din bucăți încrederea în mijlocul disperării de a nu putea citi o propoziție în fața clasei. „Am fost și la logoped ca să mă ajute să pronunț cuvinte și am reușit să trec peste”, spune astăzi adolescentul, făcându-te să crezi, dacă n-ai știi mai bine, că nu i-a fost atât de greu.

Când Mihnea era în clasa a patra, mama lui a avut o revelație.„Lucrurile mergeau greu și eu încercam să-l târăsc, în funcție de cerințe, iar el mergea în ritmul lui. Până la un moment dat, când am avut un flash și am zis: Eu trebuie să mă opresc să-l culeg pe acest copil de acolo de unde este el. Acolo trebuie să-l întâlnesc și acolo trebuie să-l accept. Cred că a fost un moment de acceptare totală a ceea ce are Mihnea și atunci am înțeles că trebuie să merg împreună cu el. Pur și simplu, am înțeles că suntem împreună pe acest drum”, își amintește Monica Făgețean.

Ce construiam ziua se dărâma noaptea

Și au mers împreună în ritmul lui, în care de multe ori, ce construiau într-o zi se năruia în cealaltă. Fiindcă dislexicii, înzestrați în marea lor majoritate cu o memorie de invidiat pe termen lung, au greutăți în a-și aminti ce au învățat ieri sau cu câteva ore în urmă. „Am observat că ce construiești ziua se dărâmă noaptea, cum e în legenda meșterului Manole. Poți să zici că ești bine și după două zile să constați că nu mai e mai nimic și trebuie să reclădești totul. E ca un vas care se poate sparge foarte ușor și iar îl lipești, iar se sparge, apa se scurge, e cam greu”, spune Monica Făgețean. Fiul său este atât dislexic cât și disgrafic, adică are dificultăți la scris, și discalculic, socotește cu greutate, lucru întâlnit deseori în cadrul acestei tulburări.

Monica Făgețean a aflat de pe internet că cei care suferă de dislexie învață cel mai eficient cu ajutorul schemelor, al diagramelor, al foilor colorate. A descoperit un program de calculator prin intermediul căruia poate transforma textul plicticos în desene care să așeze informațiile la locul lor pe harta minții lui Mihnea. A făcut, folosind același sistem, prezentări prin care a arătat fiecărui profesor de la școala lui Mihnea ce este dislexia, tulburare de învățare pe care foarte puține cadre didactice din sistemul de învățământ românesc sunt pregătite să o depisteze.

Dislexia, mai puțin gravă în fața calculatorului

Dacă în fața cărților și caietelor Mihnea e un pelerin rătăcit între semne neprietenoase, în fața calculatorului, unde joacă jocul lui favorit, League of Legends, e un cavaler neînfricat și victorios. Își tastează repede userul și intră în luptă, povestindu-ți sigur pe el despre campioni, minioni, boți și turete, cuvinte de neînțeles pentru noi, neavizații. În timpul jocului, ține conferințe pe Skype cu prietenii, pe care-i mai întâlnește, când nu-i are în față în carne și oase, și pe Facebook. Se decurcă mai bine la scris pe calculator. „Pentru că tastez mai repede și pentru că înțeleg ceea ce scriu”, ne explică el. Fiindcă o problemă uriașă pentru un dislexic este faptul că, de multe ori, nu reușește să își înțeleagă propriul scris.

Foarte piceput la chestiunile tehnice și la orientarea în spațiu, Mihnea își dorește foarte mult să ajungă mecanic auto. Și el, și mama sa, cred că viața este plină de surprize și că viitorul lui va fi unul frumos. „Îl simt foarte viu și am mare încredere în el”, spune Monica.

Cărțile pe care le-a citit Mihnea

Într-o zi, i-a adus acasă o carte subțire și tare simpatică, cu multe poze și puțin text, „Incredibilul băiețel mâncător de cărți”. Era povestea lui Henry, un puști deloc obișnuit, care e înnebunit după cărți dar într-un fel cu totul special – adoră să le mănânce. A fost prima carte citită de Mihnea, care a mai citit apoi și cele patru volume din „Jurnalul unui puști”. S-a simțit victorios când a reușit să le termine, la fel cum s-a simțit cu un an în urmă când a reușit să citească pentru prima dată subtitrarea unui film. „Era la televizor un film care îmi plăcea și am început să citesc, să citesc și mi-am dat seama că am citit tot. Acum pot să merg și la cinematograf”, povestește adolescentul.

Întâlnire emoționantă cu Dan C Mihăilescu, Omul care aduce cartea

Deși a reușit să citească până acum 5 cărți, îi e imposibil să spună când o va citi pe următoare. Îi place însă să își însoțească mama la librăria Cărturești Verona, unde ea își alege cîte un volum și amândoi beau un ceai. Iar uneori îl urmărește la Pro TV pe scriitorul și criticul literar Dan C. Mihăilescu, omul care aduce cărțile cărora lui Mihnea îi e greu să le afle povestea. Am făcut în așa fel ca cei doi să se întâlnească la Cărturești. Au în comun mai multe lucruri decât pare la prima vedere. Și Dan C Mihăilescu a fost la un moment dat un om pierdut între cuvinte, cele rostite, de această dată. Și-a găsit însă drumul și astăzi reușește să îi facă și pe ceilalță să simtă plăcerea de a vorbi și citi românește.

„Când mă bâlbâiam, primul impuls era în școală să mă crispez, să mă cabrez, să mă văd mai jos decât ceilalți. Eu nu pot să vorbesc, eu nu pot să cânt, eu nu pot să strig. Eu la 12-13 ani eram pe bancă cu dragostea mea de atunci și nu am putut să-i spun „te iubesc”, am spus „te iu, iu, iu” și m-am înroșit, mi-au țâșnit lacrimile din ochi și am luat-o la fugă prin parc”, își amintește Dan C Mihăilescu, care i-a mai vorbit lui Mihnea despre felul în care ceea ce îi face diferiți pe unii oameni este perceput în lumea noastră ca un handicap. Adolescentul i-a replicat că nu se simte inferior și că prietenii săi, destui la număr, nu l-au făcut niciodată să se simtă mai prejos decât ei. Însă problemele sale rămân, chiar dacă crede că dislexia nu e altceva decât „o altă stare, un alt mod de a gândi”. „Îți e greu să acumulezi ceea ce citești. Sau confunzi cuvintele, substantiv și subiect, de exemplu, pentru că încep amândouă cu”s””, spune Mihnea Făgețean.

Omul care aduce cartea a venit la întânirea cu adolescentul cu drag și cu câteva versuri, de Eminescu și Ioan Alexandru. I le rostește cu voce caldă pentru a-l face pe adolescent să simtă frumusețea versurilor, care l-ar încurca dacă ar trebui să le citească singur.

Florentina Palada, psiholog: Trebuie să îi ajuți să își mențină stima de sine

Despre cât de dificil este cititul pentru un dislexic vorbește psihologul Florentina Palada, care tratează în cabinetul ei și copii care suferă de tulburări de învățare. „Ce le este lor foarte greu este să facă legătura între semnul grafic și sunetul respectiv și să își fixeze în timp acest lucru. pentru că semnele, literele și cifrele, sunt niște simboluri pe care noi le dăm arbitrar unor realități fonologice, unor sunete. Și arunci pentru ei este foarte greu să asocieze aceste semne grafice cu ceea ce ele de fapt reprezintă”, explică psihologul. Deseori dislexicii fac confuzii între litere precum b și d sau m și n. „Dar sunt situații în care ei ajung să confunde foarte multe litere și, practic, când se trezesc în fața unui cuvânt ajung să se blocheze și să nu mai poată recunoaște literele pe care izolat le știu. Noi nu mai luăm de fiecare dată să citim fiecare literă dintr-un cuvânt., îl recunoaștem imediat. La ei lucrul ăsta se întâmplă foarte greu și reiau acest proces cu fiecare cuvânt. Este un proces foarte obositor, ei consumă foarte multă energie ca să citească câteva cuvinte, de multe ori, pentru că sunt foarte concentrați pe procesul citirii în sine, nu mai rețin ceea ce au citit și după câteva rânduri pot fi epuizați”, spune Florentina Palada. De foarte multe ori se întâmplă ca dislexicii să confunde stânga cu dreapta și să se simtă rătăciți în timp, între noțiunile de prezent, trecut și viitor. Însă aceste probleme pălesc de multe ori în fața alteia, abia vizibile: suferința pe care o simte un copil care își dă seama că este diferit de ceilalți: „Fiind copii intelgenți, își dau seama că ceva se întâmplă diferit cu ei și încep să sufere, pentru că sunt percepuți în grup în diverse moduri, iar stima de sine e destul de scăzută sau destul de fluctuantă. Și atunci un lucru important când lucrezi cu acești copii este să le menții stima de sine”, a văzut psihologul.

Voi vorbi despre dislexia mea când voi ajunge cineva

Până la 10% dintre locuitorii unei țări pot suferi de o formă de dislexie, iar procentul cazurilor grave poate ajunge la 3-5%, potrivit Asociației Române pentru Copii Dislexici. Este o tulburare de învățare de care suferă celebrități precum Jay Leno și Jamie Oliver și de care au suferit de-a lungul timpului oameni mari, precum Albert Einstein, Thomas Edisson, Winston Churchill sau Leonardo Da Vinci. Dislexia nu i-a împiedicat să schimbe fața lumii, însă pe un copil care învață în școala românească îl împiedică de multe ori să aibă parte de educația și respectul la care are dreptul. Mai ales când pretențiile sunt uriașe încă din clasa I. „Fiica mea a primit în clasa I autodictare din Blaga”, își amintește Angela Ioan, mamă a unei adolescente diagnosticate cu dislexie.

Fiica ei, Ioana, a ieșit din sistemul românesc de învățământ și este acum în clasa a opta, la școala italiană Aldo Moro din București. Nu a vrut să ne vorbească în fața camerei despre dislexia ei. „Mi-a spus că va vorbi despre asta atunci când va ajunge cineva”, povestește Angela Ioan, actriță la Teatrul Odeon din București, care spune că fiica ei este un exemplu pozitiv, de „dislexic recuperat”.

„Asta ne arată că experiența pe care a avut-o în atâția ani a fost o experiență care a marcat-o foarte mult. Negativ, pentru că din cauza modelului de școală care pune mereu copiii în comparație cu ceilalți, ea s-a aflat într-o poziție defavorabilă. Sigur că noi ne-am străduit ca printr-o mulțime de alte activități, care aveau și scopul de a o stimula copilul, să o punem în situația de reușită. Am dus-o în zonele în care ea se pricepe și descoperit că are un oarecare dar pentru pictură, desen”. Ioana a început să fie apreciată, să primească premii, iar încrederea obținută astfel a ajutat-o inclusiv să scrie și să citească mai bine.

Litera „E” mare de mână, o doamnă cu pălărie din care atârnă o panglică

Când și-a dat seama, în școala primară, cât îi e de greu Ioanei să învețe literele, mama ei, Angela, a apelat la toate mijloacele pe care i le-a pus la dispoziție meseria de actriță pentru a o ajuta. „Eu am stat și am lucrat cu fiica mea, pentru litera „E” mare de mână o săptămână. Nu putea să-l facă pe E și nu înțelegeam de ce, profesoara s-a supărat, începuse cu insuficient. Și atunci am făcut o regie întreagă, i-am spus că „E” mare de mână este o doamnă cu o pălărie, din care iese o panglică și am jucat-o pe doamna E mare. Din momentul acela a început să-l facă pe E mare. Asta e o metodă empirică a unui părinte disperat, care întâmplător e actor. Dar ce se întâmplă cu ceilalți copii, care n-au mămica actriță. Și care părinți sunt induși în eroare de acest copil fermecător și inteligent și spun că nu vrea ! Pentru că de putut poate, îl duce mintea, e un copil normal. Profesorul spune nu vrea, îi dăm insuficient și începe nebunia”, povestește Angela Ioan. Și-a retras copilul din școala de stat și a înscris-o la Aldo Moro, o „școală prietenoasă, în care relația dintre elev și profesor este într-o umbră de dragoste”. În acest sistem de învățământ, fiica ei a scăpat de spaima de cuvinte și a învățat să scrie și să citească în limba română.

Angela Ioan e convinsă că școala românească nu le dă nicio șansă dislexicilor. Dar le răpește, adesea, prin felul de predare, și copiilor obișnuiți șansa de a înțelege și iubi literatura. „Cum să faci autodictare din Blaga, în clasa I? E un exces de mândrie din parte părinților, din partea profesorilor care niciodată nu se vor coborî la mintea copiilor, care sunt extraordinari, se joacă pe calculator, dar sunt copii, sunt pui mici, nu trebuie să-i considerăm niște absolvenți de facultate de limba și literatura română. Spunea Ana Blandiana un lucru extraordinar despre școala românească. La limba și literatura română, greșeala fundamentală este că vrea să facă scriitori și nu cititori”, spune Angela Ioan.

Crima care a speriat ţara! Vedeta de pe Instagram, ucisă şi aruncată în canal. E...
Klaus Iohannis, cu altă femeie de 1 decembrie! Cine e bruneta superbă? Oamenii au făcut...
FOTO. Iubita fiului lui Ion Țiriac, apariție incendiară! `Sori e atracția finalului de an`
Alimentul care sporeşte inteligenţa. TOP 8 mâncăruri pentru creier, potrivit dr. Mihaela Bilic
Caz terifiant! Campioana olimpică, ruptă cu bătaia de iubitul ei! Judecătorii nu l-au pus sub...
Germania anunţă lockdown naţional pentru persoanele nevaccinate. Vaccinarea obligatorie ar putea intra în vigoare
O bancă din ROMÂNIA vinde un SUV BOMBĂ. Are dotări și un LOOK incredibile
BANCUL ZILEI – Un tip agață o stewardesă sexy de la Tarom
Un bărbat a încercat să se vaccineze anti-Covid într-un braț fals de silicon pentru a...
Klaus Iohannis, cu altă femeie de 1 decembrie! Cine e bruneta superbă? Oamenii au făcut...
O ROMÂNCĂ se află printre cele mai frumoase FEMEI din întreaga lume. A FASCINAT, dar...
APEL DISPERAT! O ADOLESCENTĂ are NEVOIE de AJUTOR
A venit acasă și a găsit o bijuterie înnegrită. Și-a evacuat imediat părinții: „Miroase a...
Vestea ȘOC a momentului în România: a fost găsit mort. Primele informații
Veste teribilă pentru milioane de români! Va fi jale la începutul anului viitor. Nimeni nu...
Raed Arafat spulberă speranțele tuturor românilor. Ce se va întâmpla de sărbători: „Oamenii trebuie să...
Schimbări majore pe piaţa RCA pentru şoferi. Preţurile de acum vor fi istorie
Veşti proaste pentru şoferi: Va ploua cu amenzi de 25.500 lei pentru cei care nu...