Imagini incredibile din Bucureștiul anului 1978. O galerie FOTO inedită pentru o Românie comunistă
Ce a ieșit, vedeți în galeria foto de mai jos, și, mai multe fotografii, pe blog-ul Bucureștiul meu drag!
„Viziunea mea asupra Bucureștilor a fost aceea a unui străin uimit de deosebirea moravurilor locale vis-Ã -vis de ale lui; de felul oamenilor de a se îmbrăca, de fizionomiile lor, de obișnuința de a cumpăra alimente de la tarabele de pe stradă și de cozile formate pentru a le obține, de străzile pietruite și, mai ales, de tramvai: acest mijloc de transport practic necunoscut în țara mea, cu excepția oamenilor care au trăit în secolul al XIX-lea.
Am sosit din Venezuela în toamna lui 1977, ca să urmez cursuri de cinematografie la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București după câteva luni de pregătire la Cluj.
În toamna anului 1978, profesorul de specialitate, care era și decanul Institutului, ne-a însărcinat cu realizarea unui reportaj fotografic cu titlul „Strada mea, dimineața”, ca să se vadă capacitatea fiecăruia de a prezența o poveste în imagini.
Fotografiile pe care vi le prezint aici nu sunt aceleași cu cele care au alcătuit reportajul, pentru că rigiditatea Academiei nu permitea poze cu oameni „întorși cu spatele” la aparatul foto și nici figuri umane tăiate „stângaci” la marginea cadrului ceea ce, după părerea mea, dădea o atmosferă de clipă prinsă la întâmplare, nu lipsită de farmec. Așadar, ca o mică răzbunare în timp, folosesc acum imaginile care mi-au plăcut pe vremea aceea și a căror folosire mi-a fost interzisă atunci”.
Pentru cei care se întreabă de unde, exact, sunt fotografiile, și cum de a putut Padron fotografia într-a țară comunistă, iată răspunsul oferit chiar de autor: „Trebuie spus că memoria nu îmi mai este atât de fidelă pe cât aș dori pentru a descrie cu precizie locul exact al fiecărei fotografii, dar pot să precizez că au fost făcute în perimetrul cuprins între strada Maria Rosetti, Calea Moșilor, bulevardul Unirii și bulevardul Brătianu, în împrejurimile Teatrului Național, acolo unde se află Institutul și nu prea departe, în spatele lui, unde se află căminul Arhitecturii (vis-Ã -vis de ambasada Ungariei) unde erau cazați studenții de la Cinematografie care rămăseseră fără cămin, din pricina cutremurului din martie ”77.
Aș mai vrea să menționez faptul că nu mi-a fost deloc ușor ca străin într-o țară comunistă, să umblu pe străzi cu aparatul foto în mână fără că să nu fiu oprit de fiecare dată de câte un milițian sau securist pentru a fi luat la întrebări câte 10-15 minute despre ce intenționez să fotografiez.
Acest din urmă fapt, pe care atunci l-am găsit șocant, a devenit astăzi o practică în multe țări din lume, ca de pildă în Anglia unde, practic, este interzis să fotografiezi orice.
Este, prin urmare, o mare plăcere pentru mine să va pot oferi aceste amintiri din București, amintiri ale unui străin care a învățat să iubească și el această țară minunată”.
Interesant de descoperit în acest album și cele cîteva imagini cu celebrul poet român Nichita Strănescu, cu soția acestuia, Dora, dar și cu rude și prieteni din anturajul acestora cu care, se pare, Alfredo Padron se împrietenise.
SURSA FOTO: ALFREDO PADRON