MĂRTURISIRILE de suflet ale lui Horia Brenciu. ”M-am lovit de nişte greutăţi care mi-au forţat îndreptarea şirei spinării”
Horia Brenciu, în vârstă de 51 de ani, a făcut mărturisiri de suflet. Artistul a vorbit despre familia sa.
Horia Brenciu este cântăreț, a prezentat numeroase emisiuni și a fost jurat la diverse show-uri de talente. În plan personal, Horia Brenciu este căsătorit cu producătoarea de televiziune Alice Dumitrescu. Cuplul are patru copii: Toma, care este înfiat, Mina, copilul lor biologic, și Maria și Andreea, acestea din urmă fiind fiicele lui Alice Dumitrescu dintr-o căsnicie anterioară. Horia Brenciu are un frate. Marius Brenciu a câștigat competiția BBC Cardiff Singer of the World în 2001, în prezent fiind un reputat artist liric.
Într-un interviu pentru publicația Formula AS, Horia Brenciu a vorbit despre copilăria sa la Brașov și despre greutățile cu care s-a confruntat după dispariția mamei sale. De asemenea, artistul a făcut declarații și despre copiii săi.
Mărturisirile de suflet ale lui Horia Brenciu. ”N-a mai avut cine să ne răsfeţe”
”Copilăria mea din Braşov… În copilărie, m-am lovit de nişte greutăţi care mi-au forţat îndreptarea şirei spinării. Dar dacă nu s-ar fi întâmplat lucrurile alea, probabil că azi nu aş fi atât de dornic de bucurie, în mine şi în jurul meu, nu aş fi atât de dornic să ofer, atât de dornic să fac în aşa fel, încât lucrurile să fie pline de un optimism autentic. Când eu aveam 11 ani, am pierdut-o pe mama. Ne-am trezit trei bărbaţi singuri în casă – tata, fratele meu şi cu mine. Atunci, din vocabularul nostru s-a pierdut cuvântul „răsfăţ”. N-a mai avut cine să ne răsfeţe. De-asta, acest moment din copilărie a devenit definitoriu pentru mine. De-a lungul anilor, a trebuit să învăț să fiu mereu cu baioneta-n mână. M-am obişnuit ca majoritatea zilelor să mi le închei în atitudinea cu care îşi încep alergătorii cursa: „Pe locuri, fiţi gata, start!” Sunt aproape tot timpul într-o stare de luptă”, a declarat Horia Brenciu.
Artistul a vorbit și despre cum se descurcă în rolul de tătic:
”A fi tată e cea mai frumoasă luptă cu tine însuţi: nu cred că există părinte pe lumea asta, care să nu se fi confruntat cu o împotrivire din partea copilului. Toate discuţiile mai apăsate pe care le-am avut cu Toma, cu Mina, cu Maria şi chiar şi cu Andreea au fost pentru mine cea mai frumoasă şcoală de auto-cunoaştere la care aş putea să am acces vreodată. Dacă mi-ar fi lipsit aceşti patru profesori ai mei, nu cred că aş fi putut să înţeleg lumea la fel de bine pe cât o înţeleg acum. Comoditatea din noi, mentală, verbală, fizică, este îndepărtată de copiii noştri: nu există nici un alt profesor care să intervină direct în viaţa noastră şi să ne schimbe mai rapid decât ei. N-am alternativă: trebuie să ciulesc urechile la fiecare cuvânt al lor. Căci dacă mă retrag dintr-o discuţie cu copiii mei, pierderea e a mea, nu a lor. Sau dacă mă enervez la „masa tratativelor”, din nou, eu sunt cel care pierde. Sigur, atitudinea asta e un deziderat, dar pot să-ţi spun că, în ultimii 20 de ani, m-am ridicat tot mai greu de la „masa tratativelor””.