INTERVIURILE GÂNDUL. Radu Paraschivescu, invitatul Cristinei Stănciulescu: „Am orgoliul de a rămâne singurul scriitor netradus nicăieri” (EXCLUSIVITATE)

Publicat: 13 05. 2020, 08:07
Actualizat: 26 05. 2020, 16:29

This browser does not support the video element.

Radu Paraschivescu este invitatul Cristinei Stănciulescu la INTERVIURILE GÂNDUL. În a șaptea parte a interviului exclusiv (publicat în premieră pe canalul YouTube al GÂNDUL), scriitorul, traducătorul și jurnalistul vorbește despre piața de carte și faptul că poți miza pe o lucrare despre care crezi că „va rupe”, dar „nu rupe”. „Piața asta editorială are o doză bună de imprevizibil”, spune Paraschivescu.

Cristina Stănciulescu: Care este cel mai mare orgoliu pe care îl poate avea un scriitor și pe care, de fapt, îl ai tu? Ești totuși un Leu și Leii sunt orgolioși

Radu Paraschivescu: Am orgoliul de a rămâne singurul scriitor netradus nicăieri. E o glumă, dar e amăruță. Eu fac parte din plutonul restrâns al celor care n-au fost văzuți de nimeni și care nici nu sunt dispuși să facă diligență în sensul ăsta. E și vina mea. Ar trebui să mai bat la cap pe unul, pe altul. Eu nici nu știu pe cine să bat la cap.

Cristina Stănciulescu: Un agent ți-ar trebui…

Radu Paraschivescu: Da. Noi avem doi agenți cu totul. Probabil că trebuie să stai cu mesaje, pe telefoane, cu e-mail-uri, să-i pisezi pe traducătorii pe care îi știi. 1. Nu am timp. 2. Și când am timp, zic că nu am timp. Pentru că mi-e jenă.

Cristina Stănciulescu: Dar cred că ai fi greu de tradus

Radu Paraschivescu: Nu știu, depinde. Cred că „Fluturele Negru” nu ar fi greu.

Cristina Stănciulescu: Există cărți care au un destin clar și unele care se împotmolesc în vânzări, în percepția publicului?

Radu Paraschivescu: Da. Există cărți pe care tu mizezi, dar rămâi cu cartea în depozit. Nu știu de ce. O carte bună poate are ghinionul să fie vândută la tarabă cu alte 15 cărți bune. A existat prejudecata numelui străin: dacă erai român nu erai bun. Erau însă Cărtărescu, Pleșu. Erau vreo zece să zicem. Dar altfel trebuia să ai un nume străin ca să vinzi. Prin anii ”90 pe la mijloc. Cunosc un caz care și-a americanizat numele ca să vândă o carte. Pe el îl chema Cristian Rus, a venit cu cartea, nici măcar aprobată, a făcut un drum la o primărie imaginară, a descoperit că de fapt îl cheamă Christian Russell și a apărut cu o carte, el fiind tot din Galați.

Piața asta editorială are o doză bună de imprevizibil. Mizezi câteodată pe o carte despre care crezi că va rupe și nu rupe. Îți dau un exemplu din ce am tradus eu. Stephen Fry, „Mincinosul”. Am spus că va vinde câteva mii de exemplare.

Rămâneti pe GÂNDUL.RO pentru următoarea parte a interviului cu Radu Paraschivescu, realizat de Cristina Stănciulescu!

Urmăriți interviul integral pe canalul nostru de Youtube!

INTERVIURILE GÂNDUL. Radu Paraschivescu, invitatul Cristinei Stănciulescu la „Gânduri Bune” – A șasea parte