A cumpărat magnatul cazinourilor din Vegas, cu 30 de milioane $, politica președintelui Trump în Orientul Mijlociu?
Că premierul Netanyahu e cel care face politica lui Trump în Orientul Mijlociu o spun de mult. Însă cine are ultimul cuvânt – uneori din spatele lui Netanyahu, alteori luându-i fața – e magnatul cazinourilor din Las Vegas, octogenarul Sheldon Adelson, cel mai important donator al Partidului Republican.
Omul are școala vieții și e din cale afară de iscusit. A făcut o excelentă investiție de 25 de milioane de dolari în victoria lui Donald J. Trump (plus încă 5 milioane – pentru ceremonia inaugurării). De un an și-o recuperează cu asupra de măsură. Nu în bani – are 37 de miliarde – ci în influență. Deviza sa, marele său crez pe care a reușit să i-l impună și președintelui Americii, e „Israel first!”. Nu e vreun mare gânditor strategic, însă deține un principiu răs-verificat – că orice se poate cumpăra (chiar și un cotidian laudativ pentru Netanyahu – „Israel hayom”).
Numele lui Sheldon Adelson apare din primul capitol al cărții lui Wolff, când Bannon se laudă că din toată Administrația doar în el avea magnatul încredere pe tema Israelului. E posibil ca un fanfaron carismatic precum strategul șef al Președintelui să se fi lăudat, în ideea de a-l minimaliza pe ginerele-consilier, responsabil cu Orientul Mijlociu, Jared Kushner. Sunt cunoscute reproșurile frecvente pe care și le aduceau unul altuia pe această temă, pe vremea când erau colegi în Aripa de West a Casei Albe (până în august, anul trecut). Kushner îl acuza pe Bannon – care se autobranduise ca un „creștin sionist” – de anti-semitism, iar Bannon îi reproșa că nu e îndeajuns de convingător în demersurile sale pro-israeliene. De altfel, după ce a fost nevoit să plece („plângând” – tweetuie acuma marele său socru; din pricina intrigilor cuplului Javanka, crede el), Steve Bannon nu s-a putut abține să-i reproducă lui Wolff răspunsul memorabil oferit celor apropiați de președintele Trump la întrebarea „de ce Kushner”: pentru că cei doi Kushner (fiu și tată) „îi cunosc pe toți escrocii din Israel”.
Câteva luni după ce strategul șef a părăsit Casa Albă, Sheldon Adelson l-a mai crezut și i-a mai finanțat fanteziile politice câteva luni, până când a înțeles că, departe de a lucra pentru Trump, cum se angajase, luase treburile pe cont propriu. În noiembrie, prin purtătorul său de cuvânt, magnatul l-a anunțat că i-a închis robinet.
Cred că acum, văzând scandalul stârnit de cartea lui Wolff, Adelson se felicită pentru operativitate. Un alt sponsor al lui Bannon, familia Mercer (care a donat copios și în campania lui Trump) a făcut-o târziu, în urmă cu vreo săptămână, și numai după ce l-a presat să ceară iertare președintelui.
Ideea cu a cărei paternitate s-a lăudat Bannon în fața lui Wolff (în Orientul Mijlociu sunt doar patru jucători – Israel, Arabia Saudită, Egipt și Iran – și trei trebuie uniți împotriva celui de-al patrulea) aparține lui Netanyahu, a fost îmbrățișată cu entuziasm de Adelson, iar premierul Israelului a sugerat-o din februarie 2017, la Casa Albă, în conferința de presă comună cu președintele. Chiar proiectul, care pare astăzi nebunesc, de a oferi Cisiordania Iordaniei și Gaza Egiptului, să se descurce, pare a fi tot rodul gândirii netanyaho-adelsoniene, bazat pe obediența totală și admirativă a prințului Muhammad bin Salman, conducătorul de facto al Arabiei Saudite.
Cert e că Putin și Rusia lui nu vor avea niciodată asupra președintelui Statelor Unite influența pe care o are Sheldon Adelson (via Netanyahu).