SALVEAZĂ CRĂCIUNUL. Mădălina se întreabă uneori de ce i-a pus Dumnezeu un viitor greu în față. „Nu mă las până când nu fac un doctorat”

"Când mai iau o notă mică la școală mă gândesc de ce Dumnezeu mi-a pus viitorul ăsta greu în față și de ce trebuie să-l duc singură". E întrebarea unei adolescente premiante de 15 ani, care visează să aibă într-o zi un doctorat în Limbi Străine sau Științe Economice. Nu și-a cunoscut tatăl, iar mama ei a murit când Mădălina avea un an și jumătate.

Mădălina a ajuns în Valea Screzii, în centrul social condus de părintele Nicolae Tănase în urmă cu aproape zece ani. Avea doar 5 ani și un metru înălțime. Pe atunci, era doar o fetiță care își pierduse mama cu trei ani și jumătate în urmă. Astăzi este premiantă, e elevă în clasa a noua la o școală de renume, e jucătoare de handbal în echipa liceului, știe să schieze și îi coordonează la cor pe copiii mai mici din tabără. Locuiește într-una din casele din Valea Screzii, cea a „școlărițelor”, cu încă șapte fete și o mamă aflată în dificultate și copilul ei. Acolo am găsit-o într-o după amiază, făcându-și conștiincioasă temele așa cum face în fiecare zi a săptămânii.

„Mama a murit și noi am rămas cu bunica. Avea o pensie foarte mică, era bolnavă și nu putea avea grijă de noi”, povestește fata rămasă fără mamă pe când avea doar un an și jumătate. De tatăl ei nu știe nimic. Nici măcar cum îl cheamă.

Așa că ea, împreună cu cei doi frați mai mari au ajuns în grija Direcției pentru Protecția Copilului care le-a găsit locuri într-un centru de plasament. „Am trăit acolo momente groaznice, dar și momente frumoase. Îmi amintesc că mâncam Dero, și ziceam că este lapte”, spune ea. „Era unul din momentele groaznice, nu?”, o întrebăm. „Nu, nu”, vine răspunsul Mădălinei.”Era unul din momentele frumoase. Momentele groaznice erau atunci când ne băteau și nu ne dădeau să mâncăm”, își amintește.

De acolo a ajuns, pentru șase luni, la o familie din Târgu Jiu, care o trata ca pe copilul lor. „E cel mai greu să nu ai o mamă care să îți fie alături și să îți arate că te iubește. Oamenii aceia m-au tratat ca o familie, ca și cum ar fi fost părinții mei. Dar n-am putut să stau la ei. Așa a vrut Dumnezeu. Bunica nu a fost de acord să stau departe de frații mei. Aș fi vrut să păstrez legătura cu acea familie, dar Protecția Copilului mi-a interzis să iau legătura cu ei”, continuă ea.

„Nu i-am uitat”, povestește Mădălina. „Aș vrea să-i am aproape”, spune adolescenta despre cei i-au fost părinți o jumătate de an. „Aveau și ei copii, mari, doi băieți și o fată. Băieții erau plecați din țară”, iar fata lor a adoptat-o rapid pe Mădălina: „De parcă aș fi fost sora ei.”

Mărturisește că nu a înțeles atunci de ce nu a fost lăsată la Târgu Jiu, în familia aceea. „Nu am ținut cont că frații mei mă voiau cu ei, că aveau nevoie de mine, să fim o familie. Abia mai târziu mi-am dat seama”, spune copila. Vorbește grav, deși timid, iar trupul ei firav duce invizibil o povară.

În Valea Screzii a ajuns în urmă cu zece ani. Aici a mers la școală, iar liceul a fost urmarea firească pentru copila premiantă de când se știe. Mai grea a fost acomodorea cu lumea de la oraș, cu viața la liceu. „Mi-a fost greu să mă acomodez”, povestește Mădălina. „Cu profesorii, cu colegii. Nu îmi ziceau direct, dar eu așa simțeam; că mă judecă. Mă întrebau Tu stai la părintele, nu? și se strângeau între ei și vorbeau, dar nu m-a deranjat asta”, continuă copila. Bravează.

E bună la matematică, la engleză și la franceză. De fapt, materiile astea îi plac cel mai mult. Visează să aleagă Contabilitatea sau Limbile Străine. Nu s-a decis încă, dar știe sigur că nu se lasă până ce nu va avea un doctorat. Când se întâmplă, rar, să ia o notă mai mică la școală se gândește la viitor. „Mă gândesc de ce Dumnezeu mi-a pus viitorul ăsta greu în față și de ce trebuie să-l duc singură”. Pentru că, cel mai greu, pentru Mădălina e că nu are cui să spună mamă.

Nu se plânge și nu vorbește despre sine. Iar ce are de dăruit împărtășește cu cei mici, cu copiii din tabără care o apucă de mână și îi zic simplu, ca un alint, Mădă. „Mă înțeleg mai bine cu copiii mai mici decât mine. Simt că am mai multă dragoste să le ofer și îmi e mai ușor să vorbesc cu ei. Altfel decât aș vorbi cu un copil de 15 sau cu unul de 20.”

Nu-i plac aglomerația și incendiile. Iar la Valea Screzii a trecut deja prin două focuri în nici măcar o săptămână. Acum câteva zile, de la o petardă, tot fânul din tabără a ars, la fel și fațada unei case. „Iar acum..” Lasă ochii în jos. „Acum a ars clubul de joacă, sala de mese, bucătăria și cămara cu alimente. S-a făcut totul scrum în doar patru ore”, povestește Mădălina.

Când marți dimineață a auzit de foc, Mădălina s-a dus la copii. „Cei mici erau speriați, plângeau, nimeni nu dormea. Nu puteam să-i las așa. Aveau nevoie de mine”.

Două ore mai târziu avea să-și ia rucsacul în spate și să se ducă la microbuzul care o ducea la liceu. A leșinat în stație. A fost prea mult pentru copila premiantă.

Gândul și Știrile Pro TV au decis să înceapă din această seară campania Salvează Crăciunul. Vă chemăm pe toți să faceți un gest cât se poate de simplu. Intrați pe pagina specială salveazăcraciunul.ro și dați-i Like de pe contul vostru personal de Facebook. Sponsorii campaniei, Fundația Vodafone, Alico România și Volksbank dau pentru fiecare Like câte un euro pentru copiii din Valea Screzii și Valea Plopului. Vizitați și pagina specială de Facebook.

Inchide