AFP: Alipirea Crimeei la Rusia îi inspiră pe sârbii din Bosnia
În urma Acordului de pace de la Dayton, din 1995, care a pus capăt conflictului interetnic soldat cu aproximativ 100.000 de morți, Bosnia a fost divizată în două entități – sârbă, Republica Srpska (RS), și croato-musulmană, fiecare beneficiind de o largă autonomie și fiind unite de instituții centrale slabe.
De-a lungul anilor, pentru consolidarea instituțiilor centrale, Republica Srpska a cedat, sub presiunea comunității internaționale, unele dintre prerogativele stabilite prin Acordul de la Dayton, astfel că Bosnia are în prezent o armată aflată sub un comandament unificat, iar taxele și impozitele sunt aplicate la nivel național.
Președintele Republicii Srpska, Milorad Dodici, un opozant vehement al acestor concesii, a amenințat însă în mai multe rânduri cu organizarea unui referendum privind independența entității sârbe din Bosnia. „Restituiți Republicii Srpska prerogativele obținute prin Acordul de la Dayton și nu vom părăsi Bosnia. În caz contrar, convingerea noastră că trebuie să mergem mai departe, va fi întărită”, a declarat Dodici în cursul acestei săptămâni.
Analistul politic Miodrag Radojevici consideră însă că este puțin probabil ca Milorad Dodici să meargă până la convocarea unei referendum privind independența Republicii Srpska.
„Contextul nu este același, Serbia nu are autoritatea internațională a Rusiei și, mai ales, nu este în interesul său ca în acest moment să aibă loc un astfel de referendum”, apreciază analistul.
Milorad Dodici, care consideră Bosnia un stat ce nu poate rezista singur, afirmă însă că peninsula Crimeea este „un exemplu de respectare a Cartei ONU și a dreptului popoarelor la autodeterminare”. „Dacă și Kosovo ar fi respectat aceleași proceduri precum Crimeea, aș fi spus că este vorba despre dreptul unui popor la autodeterminare”, a afirmat președintele Republicii Srpska.
– Serbia, într-o poziție delicată
Fosta provincie sârbă cu populație majoritar albaneză și-a proclamat unilateral independența de Serbia în 2008 și, potrivit avizului Curții Internaționale de Justiție (CIJ) din iulie 2010, deciza Kosovo „nu a încălcat dreptul internațional”.
Independența Kosovo, pe care Belgradul o contestă categoric, cu susținerea Rusiei, a fost recunoscută până în prezent de aproape 100 de țări, printre care Statele Unite și 23 dintre cele 28 de state membre UE.
Cu toate acestea, Moscova a dat drept exemplu Kosovo pentru a justifica evoluțiile din Crimeea. „Precedentul Kosovo face din secesiune o regulă și nu o excepție. Vom vedea cum va evolua această problemă în Catalonia, în Scoția și chiar în Italia, unde sunt voci care susțin independența Veneției”, a afirmat analistul Miodrag Radojevici.
În schimb, analistul Sașa Popov spune că, prin alipirea Crimeei, Moscova a „recunoscut implicit Kosovo”, dar apreciază că „un referendum în Republica Srpska în vederea independenței este lipsit de realism”. „Spre deosebire de cazul Crimeei, unde Rusia a profitat de o situație dramatică pentru a recupera un teritoriu care i-a aparținut, Republica Srpska nu a făcut niciodată parte din Serbia”, notează analistul.
De altfel, Belgradul a avertizat că declararea independenței Kosovo va avea un „efect de domino” în Europa. „În cazul Crimeei, Vladimir Putin a folosit exemplu Kosovo pentru a arăta că Occidentul a susținut o politică dublă”, a afirmat o sursă apropiată de autoritățile locale.
În ceea ce privește Crimeea, Belgradul, care, pe de o parte are relații apropiate cu Moscova, iar pe de alta tocmai a început negocierile de aderare la UE, se află într-o poziție delicată.
„Bruxellesul înțelege situația în care ne aflăm și nu cred că va insista să susținem poziția UE. Pe de altă parte, nu putem intra într-o dispută cu Rusia, care ne susține la ONU în dosarul Kosovo”, a adăugat sursa menționată.