EXCLUSIV. Actorul Dorel Vișan, despre ce mai înseamnă Paștele la români: „După ce va trece valul acesta, abia atunci va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Omul s-a dezobișnuit să sufere”

Publicat: 19 04. 2020, 10:45
Actualizat: 19 04. 2020, 10:47
Dorel Vișan, declarații uluitoare despre COVID-19! „Savanții vor să umble la ADN / Virusul a fost făcut în laborator / Femeile Pământului se vor steriliza” / Mediafax Foto / Cristian Radu Nema Ateneul Roman din Bucuresti. CRISTIAN RADU NEMA / MEDIAFAX FOTO

Actorul Dorel Vișan a povestit într-un interviu acordat Gândul.ro despre ce mai înseamnă astăzi Paștele, cum mai este primenirea în inimile românilor, dar și despre lipsa suferinței care treptat îl dezumanizează pe om. Cât privește pandemia de coronavirus, actorul spune că „trăim o perioadă ciudată și dramatică. Acum se vede că oamenii n-au înțeles libertatea”.

„Libertatea foarte repede se poate transforma în haos. Inversul libertății este haosul și acum haosul se manifestă nu numai la noi, ci în toată lumea. Asta dovedește că societatea, ca să poată să-și păstreze funcțiile aducătoare de câștig, a făcut niște înlesniri care nu sunt bune pentru oameni. În loc să mărească pedepsele când omul nu are comportamentul cel mai bun, ei le-au ușurat. Și atunci s-a creat un fel de confuzie în care omul nu mai crede în dreptatea lui Dumnezeu”, spune Dorel Vișan.

Reporter:Și în ce mai crede omul atunci?

Dorel Vișan: Nu mai crede în nimic. Aici este problema. Dumnezeu nu a fost înlocuit cu altceva. Aici este necazul, iar acum se văd rezultatele educației care nu este potrivită, se văd rezultatele universităților care s-au transformat în SRL-uri și nu în universități. Se văd rezultatele oamenilor fixate în funcții pe care nu le pot îndeplini.Această pornire spre Dumnezeu este tot o pornire falsă. Credința în Dumnezeu necesită acțiune. După ce va trece valul acesta, abia atunci va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Pentru că va fi foarte greu să se organizeze uzinele și fabricile. Oamenii s-au împrăștiat și s-a format un dezechilibru al forței de muncă. S-a schimbat felul de a gândi al oamenilor. Cultul muncii s-a distrus, ceea ce e foarte grav.

Reporter: Omul s-a îndepărtat spiritual.

Dorel Vișan: Ne-am îndepărtat demult de esența spiritualității. Nici nu mai știm ce este Dumnezeu. Oamenii care nu mai cred în nimic și-au format un fel de anti-spirit. Au devenit aroganți, confuzi. Cel mai grav lucru care i s-a întâmplat omului e că s-a dezobișnuit să sufere. Oamenii nu mai știu ce e suferința. Suferința aceea care unește ființa este singura legătură între noi și Dumnezeu. Legătura cu Dumnezeu se poate face numai prin suferință. Cine va ști să înțeleagă această suferință a Paștelui în afara grupului familial, prietenesc. Dacă oamenii vor înțelege această suferință înseamnă că au învățat ceva de aici.

Reporter:Domnule Vișan, mai e oare Paștele un moment de primenire spirituală?

Dorel Vișan: Nu mai este demult asta. Paștele și Crăciunul sunt sărbători cosmice. S-au detoriat și în conținut și în formă. Paștele era o rememorare a suferinței lui Iisus.Acum este ceea ce Păunescu numea ”sărbători triviale”.

Actorul a ajuns la venerabila vârstă de 82 de ani. Născut la Tăușeni,Cluj, actorul s-a întors de ani bune pe meleagurile natale acolo unde are grijă de gospodăria sa,
„La Cuca Măcăii”, după cum spune. „La țară, mă ocup de stupi, de vie, de flori, de pomi, de frig, de înghit și de toate”.

Pentru rolurile interpretate în filme, Dorel Vişan a primit premii importante – Premiul ACIN pentru filmul ”Iacob”, 1988; Premiul UCIN pentru ”Senatorul melcilor”, 1955 (pentru prestaţia din acest film Dorel Vişan a primit premiul de interpretare masculină la Festivalul Filmului Mediteranean de la Montpellier-Franţa; Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină la Festivalul Filmului Românesc de la Costineşti (1981); Cel mai bun actor al anului acordat de Asociaţia Oamenilor de Teatru (1987); nominalizare pentru cel mai bun actor la Festivalul european al filmului (1988); Premiul de Excelenţă la TIFF pentru activitatea sa neîntreruptă în slujba artei (2003).