Autoarea Ioana Trif: „Cred că fiecare citește ce îi place, ce i se potrivește și este un lucru bun”

Publicat: 02 04. 2021, 14:00

Ioana Trif are treizeci și unu de ani și a studiat psihologia. A practicat această meserie pentru scurt timp, iar acum s-a întors la pasiunea ei din copilărie – cartea. „Îmi iubesc munca, colegii și întreaga echipă Libris.ro, deci sunt un om extrem de fericit”, spune Ioana Trif. A publicat până în prezent cărțile „Omul a uitat că trebuie să moară”, „Copilăria fermecată” și „Mofturi și dulcegării”.

De peste zece ani face reconstituire istorică alături de colegii și prietenii ei de la Cavalerii Cetăților Bârsei, o activitate pe care o iubește din suflet. Îi place să citească, uneori și să scrie despre ceea ce citește, în mod deosebit atunci când i-a plăcut mult cartea. Face puzzle și așa își antrenează mintea, iar frustrările le consumă trăgând cu arcul.

„În curând sper să devin un mic grădinar, vom vedea dacă priceput ori ba. Dar de când mă știu, mi-am dorit să am eu un pic de pământ în care să plantez un copac, doi, câteva flori și mazăre. Neapărat vreau să am mazărea mea. Nu mă întrebați de ce”, mai mărturisește Ioana cu zâmbetul pe buze.

Gândul.ro: Bună, Ioana și apreciem că ți-ai dedicat câteva momente pentru a ne răspunde la întrebări. Cine este Ioana Trif omul, în viața de zi cu zi? Haina de autor te schimbă cu ceva?

Ioana Trif:Ioana Trif este un copil nebun, ciudat și extrem de încăpățânat. Nu mă schimbă haina de autor cu mare lucru, funcționează pentru mine ca un soi de terapie. Vorbesc singură mult, din fericire în mare parte în mintea mea. Din fericire compartimentez bine și așa reușesc să împart corect munca, scrisul, cititul și toate activitățile extrașcolare pe care le fac.

Gândul.ro: Când și cum s-a manifestat dorința de a scrie?

Ioana Trif: Prima dată am scris o poezie în clasa a IV-a, pentru un concurs. Habar nu aveam că pot face asta, faptul că am câștigat a fost o surpriză pentru mine. De atunci am tot scris, poezie, eseu, mai târziu povești și, mult prea târziu, roman.

Gândul.ro: Ai la activ 3 cărți publicate. Ce ne poți spune despre genul literar pe care îl abordezi și cui sunt destinate cărțile?

Ioana Trif: Grea întrebare. Am înțeles că un scriitor trebuie să știe ceva despre stilul său, dar eu nu par să mă înțeleg cu mine. Lucru care nu mă miră. Fiecare carte este complet diferită, din toate punctele de vedere. Roman distopic, carte cu copii și animale, pentru copilul din fiecare și roman de aproape dragoste, sau dramă. Nu mă pricep foarte bine la încadrări, dar cam așa cred arată linia genurilor abordate.

Gândul.ro: „Mofturi și dulcegării” este cea mai recentă apariție. Ce ne poți spune despre acțiunea cărții? Ce subiect dezvoltă?

Ioana Trif: Aș vrea să spun dragoste, dar de fapt este pasiune, cu un stop de război, neliniște, pentru ca în final să fie despre iubirea de sine. Lumea s-a așteptat la o poveste clasică de dragoste, cu un sfârșit ca atare. Dar nu mi-a ieșit. Cu toate acestea, eu cred că are un final foarte fericit și nu sunt supărată pe Cella pentru deciziile luate. Uf, nu-i plac dulcegăriile într-o relație, nu-i finuță și drăguță. Dar nici eu nu sunt, deci o înțeleg perfect.

Gândul.ro: Cum a fost experiența primei publicări și cum te-a schimbat de-a lungul timpului?

Ioana Trif: A fost un vis trăit în realitate. Mi-a dat puterea să scriu și să scot din mine tot ce a stat într-o stare de latență. Prima mea carte a avut norocul unei lansări de zile mari și îmi doresc să se întâmple așa ceva din nou.

Gândul.ro: Care ar fi punctul tău forte când vine vorba de a scrie o carte? Pe ce tipar îți construiești acțiunea și personajele?

Ioana Trif: Nici nu știu ce să spun despre asta. Pentru că de fiecare dată personajele și-au trăit viața în interiorul meu și au luat decizii care m-au șocat și pe mine. Câteodată văd ceva, un loc, un peisaj, un obiect, sau simt un miros și se construiesc în capul meu o mulțime de povești. Este acesta un tipar? Habar nu am.

Gândul.ro: Care este impresia ta despre piața de carte din România? Cum răspund cititorii la cărțile publicate de autorii români?

Ioana Trif: Cred că fiecare citește ce îi place, ce i se potrivește și este un lucru bun. Am observat că sunt persoane care se feresc de autorii români ca Necuratul de tămâie, fără să încerce, aparent dintr-un principiu ciudat, dar încă studiez motivația care stă în spatele unor asemenea reacții.

Eu nu am trecut prin asta niciodată, mereu am citit ce mi s-a părut interesant și nu m-a durut capul despre naționalitatea autorului. Am găsit în fiecare loc măcar o persoană care are ceva extraordinar de spus.

Gândul.ro: Care dintre cărțile scrise îți este mai aproape de suflet? Ce ar trebui să conștientizeze cititorul parcurgând-o?

Ioana Trif: Fiecare carte are locul ei special și va rămâne neclintită acolo unde este. Și nici despre cititori nu pot spune ce ar trebui ei să facă, să gândească sau cum să reacționeze. Se discută mult despre ce a vrut autorul să spună cu propoziția, mai puțin despre ce a spus de fapt. Fiecare interpretează în felul său și totul depinde de o gamă extrem de mare de factori, greu de cuantificat.

La început mi-a fost un pic greu, îmi tot venea să spun: heeei, eu nu asta am zis! Dar valul acela de explicații cu care eram pregătită, s-a astâmpărat foarte repede. Atunci am realizat că nu mai este vorba despre mine, nici măcar despre carte, ci este vorba despre cititor și despre lumea în care el trăiește. Posibil extrem de diferită de lumea în care trăiesc eu.

Gândul.ro: Ce a însemnat pentru tine să publici? Cum au fost întâmpinate cărțile pe piață?

Ioana Trif: Tresar de fiecare dată când cineva îmi spune că a citit ceva scris de mine. Este o bucurie fără margini, o senzație care nu se poate explica. Nu mi-am imaginat vreodată că cineva se va avânta să cumpere ceva scris de mine, un neica nimeni.

Gândul.ro: Care sunt proiectele de viitor? La ce lucrezi în prezent?

Ioana Trif: Acum am terminat primul roman fantastic. M-am sucit și m-am învârtit la finalul său, pentru că nu știam cum să fac, dar până la urmă mi-a venit și ideea sfârșitului. Va fi o serie de minim trei, acolo. Mai departe schițez deja Copilăria doi, nu se va numi așa, dar încă aștept să-mi pice titlul în cap. Gemenii au prieteni noi care vor neapărat să fie în poveste. Și Mofturile vor avea un soi de continuare, Ela vrea și ea să povestească cu lumea. Discutăm despre schițe aici, dar efectiv lucrez la un roman care se va intitula „Îmblânzitorul de cai” și care cred că va fi tot un soi de dramă, dacă trebuie să-i fac încadrarea.

Gândul.ro: Un gând de final pentru cititori?

Ioana Trif: Le doresc să găsească și să încurajeze activitățile, cărțile, filmele, locurile și oamenii care îi fac fericiți. Restul e cancan.

Dacă doriți să discutăm despre cărți sau activitatea voastră din domeniul literar, dacă aveți o carte pe care vreți să o prezentăm, acestea fiind publicate în rubrica Gânduri printre cărți, nu ezitați să ne trimiteți un mesaj pe adresa de e-mail – online@gandul.ro , care să conțină numele și un număr de telefon, precizând în subiect – în atenția Simonei Tănăsescu și Alinei Dinu.