„Why don’t you come over?” Oana Romocea, cercetătoarea româncă de la Oxford: „Până să începeți voi campania, aveai o ezitare să spui că ești român”

Redactor:
Alina Matis
Campania gândul și GMP Advertising "Why Don't You Come Over?" continuă cu poveștile unor români care trăiesc în Marea Britanie.

Campania gândul și GMP Advertising „Why Don’t You Come Over?” continuă cu poveștile unor români care trăiesc în Marea Britanie. Astăzi, vă facem cunoștință cu Oana Romocea, ardeleanca din Oxford care poate comenta mai bine decât oricine toată această polemică privind „hoardele de români” de care s-au speriat englezii la începutul anului.


• Campania gândul „Why don’t you come over?” a pornit simultan cu inițiativa cotidianului britanic The Guardian de a-și invita cititorii să ajute guvernul de la Londra la campania anti-imigrație.

• Campania a fost preluată inițial de postul de televiziune britanic Channel 4, apoi de Huffington Post și de agenția de presă americană Associated Press.

• Mesajul cu cea mai mare priză la public și la presa britanică a fost cel referitor la frumusețea româncelor: „Jumătate dintre femeile noastre arată precum Kate, celelalte precum sora ei”. Campania a mai fost preluată de BBC, The Independent, The Telegraph, dar și de Le Monde sau Der Spiegel.

• În cea de-a doua etapă a campamniei, i-am invitat pe români să-i primească pe britanici în gazdă. Pune-ți și tu canapeaua la bătaie.


În limba engleză există sintagma „perfect timing”. Noi îi spunem „momentul potrivit”. Indiferent de idiom, aceasta este construcția care poate caracteriza cel mai bine discuția cu Oana Romocea. Într-o lume în care doctoratele sunt mai mult decât un titlu conferit de o diplomă și în care copy-paste-ul este o opțiune, Oana lucrează de șase ani la o teză de doctorat despre migrație și efectele pe care portretizarea din presa britanică le are asupra identității comunității de români din Regat. Și-a început cercetarea la Manchester Metropolitan University în 2007, adică în anul aderării noastre și a vecinilor bulgari la Uniunea Europeană.

„Nu am crezut niciun moment când am început că, atunci când voi ajunge în stadiul final al studiului, va fi la fel de relevant ca și în 2007, când am început. Am vrut să expun cumva, prin cercetarea mea, poveștile și experiențele românilor care își duc traiul aici, în Marea Britanie – poveștile oamenilor din spatele statisticilor, al discursului mediatic, din spatele dezbaterilor politice”, explică românca.

Prima ei „fascinație”, după cum o numește, a fost brandul de țară. Inițial, asta a vrut să studieze: influența discursului mediatic asupra brandului de țară. „Mi-am dat seama că, într-un fel, fiecare român care părăsește țara devine un ambasador al României în mica lui comunitate și poartă brandul lui de țară”, povestește Oana Romocea. Pe urmă, studiind mai îndeaproape problema, a realizat că este o mare diferență între ceea ce presa britanică spunea despre români și experiențele de zi cu zi ale românilor din Marea Britanie. Momentul aderării noastre la UE a fost cum nu se putea mai ilustrativ.

Autocarele aderării vs. autocarele prezentului: Istoria se repetă

„Îmi aduc foarte bine aminte cum, în 1 ianuarie 2007, toate marile ziare și posturi naționale de radio din Marea Britanie și-au trimis corespondenți în București sau în alte localități din România pentru a relata despre modul în care autocarele se umplu de români în acea zi și toți vin spre Anglia. Au fost cumva debusolați sau dezamăgiți când nu au găsit autocarele acestea. Stăteam în fața televizorului și vedeam cum un astfel de corespondent stătea în centrul Bucureștiului și a trebuit să recunoască în direct că nu a găsit niciun român care să se pregătească, la 1 ianuarie, să plece în Anglia, că toată lumea sărbătorea aderarea, toată lumea era fericită de această realizare și pur și simplu nu era nimic senzațional în acest subiect”, își amintește românca.

Oana Romocea are 35 de ani, este ardeleancă din Baia Mare, a studiat jurnalismul și limba engleză la Timișoara. Accentul este primul lucru care îți atrage atenția la ea: vorbește o română „ardelenească”, amestecată cu un accent puternic de engleză britanică. La începutul discuției cu gândul, care se poartă pe Skype, pe ruta București-Oxford, Oana vorbește rar dintr-o încăpere plină-ochi de cărți. Își caută cuvintele cu grijă, traducându-și parcă gândurile, însă, peste zece minute, își recapătă fluența.

A ajuns în Marea Britanie în 2002, pentru un program de masterat în științele comunicării. Pe urmă, s-a angajat la Bodleian Library, principala bibliotecă de la Oxford, unde lucrează și acum, part-time, la departamentul de relații cu presa și cu publicul. Tot cu jumătate de normă își face, din 2007, și doctoratul, pe care speră că îl va termina anul acesta. La scurt timp după interviul acordat gândul, Oana a publicat un articol în Huffington Post despre controversa imigranților români, în care a vorbit și despre campania „Why Don’t You Come Over?” (articolul poate fi citit aici).

SURSA: Huffington Post UK

A urmărit îndeaproape tot ce s-a scris în ultimele săptămâni pe marginea „migrației în masă” a românilor și bulgarilor de care se tem britanicii, odată cu ridicarea restricțiilor de pe piața muncii, la 1 ianuarie 2014.

„Într-un fel, e dezamăgitor să vezi că, cinci ani mai târziu, retorica nu s-a schimbat în media britanică și în spațiul public. Românii au, din nefericire, aceeași imagine destul de negativă în presă. Istoria se repetă”, observă Oana, adăugând imediat că, în viziunea ei, campania gândul și GMP Advertising „Why Don’t You Come Over?” este „ca o gură de aer proaspăt” în această polemică.

Efectele „Why don’t you come over?”: „Până să începeți voi campania, aveai o ezitare să spui că ești român”

„Am văzut și am simțit o schimbare radicală de atitudine în interiorul comunității românilor de aici și nu numai. Preț de aproximativ o săptămână de la lansarea acestei polemici, până să începeți voi campania, aveai o oarecare ezitare să spui că ești român. Asta a fost până să începeți campania, care a fost foarte inspirată, făcută cu inteligență și umor, ceea ce a ajutat să se spargă gheața și să se modifice imaginea pe care românii o au aici”, explică românca din Oxford.

Cu toate că s-a început rău, cu un discurs negativ și discriminatoriu la adresa românilor din Marea Britanie, cercetătoarea crede că acum este șansa noastră, a românilor și, mai ales, a autorităților din România, de a veni în față cu estimări reale, nespectacularizate, privind numărul de români care ar putea să plece în Regat de anul viitor. Mai mult decât orice, este timpul să venim cu poveștile reale și experiențele adevărate ale concetățenilor noștri din Marea Britanie, ale românilor din afara falselor statistici, despre medicii, asistentele, miile de studenți și de români educați și cu o pregătire care trăiesc.

Despre studiul Migration Watch, cel care a alimentat această polemică la începutul lunii ianuarie, prognozând că un sfert de milion de români și bulgari se vor instala în Marea Britanie din 2014 și până în 2019, doctoranda din România spune că ONG-ul a profitat de vidul de informație, de statistici existente. „Cifrele atrag atenția în presă. Cifrele astronomice atrag și mai mult atenția. Practic, Migration Watch s-a jucat cu vidul acesta de informație care există în opinia publică”, comentează Oana Romocea.

Dincolo de discriminarea mediatică, adevărata viață a românilor din Marea Britanie

Cu toate că, la nivel de politică și discurs public, românii și bulgarii sunt discriminați, cum a fost și cazul altor țări mai sărace nou integrate în Uniune, Romocea spune că a aflat, pe parcursul cercetării ei, că realitatea de zi cu zi a comunității românești din Marea Britanie este diferită. Întrebată de gândul până unde merge spaima de „hoardele de invadatori” în această fostă superputere colonială, Oana Romocea răspunde că cei mai mulți dintre românii intervievați de ea de-a lungul anilor nu s-au simțit discriminați în Marea Britanie sau, dacă au avut astfel de experiențe, au fost cazuri izolate.

„Am intervievat, în cadrul cercetării mele, români care au venit în Marea Britanie atât înainte de 1989, cât și după 1989 – chiar și foarte recent, după 2007. Într-adevăr, la nivel de politică, există o discriminare foarte evidentă față de cei din România și Bulgaria. Dar ceea ce am descoperit eu este că experiențele de zi cu zi ale emigranților români din Marea Britanie nu par să reflecte această discriminare. Într-un fel, ca român integrat în societatea britanică, ești nedumerit și nu poți să înțelegi de unde se declanșează această retorică anti-imigrație”, explică românca.

Diaspora românească din UK: drumul de la nedumerire la maturizare

Cu anii de „nedumerire” în spate s-a declanșat și un proces de maturizare a diasporei românești din Marea Britanie, crede Oana Romocea. „Își găsește vocea, identitatea și devine mult mai activă. Nu mai e defensivă când vine vorba despre originea ei”, spune cercetătoarea despre această comunitate, pe care încearcă de ani de zile să o portretizeze cât mai corect și mai aproape de realitate posibil.

În Oxford. În fundal, Biblioteca Bodleian, principala bibliotecă a Universității Oxford, unde Oana este Communications Manager. SURSA FOTO: Oana Romocea

Unele aspecte ale acestei frici de un „tsunami” de imigranți români, însă, nu pot fi rezolvate de românii înșiși. Dincolo de nevoia ca autoritățile din România să reacționeze de câte ori se creează astfel de false probleme în presa și opinia publică internațională, este cazul să se vorbească și despre „rădăcina problemei”, îndeamnă Oana Romocea.

„În toată dezbaterea aceasta la nivel de politici dintre București și Londra, toată lumea arată cu degetul guvernul englez și atitudinea pe care o are, dar încă nu am văzut un articol în media care să adreseze de fapt rădăcina problemei: de ce aleg românii să emigreze?”, se întreabă românca, după care își răspunde singură, vorbind despre cauzele preponderent economice.

Când o întrebăm ce va face ea din 2014, după ce va termina acest doctorat, Oana Romocea spune că nu are nici planuri de rămas în Marea Britanie, nici de întoarcere în România, împreună cu soțul ei și cei trei copii ai lor. Dacă, însă, ar fi să joace o carte, ar alege cartea întoarcerii în țară. „Mi-ar plăcea enorm de mult să mă întorc în România”, spune tânăra, subliniind că mai toți românii pe care i-a intervievat de-a lungul anilor își doresc același lucru.

Dear Brits, why don’t you come over for some wine tasting?*

În încheierea discuției cu Oana Romocea, ne-am propus să o scoatem pe româncă, preț de câteva clipe, din încăperea cu cărți din Oxford, și să o ducem într-un context ludic. Pentru că a urmărit campania „Why Don’t You Come Over?” și a vorbit cu multă admirație despre toate posterele făcute de cititorii gândul, am invitat-o să își facă, verbal, propriul afiș.

„Ce aș zice eu ce nu s-a mai zis până acum? Încă nu am văzut, de exemplu, un poster care să invite englezii să viziteze România pentru wine tasting (degustare de vinuri, n.red.). Asta pentru că știu că, lângă Timișoara, sunt cramele Recaș, care au o ofertă foarte frumoasă. Plus, de câte ori mergem în România, venim cu vin de Cotnari și Murfatlar și atunci când avem oaspeți scoatem vinul românesc și sunt foarte surprinși că avem așa vin bun”, a fost răspunsul româncei.

Mai jos, două fotografii de-ale Oanei Romocea în România, despre care cercetătoarea spune că ilustrează efectele migrației. (Sursa foto și explicații foto: Oana Romocea)

Efectele emigrării se găsesc în cele mai surprinzătoare locuri. Un bătrân stă la umbră, pe banca din fața unei primării și lucrează pe un laptop de ultimă generație. Fotografie dintr-o comună izolată din Munții Banatului, la 45 km de Timișoara.

Efectele emigrării nu ocolesc locurile sfinte. Poză făcută în august 2012, la Mănăstirea Maria-Radna din orașul Lipova, Arad.


*Dragi britanici, de ce nu veniți pe la noi pentru degustare de vinuri?

Inchide