„Eram încă tânără, dar m-am trezit cu glas de bătrână”. Cum a ajuns Sofia Vicoveanca să interpreteze cântece de jale
This browser does not support the video element.
Cântăreața Sofia Vicoveanca a povestit episodul din viața ei în urma căruia a ajuns să interpreteze „cântece de amar, de dor, de jale”. „La venirea pruncului pe lume, mi-a coborât glasul o terță. Eram încă tânără, dar m-am trezit cu glas de bătrână”, a spus ea, în cadrul podcastului „ALTCEVA, cu Adrian Artene”.
„O altă nenorocire. La venirea pruncului pe lume, mi-a coborât glasul o terță. Asta e mult în muzică. Eram încă tânără, dar m-am trezit cu glas de bătrână. Nu mai puteam să apar cu codițe cu flori, fără traistă, fără mărgele, fără popincă, ca o fată, nevastă tânără. Atunci mi-am dat singură seama că nu mai pot purta flori în păr, cu glasul așa de grav, și am luat măsuri. Am adus costumul bătrânesc de la munte, basma neagră cu ciucuri, catrință lungă”, a spus ea, la podcastul „ALTCEVA”.
Ea a adăugat că, la un moment dat, a întrebat un medic din Germania dacă există vreo posibilitate ca glasul să-i revină.
„Îmi aduc aminte că am fost cu un ansamblu din București, al tineretului, în Germania. Eram singura solistă și a venit un medic ORL-ist, care era spectator, și a zis că solista este foarte tânără și cu glasul foarte grav. Eu, care mai voiam un copil, l-am întrebat, dar el mi-a spus că nu știe dacă îmi va reveni glasul așa cum era sau dacă nu.
Atunci, pentru că am trecut peste și am putut să scot cântece de amar, de dor, de jale, unde mă regăsesc cel mai bine”, a conchis ea.
Sofia Vicoveanca este invitata de sâmbătă a podcastului „ALTCEVA cu Adrian Artene”
Sofia Vicoveanca, numele real fiind Sofia Fusa, căsătorită Micu, s-a născut la 23 septembrie 1941, în Toporăuți, Cernăuți, România, actualmente în Ucraina. Este o îndrăgită interpretă română de muzică populară.
Copilăria i-a fost întunecată de greutăți, tatăl său fiind luat prizonier de sovietici, după anexarea Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică. Împreună cu mama sa, Sofia s-a refugiat la o mătușă Sofia Ișan și Vespazian Șorodoc (palimar biserica ortodoxa) de pe balta din Bivolarie – Vicovu de Sus și a urmat Școala Primară din Bivolărie (lângă Caminul Cultural Bivolărie si Grupul Școlar cu deficiențe de auz din Bivolărie), ulterior s-a mutat cu familia în comuna Vicovu de Jos (lângă fabrica de cherestea) unde și-a petrecut copilăria. „Părinții mei au fost înstăriți acolo, la Cernăuți, au avut prăvălie, case, vite, cai, dar aici nu mai aveam nimic”, a mărturisit mai târziu. Din dragoste pentru satul copilăriei, i-a împrumutat ulterior numele, alegându-și numele de scenă Sofia Vicoveanca.
Din copilărie, constrânsă de greutățile materiale prin care treceau refugiații, micuța Sofia a învățat să coasă, să țeasă covoare, să împletească, să croiască etc. A absolvit Școala Populară de Artă din Suceava și a fost angajată, prin concurs, în anul 1959 ca solistă de muzică populară la Ansamblul de Cântece și Dansuri „Ciprian Porumbescu” din Suceava. În anul 1965, îi apare primul său disc. Din anul 1998, devine solistă de muzică populară la Ansamblul Rapsozii Botoșanilor.
Ca o recunoaștere a activității sale de aproape 50 ani în slujba muzicii populare românești, Sofiei Vicoveanca i-au fost decernate mai multe distincții cum ar fi: „Meritul Cultural” clasa a IV-a (1973); Medalia „Tudor Vladimirescu” cl. I (1975); Medalia „Meritul Cultural” cl. I (1976); Crucea Națională „Serviciul Credincios” clasa a III-a (2002); Ordinul Național „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofițer (2004) etc.
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistei Sofia Vicoveanca la 29 noiembrie 2002 Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”. El i-a conferit la 7 februarie 2004 și Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, Categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.