100.000 de dolari pentru cel mai bine păzit secret european

Wikileaks tocmai a lansat o campanie pentru strângerea a 100.000 de dolari, bani care vor fi oferiți celui sau celor care vor dezvălui detaliile „celui mai bine păzit secret european”, tratatul în valoare de multe miliarde de dolari care este negociat în prezent de oficiali americani și europeni. Acordul, atacat puternic de o sumedenie de voci – jurnaliști, societate civilă, analiști, și apărat de Comisia Europeană, care invocă beneficii de tot soiul, este în măsură să se transforme într-un subiect major în următoarea perioadă.

Pentru că, unu la mână, cei de la Wikileaks au toate șansele să reușească în demersul pe care și l-au propus. Au strâns până la momentul scrierii acestui articol peste 48.000 de dolari de la 1215 inși, iar pentru prevederile secrete ale TPP, acord comercial care se negociază între Statele Unite, Australia, Canada, Japonia, Mexic și altete state, care reprezintă cam 40% din PIB mondial, au obținut mai mult decât au cerut – 105.288 de dolari de la 1743 de cetățeni. Detalii legate de TPP au fost deja publicate de Wikileaks, legate deeliminarea unor „bariere” privind servicii financiare, telecomunicațiile, comerțul electronic sau licențieri de produse.

Și pentru că, doi la mână, o petiție a alianței „Stop TTIP” a strâns un milion de semnături în numai două luni de zile; documentul i-a fost înmânat în decembrie trecut președintelui Comisiei Europene Jean-Claude Juncker. Alianța „Stop TTIP” reunește 470 de organizații din 24 de țări ale uniunii, iar în iunie 2015 numărul semnatarilor crescuse la 2 milioane.

Care sunt datele problemei? Studii citate de Guardian arată că acodul, care în opinia oficililor europeni ar putea aduce UE un spor economic de peste 100 de miliarde de dolari, va costa 600.000 de locuri de muncă și va duce la o scădere a exporturilor europene, o scădere a PIB pentru statele membre și o reducere a veniturilor pentru angajați. O altă miză este definită prin acronimul ISDS – „investor-state dispute settlement”, o procedură care permite companiilor să obțină compensații în cazul unor dispute cu guvernele, prevederi care au permis deja, în alte areale comerciale, unor companii din industria tutunului să se judece sau să obțină compensații pentru prevederi ale legilor anti-fumat sau unei companii să acționeze în justiție statul german pentru că a renunțat la centralele nucleare. Până în finele lui 2014 în întreaga lume erau 405 cazuri ISDS finalizate, din care statele câștigaseră doar o treime, un sfert fuseseră pronunțate în favoarea investitorilor iar un alt sfert prevedeau plata unor despăgubiri. Despăgubiri care, de regulă, nu sunt de neglijat – Guvernul canadian, de exemplu, a plătit 500 de milioane de dolari unei companii din industria medicală pentru că a refuzat înscrierea a două patente care s-au dovedit a fi nu prea eficiente din punct de vedere medical.

Lista neajunsurilor TTIP invocate poate continua, de la hormonii folosiți pentru creșterea animalelor de către companiile americane până la organisme modificate genetic sau  privatizarea serviciilor publice.

Desigur, oficialii europeni au răspuns, iar răspunsul lor, alături de inițiativa Wikileaks, m-a determinat să scriu acest text. Un pdf intitulat „Top 10 mituri despre TTIP – distincția între realitate și ficțiune”, ce poate fi descărcat de pe site-ul Comisiei Europene, răspune celor enumerate de criticii acordului. |n general neagă cam tot ce se poate nega, și oferă și niște exemple practice.

Să citim, dară: „TTIP în practică: Reducerea costurilor pentru patiseri, fără a face rabat de la calitate. Companiile europene fabrică produse de patiserie sigure și proaspete pe care le exportă în toată lumea, cu excepția Statelor Unite. Acest lucru se întâmplă din cauză că aparatele de preparat smântână din UE și SUA sunt diferite. Cele din UE nu corespund specificațiilor americane. Odată cu TTIP, vom putea ajunge la un acord pentru ca această diferență să nu mai oprească schimburile comerciale dintre cele două părți”.

Și, mai jos: „Reducerea costurilor pentru crescătorii de stridii – fără a face rabat de la calitate. Stridiile, la fel ca multe alte produse din UE, nu pot fi exportate în SUA. De ce? Deoarece, pentru a se asigura că stridiile nu prezintă bacterii periculoase, SUA analizează apa în care sunt crescute acestea. În Europa se analizează direct stridia. Oamenii de știință confirmă faptul că ambele modalități de analiză sunt la fel de bune. Astfel, odată cu TTIP, crescătorii de stridii din Franța și Irlanda ar fi nevoiți să treacă doar testele UE pentru a avea acces la piața americană”

Și, mai jos: „Mai multe opțiuni pentru iubitorii de plajă. Razele solare ultraviolete (UV) pot cauza leziuni ale pielii și chiar cancer. Produsele de protecție solară conțin filtre speciale care blochează aceste raze. În UE, aceste produse pot fi vândute de către companii doar după ce au fost testate științific pentru a verifica dacă au efect și dacă sunt sigure. Dar, dacă doresc să comercializeze același produs în SUA, acesta trebuie să treacă un al doilea set de teste diferite. Prin TTIP, dorim să ajutăm autoritățile de reglementare: să schimbe între ele rezultatele testelor pentru filtrele UV – atât cele noi, cât și cele existente: să optimizeze procedura de autorizare în SUA a filtrelor care au fost deja autorizate de UE. În acest mod: companiile ar putea să exporte mai ușor către SUA; consumatorii s‑ar bucura de o gamă mai variată de produse sigure și inovatoare.

Și, în continuare: „Acces mai bun la piața americană pentru producătorii de veselă din Europa…. Acces mai bun la piața americană pentru micii brutari din Europa….și pentru micii cultivatori de legume…

Fără a fi ironic, spun că problemele smântânii europene, ale crescătorilor de stridii, ale iubitorilor de plajă, ale producătorilor de veselă sau ale micilor brutari sunt cât se poate de importante. Dar răspunsurile politicului, european sau de aiurea, trebuie să depășească, cumva, aceste abordări și să răspundă temerilor unui continent care nu trăiește cele mai faste momente, economic și social. O Europă divizată, înrăită de criză și de stagnare economică și de austeritate, care își joacă acum ultimele mâini la masa de poker a geopoliticului.

Mă rog, să vedem ce face Assange cu banii aceia și ce va obține….