ROMÂNIA ARE VIITOR. Prof. dr. Dan Mircea Enescu: „Dacă e mort nu înseamnă că ai făcut tot ce ai putut. Dacă ai fi făcut TOT, copilul trăia”

Redactor:
Diana Marcu
"Când ții o ființă umană la piept și vezi că îți moare în mâini, nimic nu te liniștește după-aia. Degeabă te duci la fișa medicală, degeaba te uiți. Iar ochii ăia, ochii ăia ai lui, te urmăresc pretutindeni"

„Asta nu e o boală în care mori în douăzeci de secunde, ca la un accident de circulație: traumatism cranio-cerebral. Nu, muncești cu ei câte două trei luni, ca să-i pui pe picioare. Sunt prietenii tăi. Sunt Georgică, Vasile, e Florin… Și, când nu-i mai găsești dimineață, e dramatic. Sunt niște ochi pe care nu-i uiți niciodată. Știți ce înseamnă ochii ăia? Copiii au niște ochi așa.., care se uită la tine cu toată încrederea posibilă pe pământul ăsta. Ei se uită la tine ca la TOTUL. Tu ești omul care ai să-i faci pe ei bine”.

Asta spune Dan Mircea Enescu, omul care conduce Clinica de Chirurgie Plastică – Microchirurgie Reconstructivă și Arsuri a Spitalului Clinic de Urgență „Grigore Alexandrescu” din București.

De 23 de ani el este TOTUL pentru cei peste 150.000 de copii care i-au trecut prin mâini. Niște mâini „potrivite”, spune, în timp ce și le privește. „Oricum, nu lucrez cu ele, ci cu ăsta”, afirmă profesorul, în timp ce își atinge creștetul.

„Pe copii nu poți să-i minți. Ei au sau nu încredere în tine”

Stă ușor aplecat. La fel, și când merge. Umerii îi sunt aduși în față ca și cum ar căra pe ei ceva invizibil. Suflete, povești, destine. Au fost clipe când a cărat, la propriu, oameni. „Mă așezam așa, sub ei, ca să-i ajut să stea pe picioarele lor. Mergeam cu ei în spate, ca să le arăt că într-o zi vor merge și ei, din nou”, povestește medicul care a învățat în timp să nu-și mintă pacienții, pe care îi numește simplu „prieteni”. „Este o specialitate care nu se poate face pe minciună”, afirmă Dan Enescu amintind una dintre întâmplările care l-au marcat.

Prof. dr. Dan Enescu s-a decis într-o secundă să lase spitalul unde lucra cu profesorul Agrippa Ionescu pentru „Grigore Alexandrescu”, unde mureau o sută de copii din 600. Era în 1988. Foto: Cătălin Abagiu / Mediafax

„Prin ’90 i-am spus unui băiețel de vreo 6 ani, pe care abia îl operasem, că o să joace fotbal săptămâna viitoare. Și chiar credeam sincer în asta. Între timp a intervenit o complicație și a trebuit să-l operez din nou. În săptămâna următoare, când am intrat în salon, el stătea picior peste picior, nici nu s-a uitat la mine, și le-a zis celorlalți doi copii: „Ăsta e ală de minte! Nu-l mai ascultați ce vă zice”. M-am simțit ca ultimul om”, rememorează profesorul.

„Nu am mai intrat în salonul ăla. Îi chemam pe rând la pansat și, de atunci, am fost foarte atent. Când mă întreabă câte unul dacă poate să joace sau nu fotbal răspund: „Poate”. Pe copii nu poți să-i minți. Ei pur și simplu se uită la tine. Nu te văd gras, slab, urât, frumos sau chel. Ei se uită la tine și îți văd o aură. Asta înseamnă că au, sau nu, încredere în tine. Când copiii vin spre tine înseamnă că ți-ai ales bine meseria”.

„O fetiță puternică”, asta crede profesorul Enescu despre copila cu trupul ars. I-a luat rochia foc după ce s-a jucat cu un tăciune aprins. Foto: Cătălin Abagiu / Mediafax

Dan Enescu știe că a făcut o alegere bună în 1986, când a lăsat clinica condusă de profesorul Agripa Ionescu pentru Grigore Alexandrescu, spitalul de copii despre care știa doar că la arși mureau 90 de copii din 600. „I-am zis într-o secundă: Stăpâne (n.r. pentru că așa îi spuneam profesorului), n-ai nevoie de mine. Ăia au nevoie de mine. Și am întins-o. Puțină inconștiență nu strică”, punctează Dan Enescu.

Cinismul de a raporta scăderea mortalității

Când a ajuns la spitalul de copii, secția de arși, a găsit o clădire veche, cu cinci camere. Împreună cu câteva asistente, cărora le pândea privirea dimineață să le vadă dacă au ochii în lacrimi, încerca să-i facă pe copii să supraviețuiască. 15.000 dintre ei i-au trecut doar lui prin mâini.

„În ’88 era o nenorocire. Nu auzeam când o asistentă mai spunea „Aoleo, a mai venit unul să moară aici”. Nu exista ceva specific atunci. Era doar doctorul Zalma, un pediatru excelent căruia îi pot un mare respect. Dădea tot, dar nu avea dimensiunea chirurgicală și de reanimare care sunt esențiale în această supraspecializare”, rememorează începutul prof.dr. Enescu.

„Și atunci m-am apucat. Am această dimensiune. Nu mă pot simți bine decat dacă mă simt util. Am avut acest cinism să povestesc apoi că „anul ăsta nu am avut decât 60% mortalitate, 50%, 40%” până când, în 2000, am ajuns la zero. Optsprezece luni cu mortalitate zero. Este inimaginabil, dacă n-ar exista cifrele ar părea că te lauzi”, afirmă doctorul. „Dar asta înseamnă să trăiești fiecare secundă și să vezi o grămadă de prieteni morți în jurul tău”, crede profesorul Enescu.

„Am un respect deosebit pentru mamele astea, care stau cu copiii în spital. Sunt niște eroine și ele vor continua acasă, pentru luni de zile, ceea ce noi facem acum pentru copiii lor”. Foto: Cătălin Abagiu / Mediafax

Vorbind despre aceea perioadă, amintește că mulți ani a avut și o glumă. Atunci când era întrebat de medicii din alte clinici din străinătate cum se descurcă, Dan Enescu răspundea: „Foarte bine, sunt cel mai bun din România”. „Când îi vedeam mirați, continuam: Sunt cel mai bun pentru că sunt singurul din țară care face asta„. În timp, a construit echipa la „Grigore Alexandrescu”. „Dacă nu ai echipă nu poți face nimic. Și, împreună am făcut tot, inclusiv acest centru – de chirurgie plastică, care arată ca o vilă, nu ca un spital.”

Una dintre prietenele doctorului Enescu. „Nu am pacienți, am prieteni. Nu pot să fac ceva pentru străini”, explică profesorul. Tânăra a revenit la „Grigore Alexandrescu” pentru o nouă interveție, de corecție: o rinoplastie. Foto: Cătălin Abagiu / Mediafax

În locul „ăsta”, Dan Enescu repară oameni, cei mai mulți dintre ei copii. Nu consultă îmbrăcat în halat, ci în haine normale, iar ușa cabinetului său stă permanent deschisă. Așa îi vede pe copiii care îi cer să le facă „o mână pe care să o pot folosi”, și tot așa îi vede pe prietenii lui, acum adulți, care-i dau ușa de perete și vin pentru un consult. „Ați spus atunci că sunt un om adevărat când am soție, am copii, am slujbă? Ei bine, am venit să mă prezint”, spune Dan Enescu replica celor mai mulți dintre foștii săi pacienți.

„Am rămas cu inima lui în palmă”

„N-ai voie să porți după tine poveștile. Ești obligat să-l protejezi, să-i dai speranțe, nu deșarte”, spune profesorul vorbind despre fața pe care un medic trebuie să o aibă atunci când întâlnește un copil. „Dacă te vede trist, el își închipuie Sunt rău, n-o să trăiesc..., așa că îți compui o față potrivită stării lui de spirit”, afirmă acesta.

Amintește de un moment teribil când trei copii i-au murit în interval de 30 de minute. „Unul avea un an și jumătate, al doilea trei ani, iar ultimul – 14 ani. Era carbonizat. Toată familia lui era afară…, se uitau prin niște gemulețe mici. Agoniza, era terminat. Iar familia lui îmi zice: Vă rog, faceți ceva pentru el. M-am gândit; nu puteam să trec așa, aferat, să le zic că nu mai are nicio șansă, că alți doi copii erau morți…Și atunci am fost tentat să-i fac un masaj cardiac. Cu mâinile goale m-am dus și, când am apăsat, am rămas cu inima lui în mână. Era o foiță, o pojghiță fină. Când am atins totul s-a terminat. Era 8 jumate dimineața. Până la ora 9, toți trei se prăpădiseră. Nu uiți asta”, spune profesorul.

Mărturisește că a plecat din spital, așa cum era: „N-am mai suportat. Era mai mult decât puteam duce”. Spune că s-a dus „pe străzi, așteptând să vină cineva să mă ridice de pe stradă. Mă socoteam un criminal”.

Seara s-a întors la spital, decis să încheie totul. S-a întâmplat ceva inexbilcabil însă, povestește. A primit un plic adus de un bătrân, care l-ar fi găsit în cutia poștală. Locuia în apropierea spitalului, iar la destinatar scria doar atât . „M-am gândit să vă caut, că poate vă folosește”, și-a explicat bărbatul gestul.

„Acasă, soția mea a deschis scrisoarea. Ce era? Eram admis la Academia de Științe din New York, iar asta am văzut-o ca un semn. Că Dumnezeu mă iartă și că trebuia să continui”, mărturisește șeful Clinicii de Chirurgie Plastică – Microchirurgie Reconstructivă și Arsuri a Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu”.

Șapte kilograme de ființe arse

Profesorul Enescu continuă și astăzi ceea ce a început în urmă cu mai bine de 20 de ani. Operează copii și îi proiectează ca adulți în viitor, cu generozitate, vorbind despre necesitățile acestuia. Despre intervențiile ulterioare pe care aceștia le vor suporta în anii următori pentru a se apropia de normal. Normalul unei Românii care să-i accepte: „Nu facem homleși, ci adulți. Și le spun că sunt speciali. Că au primit un bonus de la Dumnezeu, o nouă viață. Și asta înseamnă că El are un plan pentru ei”, punctează.

„Când un copil îți spune Dane, salvează-mă, e momentul în care nu mai știi de tine. E un impuls care-ți vine din altă lume, iar tu trebuie să alegi ce e mai potrivit în clipa aia pentru copil. Problema este între tine, copil și Dumnezeu. Ești condamnat la perfecțiune. Trebuie să-ți alegi cel mai bun procedeu”, spune profesorul Dan Enescu.

Vorbește despre manevre, decizii, nou-născuți, fracțiuni de secunde și arsuri, „cel mai grav accident care i se poate întâmpla unei ființe umane”. Enescu este medicul care a salvat copilul de trei zile uitat de asistentă la lampa cu ultraviolete, la maternitatea Bucur. „Copil de trei zile și 20% carbonizat”, rememorează acesta.

Și tot prin mâinile lui, „normale, potrivite”, au trecut și bebelușii arși în incendiul de la Giulești. „Aveam șapte kilograme de ființe arse, toți cântărind între 900 și 1400 de grame. Cinci dintre ei au scăpat fără niciun semn”. Mândrie? Mulțumire? Recunoștință? „Mi-am făcut doar datoria”, e replica profesorului. Dezarmantă.

Crezul lui Dan Enescu? „Să-mi fac datoria. Niciodată n-am putut să spun că am făcut totul. Dacă am făcut totul înseamnă că copilul ală trăiește. Dacă nu, înseamnă că n-ai făcut tot.”

Surpriză totală la CFR Cluj. Noul antrenor debutează chiar astăzi pe banca ardelenilor în Europa...
Marius Rădoi a murit azi-noapte! Ştirea care cutremură România
FOTO. Andreea Marin, imagini de când era `vânată` de Playboy! Așa nu și-o mai aduce...
FOTO. Ea este considerată una dintre cele mai frumoase fiice de fotbaliști din lume! Cum...
Se dau BANI pentru români! Suma e INCREDIBILĂ. Intră direct pe card
Vacanţă în pandemie, cu preţul sănătăţii publice. Avertismentul experţilor: Efectele distracţiei se măsoară în numărul...
Scandalul consilierei decorate. Mesajul unui militar împușcat în misiune. „Noi nu am primit niciun telefon...
Marius Rădoi a murit azi-noapte! Ştirea care cutremură România
Ce a făcut Gigi Becali când a aflat că Anamaria Prodan e în stare gravă....
REGINA care nu se putea abţine să FACĂ sex. După ce PRINDEA un bărbat...
GE-NI-AL! Așa poți să primești o pensie de 3.000 de lei lunar. Trebuie să urmezi...
Ungurii nu se lasă și nu renunță la Ardeal! Au dat deja sute de milioane...
LOCKDOWN după alegeri în România? Alexandru Rafila, ANUNȚ ȘOC! Ce ne așteaptă în următoarele săptămâni
Actrița din Juno și Inception a devenit el. Cum arată după ce a dezvăluit că...
Industria care explodează în pandemie. Posibilităţile de creştere sunt uriaşe
SFÂRŞITUL BENZINEI: Noul combustibil în care chinezii investesc MILIARDE şi care ar putea duce la...
Mirela Vaida, dezvăluiri de senzație din trecut. Cu ce se ocupa vedeta la 18 ani:...
×
Inchide