Biro Attila
13.02.2014
Știri

LISTA TORȚIONARILOR CARE TRĂIESC. Interviu VIDEO cu torționarul Florian Cormoș, cel pe care și comuniștii l-au condamnat la moarte

LISTA TORȚIONARILOR pe gândul.info - INTERVIUL VIDEO cu Florian Cormoș este al treilea torționar pe care IICCMER și gândul în devoalează opinie publice.

Florian Cormoș este al treilea torționar pe care gândul și IICCMER îl devoalează opiniei publice. Pe numele său a fost depusă o sesizare penală în care este acuzat că prin acțiunile sale a dus la moartea a 115 deținuți încarcerați în lagărul de la Cernavodă, una din coloniile șantierului canalului Dunăre – Marea Neagră. La fel ca și „colegii” săi Vișinescu și Ficior, torționarul Cormoș își consumă bătrâneațea liniștit. Gândul l-a intervievat iar timp de o oră și jumătate ne-a vorbit despre cariera sa. A admis că în mandatul său deținuții mureau pe capete. La început a negat vehement că îi maltrata pe deținuții care ajungeau pe mâna sa. Pus în fața evidențelor, a recunoscut că „îi mai lovea”. Nu regretă nimic și, la fel ca ceilalți torționari intervievați de gândul, susține că vina aparține altora. 

CITEȘTE AICI DOSARUL COMPLET AL TORȚIONARULUI CORMOȘ

CITEȘTE AICI DOSARUL COMPLET AL LAGĂRULUI DE LA CANAL

Am ajuns acasă la fostul comandant Florian Cormoș în decembrie 2013. Fostul șef al lagărului de muncă de la Cernavodă locuiește în Oradea, pe o stradă liniștită. Are un apartament de trei camere pe care îl împarte cu fiica lui. Ajunși în fața blocului, am sunat la interfon. Nu a răspuns nimeni. În schimb, o vecină a comandantului ne-a observat. După ce s-a lămurit că îl căutăm pe „domnul Cormoș”, vecina l-a sunat să-l avertizeze. Am ajuns în fața ușii sale. Ne-a primit fiica lui, un adevărat „gardian” pentru fostul comandant. Din capul locului, ne-a spus că ea nu ne permite să-l intervievăm pe tatăl ei pentru că e nemulțumită de felul în care a evoluat povestea cu torționarii.

Florian Cormoș, un bărbat masiv, de peste 1,90, îmbrăcat într-un capot albastru, și-a făcut apariția în holul apartamentului. A stat preț de câteva minute și ne-a evaluat. I-am explicat ca vrem să îi auzim mărturia și ca nu noi suntem cei care îl judecăm. Era împăcat. Ne-a spus că oricum nimeni nu poate să îi mai facă nimic pentru că pe de-o parte el se consideră nevinovat, iar pe de altă parte a fost deja anchetat de comuniști și condamnat.

ASCULTA MAI JOS INTERVIUL INTEGRAL

Ne-a spus că știe că nu poate fi cercetat de două ori pentru aceleași fapte. „Nu poți să îl bagi în aceeași oală cu ceilalți. El a suferit nevinovat”, ne spune fiica torționarului. Continuăm parlamentările cu fiica. Ne oferă o cafea. Acceptăm oferta. Fiica ieie din cameră. În acest moment, începem interviul cu fostul comandant.

Gândul: Povestiți-ne cum ați ajuns la școala de educatori?

Florian Cormoș: În școală, eram mai sprinten și au venit și ne-au zis „Nu vreți să mergeți la București?” Eu voiam să merg la București la ansamblul armatei pentru că eu cântam bine. Mi-au spus să aleg, ori merg la București, ori la Oradea. Am zis Oradea, că era mai aproape. Eu sunt din părțile alea ale Marghitei, dar m-am născut aci, la Șișterea. Tata era slugă la boieri, la maghiari. (divaghează cu o scurtă poveste despre cum s-a întâlnit cu un consătean n.red.)

Când ați ajuns la școala asta de educatori?

La 22 de ani. Asta era în ’49. Atunci era avalanșa aia. [ se oprește, n.red] Dar de ce trebuie să apar eu că am fost la Cernavodă, cu deținuții? Păi mai credeți că o mai fi vreunu’ în viață? (Se pare că a avut dreptate. Până acum, IICCMER nu a identificat niciun fost deținut care să-l fi cunoscut pe Cormoș și care să mai trăiască n.red)

Poate mai sunt în viață…

Eu nu cred. Acolo s-a făcut un proces fantomă, ordonat.

Până la proces… În anul 1950 ați ajuns la Capul Midia. Ce făceați acolo?

Mergeam și mă uitam la deținuți cum lucrează.

Erați încadrat ca ce? Sergent?

Nu, sublocotenent. Am stat 3-4 luni și apoi am mers la Cernavodă. Am stat acolo în ’50, până toamna. Acolo m-au numit comandant la colonia de femei de la Saligny. Era o colonie de femei de vreo 600-700. Nu a murit nicio deținută. La Cernavodă, am fost comandant vreo două luni în toată perioada canalului. Nu s-a mai auzit de niciunul.

Bun, dar șefii dumneavoastră îi băteau pe deținuți?

Vai de mine, mai ales că era unu fotbalist, Radu. (Îi pronunță numele apăsat n.red.). Era comandant. După aia a venit… Și dacă l-a bătut? Parcă erau coloniile prevăzute cu cai. Eu nu m-am urcat pe cal de când îi lumea, domnule. Și mă acuză pe mine că umblam cu caii peste deținuți (râde n.red.). Oameni care au fost puși. Tot dosarul meu a fost dirijat de doi evrei. Eu nu am recunoscut. Cum să recunosc? Colonelul Stoiescu mi-a făcut dosarul.

Nu ați recunoscut ziceți?

Io? Io șiu că n-am recunoscut. Așa zic ei că am recunoscut. M-am ridicat la proces și am zis: >. În sală era generalul Petrescu, și colonelul Popescu și acolo a fost un bâlci. O venit colonelul Crăciun la proces și a zis: > A avut curajul să spună. M-au condamnat la muncă silnică pe viață și știu că originalul l-au trimis la ONU ca să zică: > Adică eu și un subofițer. Am ispășit pedeapsa și am fost repus în drepturi. Am stat patru ani la Jilava. Tinerețea mea acolo mi-au mâncat-o.

După proces au venit judecătorul și procurorul să ne spună: > Eu i-am zis: > Atunci au fost procesele fantomă. Se judecau procesele lui Cernătescu, care a fost condamnat la moarte pentru că a sabotat lucrările Canalului Dunăre – Marea Neagră. A recunoscut. După un an jumate și el, și ceilalți sabotori au fost puși în libertate. În ziar scria că sabotorii Canalului au fost executați. Asta e dreptate? Acum avem dreptate în țară?

Eu nu sunt judecător. Eu vreau doar să înțeleg ce s-a întâmplat.

Păi de la ăia nu mai aflați nimic. Ce se întâmplă cu deținuții care au slăbit. Notați-vă o dată principală de la care se trage totul. Ministrul Pavel Ștefan, pe 20 ianuarie 1953, convoacă toate cadrele de conducere de la colonii și de la penitenciare. Între altele se discută: > Ministrul a răspuns: >. Ordinul suna așa: >. Ce putea să iasă de aici? Ăștia erau după cinci ani de Canal. Ăsta e adevăratul genocid. El a introdus foamea. Fiecare deținut prime 750 de grame de pâine, care muncea.

Unii deținuți au relatat în cărțile de memorialistică faptul că nu primeau mâncare, că și dumneavoastră îi trimiteați la muncă fără mâncare

Nu e adevărat. În fiecare zi mergeau căruțele speciale care le duceau mâncare sau cu mașinile. Încă ce bucătărie aveau! Colonia era unde e acuma uzina termonucleară. Totul e o minciună. A venit ministrul și m-a întrebat dacă am pus în aplicare ordinul. Am zis că nu l-am pus pentru că trebuie cazane speciale, bucătărie specială. Mi-a spus să pun în aplicare imediat. Ăsta e primul act de acuzare pentru că toți își aduc aminte ședința respectivă.

Același lucru în spunea și Ficior. L-ați cunoscut pe Ficior, dar pe Vișinescu?

Pe Ficior da, pe Vișinescu mai puțin. Eu nu am lucrat cu Ficior. În ce privește profesia, era destul de pregătit. Cu deținuții cum o lucrat, știu că era puțin mai stăpân. Așa cum era Szabo, mie mi-a plăcut de Szabo, el mai mult ținea la deținuți. Le satisfăcea tot.

Cât ați condus lagărul de la Columbia?…

Trei luni. Nici nu am avut timp să cunosc șantierul. Veneau cei epuizați. Toți cei epizați de la cele șapte colonii eu trebuia să îi primesc la Cernavodă. Cum să nu moară? Mureau și pe drum. Să zicem că veneau de la Nazarcea … pe drum mureau. Păi i-am omorât eu?

Sunt detalii pe care lumea nu le cunoaște…

Dintre toți comandanții, numai pe Cormoș îl găsește. Eu la două, trei zile trebuia să omor un deținut ca să fie adevărat ce mi se impută. (râde din nou n.red.)

Au murit deținuți la Columbia cât erați comandant?

Au murit. A venit doctorul. Am anunțat Bucureștiul:> V-am spus, au murit pe drum. Asta a fost problema, că îi adunau acolo de la alte colonii.

Deținuții care nu își făceau norma primeau pedepse?

Da, li se tăia rația. Ministru a dat acel ordin, nu cred că s-a mai dat așa ordin. Se lua de la cel care nu își îndeplinea norma și se dădea la cel care și-o făcea. Ăla la 4000, ălălat la 3000 și ălălalt la 2000 de calorii. Ce să iasă de aici? Nu iese genocid? Eu nu l-am aplicat, că nu aveam posibilitate. Nu aveam bucătărie. De ce când am stat la femei una nu a stat la spital?

Ce munci făceau femeile?

A venit ministrul și i-am zis: > I-am spus să se desființeze. Eu i-am zis că am învățat asta de la lucru, că de la lucru am plecat. Mâinile îmi erau ca scoarța. Nu mai spun că patru ani am fost slugă la maghiar, în Ungaria de la 14 la 18 ani unde m-au găsit trupele române.

În Ungaria?

Da chiar acolo. Am fost la Szabo Janos și Janko Josef. >, m-au întrebat soldații români când au venit. >. Patru ani de zile am stat. Tată meu a fost persecutat și trimis la muncă silnică pentru că a fost voluntar în armata austro-ungară a venit generalul Moșoiu și i-a dus la Mărășesti. Tata a fost mereu persecutat.

Unde ați fost la femei?

La Saligny. Am stat acolo șase luni. După ce a plecat ministrul, la două luni am primit ordin că se desființează colonia. Penitenciare, penitenciare, Dumnezeii mă-sii! Ce-o făcut Securitatea? Ce-o făcut membrii de partid? Partidul dădea ordin. Unde sunt ăștia?

Probabil mai sunt și prin Parlament

Unde sunt? S-o îmbogățit tâlharii și hoții. (fiica sa intervine constant n.red.)

Dar pe deținuții politici vi s-a dat ordin să-i tratați aparte?

Nu am avut deținuți politici. Coloniile erau separate. Peninsula, Capu Midia… Cu efectivele. Se zice că milioane de deținuți au murit la Canal. Hai să zicem că în patru ani au trimis 2 milioane. Să împărțim la patru ani, adică la 1500 de zile, păi trebuie să fie mia de deținuți…

(intervine fiica din nou n.red) Revine Cormoș și vorbește despre dosarul său

Eu am fost separat, mai erau unii judecați cei de la Salcia.

Ce-a fost la Salcia?

Acolo tot așa unități agricole. Deținuții lucrau la îndiguire.

De ce au fost cei de la Salcia condamnați?

Polițaiul punea pe cineva să semneze o declarație și o trimitea la minister și apoi venea internarea administrativă, adică condamnarea de șase ani. L-am avut arestat pe Cristescu Gheorghe, primul secretar al Partidului Cominist din România. L-am primit, l-am ținut lângă mine, făcea curățenie pentru că avea 72 de ani. L-am întrebat: ce ai făcut, domnule Cristescu? Nu am făcut nimic, am stat înăuntru. Nu m-am deplasat nicăieri. Pleacă acasă și apoi vine cu o condamnare de șase ani. Acolo l-au băgat la politici. De fapt, avea internare administrativă. Era prin ordin al ministerului. Cred că dosarele mele nu mai sunt. Se zice că îi puneam în lanțuri de 50 de kilograme. Nu e adevărat.

La anchetă ați dat vreo declarație?

Ăștia doi evrei nu m-au anchetat cu adevărat. Nu am dat, ce știu eu? Am zis: Semnez totul. Ce sens ar mai avea? Nu scăpam de proces. Am fost judecat la Tribunalul Suprem al Armatei. Mai era un subaltern, cred că avea și el grijă de deținuți. Unde sunt sutele de deținuți? Dintre toți cum numai pe mine?… Iarăși sparg eu gheața. Eu știu ce iese de aici? Să vă ajute Dumnezeu așa cum lucrați.

(Începe o discuție în paralel între el și fiică. Ea încearcă mereu să închidă interviul. Cormoș însă continuă povestea sa).

Cât ați fost locțiitor, comandant, ce s-a întâmplata acolo, cum vi se pare?

Ce comandant, ce vreți să îmi puneți în cârcă? Uite cum vă zic eu, dacă în perioada cât am fost comandant am dat vreo palmă, Dumnezeu să mă facă țăndări. Se mai zice că umblam cu calul, de unde că nu m-am urcat pe nici un cal alb? Calul nici nu te calcă.

Iarna deținuții erau scoși la muncă?

Da, cum să nu?! Era lege…

Dacă nu îi scoteați, ce se întâmpla?

Nu. Nu se putea. Au făcut la Poarta Albă grevă. Le-au făcut proces și i-au pus în libertate. Procese de ochii lumii. Asta erau procesele atunci. Lumea o început să dea din mâini. A fost revolta din Germania. Pe Canal, totul intra acolo. În țară nu se lucra nimic. Văzând că nu mai merge treaba, s-a primit ordin că niciun deținut să nu mai iasă la muncă. Au început să-i trimită în țară și s-a trimit Canalul. Munca de acolo era sabotată. Și cu lopata…

Lucrau numai cu lopata?

Ei…, au venit utilaje din Rusia care nu funcționau.

Pe dumneavoastră de ce v-au luat?

Pentru că au murit deținuții. Nu m-au întrebat nimic. Au venit ei. Nu m-au confruntat cu nimeni. Proces fantomă. Primele acte au trimis la ONU.

La Columbia au murit oameni? Din ce cauză?

Da, au murit. Erau epuizați. 40 erau în infirmerii.

Puteați să faceți ceva?

Am chemat doctorul. Le dădea îngrijiri. Doctorul a zis: > La proces l-am chemat pe Pavel Ștefan, ministrul. L-a chemat în instanță. Am zis să-l cheme, că el a dat toate ordinele.

Instanța i-a spus: Acuzatul vă pune în sarcină ordinele pe care le-ați emis. Pavel Ștefan a răspuns: >. >, am strigat eu. A tăcut din gură domnul ministru. Să căutați actul ăsta. La Ficior actul ăsta îi mai bun.

Ziceți că nu ați dat nici o declarație. Totuși noi am găsit una din acea perioadă. Iată ce ați spus la anchetă: „În dorință de a mări randamentul în producție am trecut peste prevederile legii și am bătut câțiva deținuți”

(Izbucneșe în râs, n.red) Dacă i-aș fi bătut acuma… Probabil mi-a scăpat. Eu m-am rugat și am jurat că nu am dat nici o palmă la un deținut pentru că nu am avut timp.

Dar, de exemplu, la carceră ați mai trimis deținuți?

Da, la carceră da. Au fost trei-patru cazuri. Erau oamenii înrâiți. (tonul vocii coborară, n.red) Știu și aspectul ăsta. Îmi amintesc.

De ce îi trimiteați la carceră?

Subofițerii sau cei care erau resposabili ne comunicau că deținuții erau recalcitranți cu cadrele, nu îndeplineau normele, ori a bătut pe alt deținut. Erau recalcitranți.

În ianuarie-februarie 1953, îi trimiteați la carceră în ger și frig?

Nu era așa frig. Așa o fost. Alea nu trebuiau încălzite. Da eu la Jilava cum am stat?

Ați stat la carceră?

Da` ce trebuie mai mare carceră ca butoaiele ale de ciment? Trebuie mai mare carceră?

Dar cum era carcera de la Cernavodă față de aia de la Jilava?

Păi asta era din lemn, aia era din zid. (râde din nou, n.red) Eu am stat la Jilava în carceră, pe ciment, pe nimic.

Un deținut, Chiorean Gheorghe, zice așa: >

Ha, ha, ha! Da puteam eu să fac așa ceva? Toate, toate sunt… Astea erau oarecum spuse în așa fel încât să mă acuze. Dacă erau scrise erau suficient. Nu umblau după martori.

Ați dat atunci două declarații la procuratură.

Nu am dat.

Mai e o declarație a dumneavoastră, citez: Am mai bătut unii deținuți care făceau lucruri nepermise, care se sustrăgeau de la lucru.

Da, posibil să fi spus. Și ce? Că am dat o palmă la deținuți, da i-am omorât? Da i-am omorât cum spun acolo? Eu am spus că eu acolo nu aveam timp de așa ceva. Mă ocupam să cunosc unitatea și colonia.

Un domn fost deținut – medic: Domnul Cormoș nu ținea seamă de scutirile medicale ale deținuților și pe distrofici îi trimitea la muncă…

Păi ală nu putea merge pe picioare, dacă era distrofic. Deținuții erau aleși pe sprânceană de anchetatori.

După ’90, v-ați mai întâlnit cu vreun deținut?

Absolut nu. Eu vă spun că totul a fost pus la cale… Ministerul de Interne a fost pus să facă niște dosare. S-a pus problema drepturilor omului. Si așa au făcut dosarele. Mare problemă pentru doi securiști să facă așa ceva.

Cum ați fost eliberat? Cum ați ieșit?

(Intervine fiica: L-ați agitat)

Am vorbit cu opt inși și am zis să facem un refuz de hrană. Am fost opt care am intrat în greva foamei timp de 20 de zile. După 10 zile eram epave. După 20 au sosit de la Comitetul Central și ne-au zis: >. Am stat câteva zile. Au venit procurorul și judecătorul care ne-a dat sentința. Eram în camera 28. >. Judecătorul: >. I-am luat la rost. După ce am plecat am zis că ne lăsăm de grevă dacă ne lasă să scriem scrisoare. Într-o seară a venit colonelul Bădică și ne-a chemat, m-a îmbrățișat și mi-a zis: >. Am vorbit cu cine trebuie. A plecat Bădică. După trei luni, în august ’57, a venit comandantul și ne-a spus că suntem eliberați.

Deci v-au amnistiat?

(Intervine fata lui: Da numai pe tata l-ați găsit?)

Da ce poate să îmi mai facă mie? Puteți acum să trageți în mine, că nu îmi pasă. Ăia de sus nu văd lucrurile.

(Din nou fata: Iar e agitat, dar să nu îl faceți că e nervos că așa se interpretează acuma)

Pun întrebarea, am fost două luni la Cernavodă. Au murit câți deținuți, câți au murit? Orice deținut era luat… dus la unitate. Venea procuror, medic legist, Sfatu Popular, dădea actul de deces. Cum îi îngropa cu sutele? Poate am trimis distrofici de la poartă la infirmerie.

Unde munceau ei la Cernavodă?

Tocmai unde e uzina termonucleară.

Dar cu deținuții politici ce regim aveați?

Nu am avut politici. (Documentele susțin altceva n.red.). Eu nu am fost la politici. L-am avut arestat pe Alexandru Ștar, campion la bob, pentru că era pilotul regelui. Pe Mihai, el l-a făcut pilot.

Cu ce grad ați ieșit?

Ce pensie credeți că am? 1400 de lei. Am ieși cu gradul de căpitan.

După tot ce s-a întâmplat cu oamenii aceia care v-au trecut prin mână la penitenciar aveți vreun regret?

FOTO: Dan Țălnaru – IICCMER

Dom’le, eu nu am nici un regret. Eu nu am făcut nimic de regulament. Absolut în regulament spune că cu deținuții să te comporți așa și așa. Se mai întâmpla să îi mai dai o palmă. Dar să vii să-l omori, să-l chinui… Da’ ce, am fost organ de Securitate?

Subordonații …

Am avut frate care mă întreba dacă am făcut așa ceva. Eu eram iubit în tinerețe. Eram șeful tineretului la organizație. Unde sunt 3000 de deținuți, da unde sunt 1000, de ce mor oamenii?

Pai de ce mureau la dumneavoastră?

De bătrânețe, erau bolnavi, nu aveau medicamente. Da` acasă cine le dădea medicamente? Mama mea a murit de TBC, că nu avea medicamente. Patru frați au murit că nu aveau medicamente. Eu pe cine să dau în judecată. Pe Dumnezeu?

(Fiica: Gata, hai, că nu suntem la Nurnberg)

Cormoș însă continuă: La Canal, maximul de deținuți a fost de 27 de mii. Acum ce o sa zică lumea, că eu i-am dus la Canal, că eu i-am hrănit, că eu i-a omorât? Poate or să zică și asta. Acuma ce pot să aștept de la dumneavoastră?

Păi noi o să publicăm materialul. Noi nu suntem judecători.

O să ziceți, uite torționarul care își dă cu părerea. Dar cu Ficior se întâmplă ceva?

Păi dosarul merge înainte…

Eu nu cred că o să îl judece, mai are doi, trei ani de trăi. Eu dacă mai am un an.

El e mai sănătos.

Ficior era bărbat bine. Bine văzut în direcția generală.

Dacă ai venit, hai, fă-mi și o poză.

(Fiica lui: Daaa! Ca și torționar ești foarte bine).

Am plecat din casa torționarului cu același sentiment și aceeași concluzie ca după întâlnirea cu Vișinescu și Ficior: în mintea sa, istoria a fost rescrisă, nu există nici un fel se asumare a faptelor, alții sunt vinovații. 

Inchide