Cine a inventat pianul? Bartolomeo Cristofori, „părintele” instrumentului muzical, sărbătorit de Google printr-un doodle special

Cine a inventat pianul? Noul logo publicat luni pe google.ro este unul interactiv și îl prezintă pe Bartolomeo Cristofori cântând la un pian.

De asemenea, prin intermediul unui buton special, internauții pot să trimită logoul care sărbătorește împlinirea a 360 de ani de la nașterea lui Bartolomeo Cristofori spre a fi postat pe rețelele de socializare Google+, Facebook și Twitter, dar și prin e-mail.

Google își schimbă logoul ocazional, pentru a serba un anumit eveniment major sau o personalitate care a schimbat lumea.

Bartolomeo Cristofori s-a născut pe 4 mai 1655, la Padova, și a decedat pe 27 ianuarie 1731, la Florența. Acesta a fost un creator de instrumente muzicale, fiind considerat inventatorul pianului. În 1698 a creat un prim cembalo a martelletti (clavecin cu ciocănele), iar, înspre 1710, primul său pianoforte, din care și în prezent se mai păstrează un exemplar, datând din 1720, la Metropolitan Museum din New York, conform Wikipedia.

Despre prima parte a vieții lui Bartolomeo Cristofori se cunosc foarte puține lucruri. La vârsta de 33 de ani, în 1688, Cristofori a început să lucreze pentru Ferdinando de Medici, mare duce de Toscana, care era foarte pasionat de muzică. Acesta l-a angajat pe Cristofori nu doar să aibă grijă de multele instrumente muzicale pe care le deținea, ci și ca posibil inventator al unor instrumente muzicale.

Înainte de a inventa pianul, Bartolomeo Cristofori a creat două alte instrumente muzicale cu claviatură, un fel de clavecine. Cel de-al doilea intrument a fost inventat de acesta în 1690. Cristofori a început experimentele pentru realizarea primului său pian în 1698.

Cine a inventat pianul? Pianul (prescurtarea comună a cuvântului de origine italiană „pianoforte”) este un instrument muzical, în care sunetul este produs de corzi metalice fixate pe o placă de rezonanță din lemn, lovite de ciocănele acoperite cu pâslă, prin intermediul unei claviaturi.

Povestea pianului începe la jumătatea secolului al XII-lea cu primul său strămoș – monocordul cu clape – căruia ulterior i-au fost adăugate mai multe coarde, transformându-se în mult mai cunoscutul clavicord, care funcționa printr-un mecanism de atingere a coardelor în momentul apăsării clapelor. Până la începutul secolului al XV-lea, clavicordul ajunge să aibă zece coarde, fiecare dintre ele producând cel puțin două note prin atingerea coardelor în două puncte diferite pe lungimea acestora.

Un alt instrument premergător pianului a fost clavecinul, care producea sunete atunci când, în urma atingerii clapelor, coardele erau ciupite de pene de lemn, așa cum buricul degetelor ciupește coardele de chitară. Acesta avea însă dezavantajul de a nu permite celui care cânta să ofere dinamism muzicii. Deși a fost des utilizat pe parcursul a două sute de ani, până în secolul al XVIII-lea claviatura sa ajungând până la opt octave, clavecinul a pierdut treptat teren în fața unui nou instrument numit pianoforte.

Cine a inventat pianul? În 1709, Bartolomeo Cristofori începea construcția primului mecanism de pian pe principiul atingerii coardelor cu ciocănele, fără ca acestea să rămână în contact cu coarda după producerea sunetului. În plus, impactul ciocănelelor putea fi controlat cu ajutorul pedalelor. Denumirea de pianoforte, menținută până în 1850, a fost dată tocmai datorită acestui principiu de funcționare care permitea obținerea unui sunet variat și clar, mai lung sau mai scurt, mai tare sau mai încet, în funcție de dorința celui care acționa clapele.

Invenția lui Cristofori a fost menționată pentru prima dată în 1711, împreună cu o schiță a instrumentului, într-un document scris de Francesco Scipione Maffei, constituind sursa de inspirație pentru prima generație de fabricanți de piane.

De-a lungul vieții, Bartolomeo Cristofori a construit aproximativ douăzeci de piane, doar trei dintre acestea, care datează din anul 1720, păstrându-se până în prezent în muzee din Europa și SUA.