10 mai. O sărbătoare națională despre care nu știm a cui e

Președintele Iohannis, mare maestru al Ordinului Steaua României României, spunea ieri în plenul reunit al Parlamentului: 

„9 mai este o zi cu multiple valențe istorice și politice pentru România.  Aniversăm astăzi 140 de ani de la declararea independenței de stat și celebrăm, în același timp, Ziua Europei” . Pampam.  

Pe de altă parte, avem o Lege pe numele ei: 103/2015 care are un singur articol: „Ziua de 10 Mai va fi sărbătorită in fiecare an ca sărbătoare națională”. Adicătelea nu știm de ce. Nu avem un motiv să spunem despre ea ceva. Pentru că dacă 9 mai este ziua Independenței cum zice Inaltul patronaj la Sasului, atunci 10 mai ce mai e?! 

Dacă aș fi președinte mi-aș permite consultarea unui conclav de istorici, așa cum l-am consultat la rându-mi pe cel mai tânăr dintre toți, Tudor Vișan-Miu. Așa am afla că :

10 mai este sărbătorea independenței, pentru că la 10 Mai 1877 se instituie Ordinul Steaua României, ceea ce este, de fapt, primul act de independență al României față de Poarta Otomană, dar fizicianul republican din Sibiu și capul Ordinului Steaua României zice că e pe 9 mai, adică nimic altceva decât ce-au instituționalizat comuniștii de frica aceleiași 10 mai care este și ziua de naștere a Regelui și a Principatelor Unite și apoi și Ziua Națională a României. 

Pentru cine știe sau cine-ntreabă, în 9 mai s-au votat moțiunile în Adunarea Deputaților și în Senat, iar pe 10 mai 1877, atât membrii Parlamentului cât și Guvernul Brătianu au mers la Palatul Regal unde au fost semnate de Principele Carol I, care proclamă Independența României și promulgă decretul de instituire a Ordinului Steaua României pe 10 mai. 

Pe subiectele leagate de regatul României, aceeași mentalitate comunistoidă plutește juridic ca și la abdicarea forțată a Regelui Mihai din 30 decembrie 1947, abdicare ce nu este valabilă nu numai pentru că pe 3 ianuarie 1948 abdicarea a fost denunțată de Rege la părăsirea țării, ci dintr-un motiv pur constituțional: nevalidarea ei de către Parlament. Problemă pe care feseniștii Constituției lui Iliescu nu au avut onoarea s-o bage în seamă și să facă un referendum pe această chestiune, ci doar pe noua Constituție, atât de republicană, încât Regele Mihai I nu a fost lăsat să vină-n țară până-n 1992. 

Atunci, doar cererea BOR de a-i canoniza pe Ștefan cel Mare și pe Constantin Brâncoveanu „în prezența unui cap încoronat” a făcut ca Iliescu „să treacă de la el” invitația Patriarhului Teoctist, care constatase că în registrul atemporal al Bisericii abdicarea forțată din 1947 nu are nici o valoare. 

Cum ar veni, și azi BOR este monarhist, dar nu o poate recunoște public pentru că, nu-i așa, Preafericitul este un republican în deplină Securitate.

Bunăoară, la fel ca toți președinții României de când există această funcție nu au făcut altceva nimic până în 2015 când ni s-a decretat că 10 mai este o sărbătoare națională. Numai că noi nu știm asta, că, deh, nu se face monșer așa deranj constituțional. 

Cum să scriem în acte că e ziua Independenței României când e și ziua Regatului și noi ne-am născut republicani, făcând ca blestemul juridic originar al României să meargă inainte în țara cu cea mai mare favorabilitate a Monarhiei din toate fostele Monarhii europene.