EXCLUSIV | Pericolul Crimeii ocupate de ruși. Analist: ”Europa nu vrea ca gurile Dunării să se verse în buzunarul Rusiei. Noi am fi în bătaia armelor”

Publicat: 02 05. 2023, 10:00

This browser does not support the video element.

Proximitatea față de România a Crimeii constituie un risc pentru securitatea națională și europeană. Peninsula Crimeea, anexată prin forță de statul agresor condus de Vladimir Putin, ar trebui eliberată imediat de sub trupele rusești, pentru că reprezintă un punct strategic crucial pentru libertatea de circulație la Marea Neagră, spune colonel (r) SRI Tudor Păcuraru, analist de intelligence, într-un interviu pentru Gândul. Analistul consideră că cine stăpânește Crimeea, stăpânește practic tot bazinul Mării Negre, iar Uniunea Europeană și NATO nu pot accepta ca acesta să devină un lac rusesc. 

Colonelul Tudor Păcuraru spune că Europa nu poate accepta ca gurile Dunării să se verse în buzunarul Rusiei și, din această cauză, militarizarea Peninsulei Crimeea de către Rusia constituie un pericol direct la interesele europene și euro-atlantice.

Unul dintre avertismentele strategice ale colonelului în rezervă Tudor Păcuraru este acela că destrămarea Federației Ruse, din cauza calculelor eronate ale lui Putin, va alimenta ambițiile geopolitice ale Beijingului. În opinia sa, China va dori să împingă propriile ei frontierele spre Cercul Polar, acolo unde se preconizează că există imense cantități de resurse naturale.

Analistul militar român spune că riscul prăbușirii Rusiei, ca urmare a orgoliului imperial manifestat de Vladimir Putin, ar putea deschide epoca unei ordini internaționale mult mai rigide, în care vom asista la o confruntare între Statele Unite și China.

Tudor Păcuraru respinge teza vehiculată intens de o anume parte a media interne și internaționale potrivit căreia Ucraina ar trebui să cedeze regiuni întregi din teritoriul ei suveran pentru a obține pacea. Colonelul (r) Tudor Păcuraru consideră că Occidentul, deși inițial îmbrățișa această teză, acum a renunțat la ea pentru că omorurile în masă comise de armata rusă, distrugerile provocate Ucrainei și deportările masive de populație nu mai permit asemenea negocieri și compromisuri.

În opinia analistului român, Occidentul a realizat acum că Rusia este o putere militară rusă care recurge la genocid ca la o armă de război.

Devenim parcă din ce în ce mai indiferenți față de tragediile umane din Ucraina generate de războiul de agresiune al Rusiei. Civilii mor acolo pe capete, dar unii români ”imparțiali”  judecă de la distanță confruntarea care are loc pe teritoriul ucrainean în termenii unor polemici de bodegă. Ce se întâmplă de fapt?

Publicul în România, și nu numai în România, urmărește ceea ce se întâmplă în Ucraina ca și cum ar privi un meci de fotbal. Unii țin cu rușii, alții țin cu ucrainenii. Acesta nu este un meci de fotbal, ci un ”meci” geopolitic sângeros. Acolo este vorba despre suferință și despre moarte. Iar atitudinea noastră nu trebuie să fie dictată de preferințe, ceva de genul ”mie îmi place mai mult tricoul de la Dinamo”. Nu. Atitudinea noastră trebuie să fie dictată de valori. Am încercat să vorbesc despre acest aspect la postul de televiziune B1TV și mi-au tăiat microfonul imediat.

Este vorba despre valori. Ordinea internațională, bună sau rea, stă pe niște valori general acceptate. Dacă noi luptăm împotriva acestor valori, subminăm ordinea care s-a stabilit, de bine-de rău, după 350 de ani de războaie în Europa și în lume. Nu este o ordine perfectă. Ordinea internațională nu este lucrarea îngerilor, ci a unor oameni. Este o ordine perfectibilă. Dar asta nu înseamnă că trebuie să o facem ghemotoc și să o aruncăm la gunoi, așa cum face astăzi Rusia.

Este extrem de periculos, atât pentru Rusia, cât și pentru noi. De ce este periculos pentru toată lumea? Din cauza faptului că există forțe subiacente care încearcă să manevreze situația în vederea realizării unor scopuri. Or, dacă dai într-o parte, se rupe în cealaltă.

În cazul în care, spre satisfacția multora, s-ar destrăma Federația Rusă, chestiune care a fost evocată clar de revista Forbes din octombrie anul trecut, chestiune care va reveni de actualitate cât de curând, atunci China va ajunge să aibă frontierele la Cercul Polar. Chinezii vor avea atunci două dintre cele trei atuuri. Are forța de muncă, și încă una bine calificată după cincizeci de ani de eforturi, dar va avea și resursele naturale. Îi va lipsi numai tehnologia necesară. Dar cât credeți că îi va lipsi? Chinezii sunt răzbătători.

Riscul prăbușirii Rusiei, ca urmare a acțiunilor necugetate ale domnului Putin, este acela că deschide calea unei ordini internaționale mult mai rigide în care numai două puteri se înfruntă: Statele Unite și China. Iar noi, cei din Europa, vom fi prinși între ciocan și nicovală. Mai ales cei din Europa de Est care a fost și este neglijată de partenerii noștri europeni din Occident.

Circulă în mass-media tot felul de sugestii otrăvite potrivit cărora ar fi bine ca ucrainenii să renunțe la suveranitatea și integritatea lor teritorială, să le dea rușilor de bunăvoie teritorii, pentru a se ajunge în fine la pace. Cât de corect ar fi un asemenea sacrificiu după ce rușii practică față de ucraineni o politică de genocid?

Vedeți dumneavoastră ce se întâmplă în teritoriile ocupate vremelnic de Rusia? Până foarte recent, NATO accepta ideea unor vremelnice pierderi de teritoriu, așa cum era și doctrina de apărare a României între 1960-1980.

Văzând însă ce fac rușii în Ucraina – omoruri în masă, distrugeri și deportări masive de populație – s-a renunțat la această strategie. Acum va fi apărat fiecare centimetru de pământ. Avem în față o putere militară rusă care recurge la genocid ca la o armă de război. Asta complică foarte mult lucrurile.

Vă dau un singur exemplu. Ce se întâmplă în momentul în care se va pune pe tapet chestiunea celor două provincii ucrainene Lugansk și Donețk unde existau puternice minorități rusofone. În mod normal, ar fi trebuit ca, sub control internațional, în aceste provincii să aibă loc un plebiscit în cadrul cărui locuitorii lor să voteze cu cine vor. Cu Rusia sau cu Ucraina.

Nu mai poate avea loc o asemenea soluție tocmai datorită modificării proporțiilor etnice prin deportări, prin execuții și prin alte metode, una dintre ele fiind și traficul de copii. Este o situație extrem de complicată pe care Rusia și-a creat-o, iar în măsura în care trăim toți în aceeași lume și în care există mari interdependențe, Rusia ne-o creează și nouă.

Să reamintim încă o dată valoarea strategică a Peninsulei Crimeea anexată de Rusia în 2014. Rusia continuă să pretindă pe baza unor narațiuni istorice false că acela ar fi un teritoriu rusesc dintotdeauna. Să explicăm celor care nu sunt suficient informați cum stă treaba din punct de vedere istoric și geopolitic cu Crimeea. 

Anexarea Peninsulei Crimeea este o furăciune tipic rusească. În 1956 a avut loc un schimb de teritorii, oficializat prin hotărârea Sovietului Suprem, între Ucraina și Rusia. Ucraina a dat provincia Belgorod, care într-adevăr era locuită predominant de vorbitori de limbă rusă, și a primit la schimb provincia Crimeea. Să ceri acum și Crimeea înapoi este ca și cum eu v-aș vinde o mașină, aș lua banii, după care aș pretinde să iau înapoi mașina, potrivit schemei ”ce e al tău, e și al meu, dar ce e al meu, e numai al meu”. Gândire tipic rusească.

Crimeea este la 240 de kilometri de litoralul românesc, adică suntem în bătaia armelor din Crimeea. Din această cauză, cine stăpânește Crimeea, stăpânește practic tot bazinul Mării Negre. Nu putem accepta ca acest bazin al Mării Negre să fie un lac rusesc fiindcă asta ar însemna să renunțăm la Constanța, să renunțăm la fațada maritimă a României, să renunțăm la gurile Dunării.

Europa nu poate accepta ca gurile Dunării să se verse în buzunarul Rusiei. Din această cauză, militarizarea Peninsulei Crimeea sub egida regimului Putin constituie un pericol direct la interesele europene și euro-atlantice.

În plus, constituie un pericol direct la interesele Rusiei. Prin propaganda sa, Rusia a transformat Crimeea într-o cauză politică. Rușii evocă de fiecare dată Războiul din Crimeea, între 1853-1856. Ei afirmă acum că ceea ce au făcut – ocuparea unui teritoriu suveran prin forță – constituie o revanșă istorică pentru acest episod demult trecut. În momentul în care rușii au pierdut războiul Crimeii acum 150 de ani, atunci au trebuit să se retragă din Țările Române, atunci am scăpat de ocupația rusească, iar Principatele Române au putut să se unească, au putut să se alipească Europei.

Dacă Rusia revine statornic în Crimeea, noi vom parcurge drumul invers. Ne vom trezi cu trupele rusești pe Prut. După aceea, ne vom trezi cu un guvern de ocupație care va redeschide șantierul de exterminare de la Canal Dunăre – Marea Neagră, va redeschide pușcăriile, iar după aceea drumul nostru spre Europa pentru cinci – șase generații va fi definitiv blocat. Aceasta este esența puterii moscovite.

Ce ne facem cu agenții de influență ai Rusiei, plătiți să susțină propaganda unui regim criminal cum este cel al lui Putin, care rostogolesc pe toate canalele narațiunile preferate ale Kremlinului ?

Toată nebunia care se întâmplă la frontierele României a avut un mare avantaj: a acționat ca o baie de developare. Ne-a arătat cât de slabi suntem în realitate. A arătat, de asemenea, care este realitatea regimului din Ungaria al domnului Viktor Orban. Cum acesta are două fețe: una zâmbitoare întoarsă spre Occident, iar alta încruntată, pe care o vedem astăzi. Pentru el, Occidentul nu mai contează deloc. Este gata să se alieze cu Rusia, cu China, doar-doar își va face ieșire până la Marea Adriatică pe seama Croației și va putea lua și o halcă din Ucraina. Cât despre atitudinea sa față de România, știm care îi sunt intențiile.

Acesta este marele avantaj adus de situația tensionată a războiului. Acum vedem clar cine ne este prieten, cine ne este dușman, inclusiv în rândurile acestei protipendade intelectuale românești care se dovedește a fi foarte naivă și incapabilă să gestioneze țara. Acum vedem cine este cu România și cine este cu propriul său buzunar.

Suntem parcă în situația în care se afla Franța anilor ’30. Intelectualitatea franceză era plină de cei pe care KGB-ul îi numea ”idioți utili”. După moartea lui Jean-Paul Sartre, au fost descoperite extrasele sale de cont de la Banca sovieto-franceză. O parte din acești idioți utili de la noi care fac propagandă pentru un regim criminal sunt plătiți direct. Primesc de la Russia Today în buzunar în fiecare lună. Alții sunt pur și simplu niște fraieri care cred că este la modă să te dai superior și să îi critici pe cei care te sprijină.

Dar, dacă Europa nu ar avea sprijinul Statelor Unite, astăzi am vorbi toți rusește până la Canalul Mânecii. Trebuie să manifestăm o atitudine mult mai prudentă și mai trează, să vedem unde ne poate aduce această atitudine contestatară. Acolo unde a ajuns Franța în 1940.

În momentul în care Putin al acelui moment istoric, adică Stalin, a bătut palma cu tovarășul Hitler, în acel moment a dat ordin ca prietenii săi comuniști din Franța să saboteze industria de război, să saboteze politic țara. Sabotajul a avut succes. Franța a căzut în șase săptămâni.

Dacă vom continua pe această cale, care pentru mine înseamnă calea trădării intereselor fundamentale ale poporului român, vom ajunge rău de tot. Să nu ne facem iluzii. Imperiul moscovit vrea să ne șteargă de pe hartă ca popor, pentru simplu motiv că nu suntem slavi. Din această cauză, în ochii rușilor, noi nu trebuie să mai existăm. Vom învăța limba rusă cântând până în momentul în care vom uita limba română. Asta își doresc intelectualii acestei țări? Pentru ei va fi dificil.

Măcar pe noi, militarii de carieră, dacă vin rușii ne împușcă, la fel ca pe ofițerii polonezi la Katyn, pentru că le este frică de noi. Dar, pentru intelectualii care astăzi dau în armata română, care preconizează distrugerea sistemului de pensii militare, sau cei care astăzi apără cauza lui Putin, pentru ei va fi mai greu. Se vor redeschide pușcăriile. Acolo nu se moare așa ușor. Ei chiar nu se gândesc la asta? Nu își amintesc ce s-a întâmplat în timpul ocupației sovietice din anii ’50? Unii au  memoria scurtă, iar asta se plătește.


Colonelul (r) Tudor Păcuraru este profesor, scriitor și critic literar. Este fiul scriitorului și diplomatului Francisc Păcurariu. O parte a copilăriei și adolescenței și-a petrecut-o în străinătate, în misiunile diplomatice ale României din America Latină. A absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București. Înainte de 1989, a fost profesor și redactor la Editura Minerva.

Între 1996 și 2016, a activat ca analist în cadrul Serviciului Român de Informații, de unde s-a retras cu gradul de colonel. S-a dedicat scrisului și studierii arhivelor istorice și ale CNSAS. A publicat ”Jurnalul unui terorist” (2018) și ”Simbad Corăbierul” (2019). Ulterior, a publicat la Editura Evenimentul și Capital volumele ”Planul Nistru – 1989” și ”Zori însângerați – Târgu Mureș 1990”, acestea din urmă cărți în care a dovedit, pe bază de documente, implicarea serviciilor secrete străine în evenimentele din decembrie 1989 din România și în conflictele interetnice de la Târgu Mureș, din 1990.


CITEȘTE ȘI:

EXCLUSIV VIDEO | Un an de război în Ucraina. Un fost șef în SRI explică greșelile făcute de Putin și analizează tentativa de lovitură de stat a Rusiei în Moldova. ”Mercenari Wagner deghizați în suporteri de fotbal care să devasteze orașul, să ocupe Guvernul, Președinția”

INTERVIU EXCLUSIV | Bill Browder, inamicul public numărul 1 al lui Putin: ”Războiul lui din Ucraina este unul de distragere a atenției, să nu vadă rușii sărăciți cât a devalizat bugetul”

INTERVIU EXCLUSIV | Cum folosește Rusiei dezinformarea populiștilor antieuropeni. Peter Stano: ”Este de ajuns un singur guvern de prieteni ai Rusiei ca să blochezi tot ce UE decide ca sancțiuni împotriva regimului de la Kremlin”

EXCLUSIV VIDEO | Fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu, despre ce ar trebui să știm din Tratatul României cu Rusia, în contextul războiului din Ucraina: ”Ambele părți se obligau să nu modifice frontierele prin folosirea forței”