Zece SCHIMBĂRI prin care noua lege a finanțării bagă bani de la stat în conturile partidelor. Cât ar fi putut deconta de la buget prezidențiabilii în 2014
Cea mai semnificativă schimbare prin care se încearcă, cel puțin în teorie, „albirea” cheltuielilor electorale netransparente este finanțarea campaniilor de la bugetul de stat. Milioane de euro ar urma astfel să fie direcționate, în cel mult patru luni după data alegerilor, prin Autoritatea Electorală Permanentă, spre conturile candidaților și ale partidelor care au luat mai mult de 3% din voturile alegătorilor, indiferent de tipul de scrutin. Condiția este aceea ca banii primiți ca donații să treacă printr-un cont bancar de campanie și să acopere facturi emise către partid, și nu către alte firme care își asumă netransparent cheltuieli nedeclarate.
La finalul alegerilor prezidențiale, de exemplu, un candidat care obține cel puțin 350.000 de voturi își poate deconta aproape 20 de milioane de lei. Dacă s-ar fi aplicat la scrutinul din noiembrie 2014, principiul ar fi permis returnarea de la stat a 160 de milioane de lei, echivalentul a peste 35 de milioane de euro, celor 8 candidați care au primit, în primul tur de scrutin, peste 3% din voturile valabil exprimate. Limita de decontare a cheltuielilor este condiționată însă de suma care a fost investită oficial în campanie. Or, în registrele oficiale, cei opt au declarat însumat abia 9,4 milioane de lei, adică 2 milioane de euro.
Donațiile oficiale primite de candidații care au obținut peste 3% din voturi la alegerile prezidențiale din 2014. Sursa informațiilor: rapoartele AEP.
Teoretic, noua lege ar încuraja partidele și candidații să treacă mai mult din cheltuielile făcute de partide, cu 5-6 luni înainte, în contul cheltuielilor de campanie și să își declare veniturile mai aproape de valoarea lor reală. Aceleași date oficiale din rapoartele ajunse la AEP după campania prezidențială din 2014 arată că cei 8 candidați care au declarat donații de campanie de doar 2 milioane de euro și-ar fi putut deconta facturi de 4,8 milioane de euro (21,8 milioane de lei) care devin eligibile în noul sistem de finanțare de la stat, cu condiția să își fi asumat venituri pe măsură.
Cheltuielile făcute în 2014 care s-ar fi decontat, după noile reguli ale finanțării campaniilor electorale. Sursa informațiilor: rapoartele AEP. Click pentru a mări imaginea
Pentru a deconta însă 20 de milioane de lei fiecare, candidații și partidele ar trebui să renunțe însă atât la facturile subdimensionate, cât și la banii a căror proveniență nu o pot demostra.
Gândul a analizat noul proiect votat săptămâna trecută în Comisia parlamentară specială pentru Cod Electoral care va deveni lege după votul în plenul Senatului și, ulterior, al Camerei Deputaților, până la finalul lunii mai. Zece sunt schimbările importante, cele mai multe fără consecințe reale în privința „albirii” unor cheltuieli făcute până acum, așa cum arată dosarele instrumentate de procurori, de către firme „asociate” partidelor sau din bani nedeclarați, primiți în cazuri precum cel al lui Dorin Cocoș, din comisioane ilegale ca urmare a intermedierii în prelungirea unor contracte cu statul.
1. Campaniile electorale vor depinde, în cea mai mare parte, de împrumuturi pe care un candidat sau un partid le poate obține fie de la persoane fizice, fie de la bănci, nu și de la alte societăți comerciale. În forma adoptată în Comisia parlamentară specială, legea include, în categoriile de surse financiare pentru campanie, doar donațiile de la persoane fizice, contribuțiile proprii ale candidaților și împrumururile de la indivizi ori de la bănci. Deocamdată, posibilitatea transferului dinspre partid la prezidențiale nu a fost prevăzută. Cum limita într-o campanie prezidențială ar fi de 20.000.000 de lei, iar donațiile de la persoane fizice sunt, în general, mici, un prezidențiabil ar urma astfel să se bazeze, până la decontarea de la bugetul de stat, fie pe banii proprii, fie pe câțiva mari finanțatori de la care să ia împrumuturi. Nu este însă obligată să facă publice și numele acestora ori sumele pe care le-a împrumutat înainte de data alegerilor.
2. Electoratul nu câștigă nimic în privința transparenței. Noua variantă a legii nu obligă partidele nici la publicarea cheltuielilor pe măsură ce sunt făcute, în timpul campaniei, nici la asumarea publică a finanțatorilor. Astfel, sponsorii unei campanii electorale vor fi aduși la cunoștința publicului tot prin intermediul Monitorului Oficial, dar nu până la 31 martie, ca până acum, ci până la 30 aprilie, în anul următor. În plus, proiectul noii legi introduce varianta împrumuturilor ca sursă de finanțare, rămase însă confidențiale dacă nu depășesc 100.000 de lei, adică 22.000 de euro.
3. Locurile (euro)parlamentarilor pe lista de partid se pot „licita” cu chitanță. După noile reguli, candidații vor putea contribui la campania proprie mai mult decât donatorii de rând. În campania pentru alegerile parlamentare, de exemplu, scrutin pentru care se reintroduce votul pe listă națională, contribuția financiară oficială a unui candidat ar urma să varieze între 0 și 60.000 de lei. La europarlamentare, pe de altă parte, între 0 și 750.000 de lei. Este de așteptat, în aceste condiții, ca valoarea investiției în campanie să fie un criteriu intern la atribuirea locurilor pe lista de partid.
4. Publicitatea stradală este eliminată, lansările de candidați și strângerea de semnături rămân însă în „zona gri” de finanțare. Astfel, textul proiectului de lege face următoarea mențiune: „Cheltuielile privitoare la realizarea materialelor de propagandă electorală sunt suportate exclusiv de beneficiarii acestora – candidați independenți, partide sau alianțe politice”. Nu există însă nicio referire la alte cheltuieli în afara celor „privitoare la realizarea materialelor de propagandă”, fiind astfel ignorate, practic, lansările de candidați (unele din cele mai scumpe evenimente electorale), ca și campaniile de strângere de semnături, plătite, indirect și netransparent, din bani publici, așa cum Gândul a arătat AICI.
Publicitatea stradală, evaluată la milioane de euro și în mare parte nefacturată având în vedere și lipsa de reglementare în outdoor, ar urma însă să fie complet eliminată. Afișele de mari dimensiuni, cum erau cele expuse pe bilboard-uri, ca și mesh-urile care au ocupat fațade de clăriri ori „steagurile” montate pe fiecare stâlp de iluminat public nu mai sunt încadrate în categoria promoționalelor electorale. Din această măsură ar urma să piardă marile companii din outdoor, piață controlată de apropiați ai deputatului Sebastian Ghiță, dar și tiparnițele de partid.
5. Plățile în numerar sunt în continuare permise, așadar nici „banii la sacoșă” nu sunt eliminați din campaniile electorale. Chiar dacă noua lege dă o mai mare importanță contului bancar de campanie pentru a încuraja intrarea și ieșirea câtor mai mulți bani, în mod controlabil, în acest fel, permite totodată ca donațiile sub 10.000 de lei să fie păstrate în continuare confidențiale și să se facă numerar.
6. Companiile nu mai pot sponsoriza campanii electorale, dar pot, în continuare, finanța partide. Măsura scade presiunea pentru atribuirea contractelor de stat pe criterii legate de datoriile rămase din campanie, dar nu elimină legătura politicului cu mediul de afaceri.
7. Banii recuperați de la stat, în condițiile finanțării corecte a campaniei electorale, ajung la partide și, ulterior, sunt returnați candidaților care obțin mai mult de 3% din voturi, în maximum 4 luni de la scrutin. Pusă în practică, ideea decontării de la bugetul de stat, la finalul campaniei, va duce în timp la scăderea donațiilor din partea unor persoane fizice, având în vedere că legea nu impune candidatului destinația banilor recuperați după scrutin.
8. Materialele de propagandă se reduc la afișe, machete de presă, broșuri și clipuri electorale pentru televiziuni și mediul online, dar mita electorală fără siglă de partid nu este exclusă. O mențiune explicită a noii legi este aceea că „În campania electorală pot fi utilizate numai următoarele tipuri d epropagandă electorală: afișe electorale cu dimensiunile de 500mm/300mm; afișele electorale prin care s econvoacă o reuniune electorală (400mm/250mm), materiale de propagandă electorală audio sau video difuzate de mass-media audiovizuale, publicitate în presă scrisă, materiale de propagandă electorală online, broșuri, pliante și alte materiale tipărite”. Pixurile, brichetele, sacoșele, agendele și orice altceva au ales partidele în ultimii ani pentru a oferi cu titlu de „materiale informative” sub sigla proprie ar urma astfel să iasă din circuit. Mărturia lui Dorin Cocoș din dosarul „Microsoft” arată, de exemplu, că din suma de 1,9 milioane de euro cu care omul de afaceri susține că a finanțat ilegal campania prezidențială din 2009 aproape 1 milion a ajuns la o firmă chineză care furnizase astfel de manteriale, partidul facturând doar 400.000-500.000 de euro din această sumă.
9. Întărirea controlului depinde, în continuare, de funcționarii din Autoritatea Electorală Permanentă. Față de varianta actuală a legii, noul proiect include noțiunea de audit și clarifică faptul că AEP ar urma să verifice nu doar veniturile, ci și cheltuielile făcute de partide și, la nevoie, să sesizeze Parchetul dacă suspectează ilegalități. Funcționarii AEP vor primi, de asemenea, protecție și un spor de 30% la salariul de bază. În prezent, Departamentul de Control al Finanțării Partidelor funcționează la AEP ca un birou la care se verifică registrele contabile ale partidelor și sursele de venit, nu și cheltuielile și la care se taie amenzi pentru abateri formale și nu pentru marile încălcări ale legii. În ultimii ani, nu AEP, ci DNA a adus în atenția publică marile ilegalități în finanțarea campaniilor.
10. Sancțiunile nu sunt cu mult înăsprite. La capitolul cel mai sensibil, al sancționării partidelor politice pentru încălcarea regulilor de finanțare, parlamentarii nu au făcut mari modificări. Limita maximă a amenzilor a fost dublată de la 25.000 de lei la 50.000 de lei, cea mai serioasă sancțiune fiind aceea a imposibilității de a deconta cheltuielile de campanie de la bugetul de stat și a confiscării sumelor colectate ilegal.