• Publicat:
  • Actualizat:
Tradiții Românești

Muzeul Astra din Sibiu, locul în care iarna poți să te plimbi cu sania prin toată România. PLUS: Lista tuturor superstițiilor de sărbători

Muzeul Astra din Sibiu, locul în care iarna poți să te plimbi cu sania prin toată România. PLUS: Lista tuturor superstițiilor de sărbători
Într-o iarnă adevărată, îngropată în zăpadă, Muzeul Civilizației Populare Tradiționale "Astra" din Sibiu ne-ar fi așteptat cu vin fiert rumenit cu scorțișoară și coajă de portocală, ne-ar fi urcat într-o sanie trasă de un cal sur, gătit cu clopoței, ne-ar fi împachetat într-o blană de oaie "permanent scurt" grizonat și ne-ar fi plimbat de la o gospodărie la alta, prin "toată țara", ca să ne dedăm la datini și obiceiuri.

Într-o iarnă adevărată, îngropată în zăpadă, Muzeul Civilizației Populare Tradiționale „Astra” din Sibiu ne-ar fi așteptat cu vin fiert rumenit cu scorțișoară și coajă de portocală, ne-ar fi urcat într-o sanie trasă de un cal sur, gătit cu clopoței, ne-ar fi împachetat într-o blană de oaie „permanent scurt” grizonat și ne-ar fi plimbat de la o gospodărie la alta, prin „toată țara”, ca să ne dedăm la datini și obiceiuri.

Numai că, anul ăsta, în decembrie, muzeul e însorit ca o vedere de primăvară. Deloc suprins de efectele încălzirii globale, muzeograful Izabela Nimirceag îmi spune că, dincolo de aparențe, orașul e îmbrăcat, pe dedesubt, de iarnă și de sărbătoare. „Sibiul, în întregul său, este renumit ca spațiu al reprezentării tradițiilor și obiceiurilor de Crăciun și An Nou. Un miez de țară în care oamenii păstrează încă, mereu vii, tradițiile”.

Consecința, scenele din Piața Mare vor fi pline de dansatori și de colindători din zonele etnografice, teatrele, pline și ele, muzeele, așișderea. „Complexul Național Muzeal Astra organizează, toată luna decembrie, Festivalului Național de Teatru și Obiceiuri – ediția a V-a”, îmi dă Izabela Nimirceag toate amănuntele, după care se întoarce în curtea propriului muzeu. „Aici, la noi, deși mai devreme, organizăm la „Cârciuma din bătrâni”, sărbătoarea de Ignat. Am vrut să fie o demonstrație practică, la care să participe oricine dorește, să vadă și să guste. Tăierea porcului, pregătirea bucatelor – cârnați, sângerete, jumări, pomana porcului; absolut tot. Sigur că, dacă iarna ar fi fost mai darnică, acum ne-am fi plimbat cu sania trasă de cai și am fi trecut pe la gospodării tradiționale, ca să vedem la fața locului obiceiurile specifice zonei din care vin gospodarii”.

Muzeul în iarnă

Și chiar dacă o astfel de „țară în sărbătoare, strânsă la un loc” nu este încă posibilă – mai ales din lipsa banilor decât a zăpezii – Izabela Nimirceag visează cu ochii deschiși. „Ar fi extraordinar să putem organiza un spectacol al acestor datini și obiceiuri de iarnă în fiecare dintre gospodăriile tradițional-etnografice. În sud, de exemplu – în Vâlcea și Gorj -, să vină dansatorii cu capra și cu ursul. În Maramureș, să vină oameni care să ne învețe cum se prepară, să spunem, cozonacul lor, specific. Să ne colinde în costume populare tradiționale. Să avem cu toții parte de un muzeu viu, plin de culoare, de cântec și de mișcare. Și pentru că speranța nu moare niciodată, să credem că la anul vom avea parte de o astfel de bucurie”.

Săliște, fieful Junilor

De la „muzeul în aer liber”, gazda noastră merge mai departe cu povestea și se oprește la Cetele de juni din Săliște. „La Săliște e frumos și impresionant – tinerii feciori se mai adună, încă, în ceea ce ei numesc Cete ale junilor. Se îmbracă în costume tradiționale populare, încalecă pe cai împodobiți de sărbătoare, colindă satul și adună bucate de Crăciun – cozonac, mere, nuci și vin. La sfârșit, după colind, se întâlnesc cu ceilalți juni și cu ceilalți feciori din satele din Mărginime – și chiar din alte zone – și fac o horă mare a tuturor românilor, în piața din oraș. O tradiție frumoasă care se păstrează și la care particpă locuitori și vizitatorii de pretutindeni.” povește ea.

Junii încep sărbătorile la Sfântul Nicolae și le încheie la Sfântul Ion. Peste tot, în preajma Sibiului, se desfășoară un spectacolul extraordinar.

Tică Vârvorea ni-l dă pe jude

Ca să-i cunosc pe juni, plec direct la Săliște. La primărie, liniște. Un tânăr paznic deschide câteva uși, întreabă, dar nimeni nu știe amănunte. Norocul vine de la domnul Dumitru Vârvorea, care urcă tacticos scara de piatră către primărie. „Pe juni îi știu, cum nu?!. Se adună la judele lor. E tot ăla care-o fost și anul trecut. Dau un telefon și vă rezolv. Numai puțin”. În doi timpi și trei mișcări, „Tică Vârvorea, de la primărie” găsește numărul, găsește omul, găsește cuvintele, și-l aduce pe jude la fața locului. „Gata domnu’ ziarist. Ți-am zis că te rezolv, na, că te-am rezolvat”. Poți să zici că nu?

„An de an păstrăm tradiția”

Judele, Daniel Ion, se prezintă regulamentar, ne salută în egală măsură voios și foarte politicos, apoi începe să depene povestea sa și a junilor pe care îi conduce. „Eu sunt judele junilor din Săliște, Ceata junilor din Mărginime, gazda junilor de pretutindeni. Reprezint de ani buni această tradiție, fiind judele lor ales, an de an, de Sfântul Nicolae. Pe 6 decembrie, ceata se adună într-un loc unde își poate desemna șeful, adică eu ca jude, ca să conduc tradiția și ceata la colind. Atunci vom parcurge tot orașul. În cea de-a patra zi de la Crăciun, conform tradiției, ne vom întâlni cu toate cetele de juni din întreaga Mărginime. Va avea loc o paradă a porturilor. Sperăm ca portul orașului Siliște să placă tuturor celor care ne vor vedea”, spune Daniel și ne face prezentarea costumelor de la căciula de miel, brumărie a judelui și până la „pantofii tradiționali de aici din zonă”.

La fel de voios și regulamentar își ia la revedere și mă invită la marea paradă a portului popular, de pe 28 decembrie. De ajuns ca domnul Tică să îmi lanseze și el o invitație cvasioficială, în completarea aceleia a primarului Săliștei.

Când ies din primărie, orașul miroase a munte și a frig vag și nedefinit. Speriată și grăbită, o pisică îmi taie calea și se furișează în întuneric. Mă gândesc, surprins și amuzat, la lista „superstițiilor de iarnă”, primită de la Izabela Nimirceag, la plecarea spre Săliște.

De sărbători, se spune că…

• e bine să ai pe masa de Crăciun și de Anul Nou crenguțe de vâsc; aduce noroc.
• aduce ghinion să porți pantofi noi de Crăciun.
• un cer senin de Crăciun anunță un an roditor.
• dacă bate vântul de Crăciun, anunță ghinion.
• nu e bine ca între Crăciun și Anul Nou să se tricoteze, să se coase, să se spele rufele.
• acel obiect pe care îl ții în mână de Anul Nou, la 12 noaptea, sau cel pe care pui mâna imediat după ora 12, va fi cel mai important plan al vieții tale în anul care vine.

• dacă ții bani în mână, vei merge bine cu banii tot anul, dacă îți ții iubita de mână, îți va merge bine cu dragostea tot anul, dacă ții paharul în mână, va fi un an vesel.
• dorința pusă la miezul nopții de Revelion are toate șansele să se împlinească.
• aduce ghinion dacă agăți calendarul înainte ca noul an să înceapă.
• aduce ghinion să întorci fila de calendar înainte ca ziua sau luna să se încheie.
• aduce ghinion să intri în noul an fără nici un ban în buzunar, e bine să aveți bani (mai ales noi) în fiecare portofel.
• e bine să nu vă găsească anul nou cu datorii, altfel veți avea datorii tot anul.
• primul om care vă trece pragul în prima zi din noul an va influența tot anul; persoanele blonde sau roșcate aduc ghinion, persoanele brunete aduc noroc.
• prima persoană care va suna sau va bate la ușă în prima zi din noul an trebuie primită; dacă prima persoană care va intra în casă e femeie – va fi un an prost, dacă e bărbat – va fi un an norocos.
• nu trebuie să aruncați nimic din casă în prima zi de an nou, nici măcar gunoiul; e bine ca ceva sau cineva să vă intre în casă în prima zi din anul nou, nu să iasa; faceți ceva – cât de mic – care are legătură directă cu munca dumneavoastră în prima zi a noului an pentru a vă merge bine la serviciu tot anul.
• nu spălați nimic în prima zi a noului an.
• prima zi din noul an trebuie să vă găsească în curățenie deplină, deci e bine ca înaintea anului nou să faceți curățenie și în cele mai ascunse unghere.
• îmbrăcați ceva nou pe 1 ianuarie; nu spargeți nimic în prima zi a noului an.
• nu plângeți în prima zi a noului an.
• faceți mult zgomot la miezul nopții pentru a alunga spiritele rele (clopoței, petarde etc)
• nu împrumutați bani și nu faceți datorii pe 1 ianuarie; e semn rău să spargi ceva în noaptea de Anul Nou.
• e semn rău dacă strănuți în noaptea de Anul Nou.
• aduce noroc să mănânci carne de porc sau linte de Anul Nou.
• Anul Nou va fi luminos și bun dacă se lasă o lampă sau o lumânare aprinsă până la ziuă.
• în dimineața de 1 ianuarie se pun bani de argint în apa cu care se spală membrii familiei.
• e bine să vă îmbrăcați în roșu în noaptea de Revelion.
• nu înjurați și nu folosiți cuvinte urâte în ajun de An Nou.
• lăsați ușa, geamul, dulapurile deschise în noaptea de Anul Nou; ceea ce faci în ajun de An Nou vei face tot anul următor.
• dacă faci baie în ziua de Crăciun, vei rămâne curat tot anul.
• dacă mănânci mere în ajun de Crăciun, vei fi sănătos tot anul.
• copiii născuți de Crăciun sau de Anul Nou sunt norocoși.

Din moși-strămoși se obișnuiește ca în dimineața de Crăciun să se așeze în mijlocul mesei festive un vas de flori în care stăpânul casei să așeze un buchet alcătuit din spice de grâu, crenguțe de brad, de mentă, busuioc și pătrunjel. Acest „snop” se leagă cu o panglică roșie și un fir de beteală aurie. Deasupra buchetului se pune o iconiță a Mântuitorului. După Bobotează, acest buchet se păstrează la icoană pentru a aduce prosperitate în gospodărie, dar și pentru a scăpa de ghinioane și resentimente.

Inchide