Amintiri din acvariul electoral

Publicat: 05 06. 2016, 12:25
Actualizat: 11 10. 2016, 16:49

…oamenii uită. La opt luni de la „corupția ucide” și multe alte sloganuri țipate până la sufocare, în locuri în care încă mai mirosea a cenușă iute, cei care au ieșit atunci în stradă o să aibă șansa să evite chiar ei, din ștampilă, alte tragedii, să aleagă alți oameni care să-și așeze eminențele pe tapiseria fotoliului de la primărie pentru încă patru ani. Printre mormanele de promisiuni electorale care miros de departe a rânced, nu poți, totuși, să nu remarci că oamenii uită.

Acum câteva luni, când partidele încă se mai chinuiau să lege sforile vreunui candidat valabil, iar PNL-ul era abia la a doua propunere, sondajele dovedeau încă o dată că oamenii uită. Și repede. Cifrele îi dădeau câștigători pe cei de la PSD. Tot așa e și-acum, iar bucureștenii o să ne-arate, probabil, pentru prima dată, cum poate să iasă cineva primar aproape fără să candideze, doar vorbind gol pe la televiziunile prietene cu întrebări de „nu-i așa că…?” și binecuvântându-și candidatura prin toate mănăstirile patriei via Facebook, plus tradiționalul „feeling blessed”. Dar, cum tot ziceam, oamenii nu-și mai amintesc ci, mai degrabă, uită.

Tot în Capitală, locuitorii de la Sectorul 4 ar fi fost în stare să ne dovedească iar cum îl vor ei înapoi pe distinsul Cristian Popescu Piedone, celebru, de altfel, pentru joaca de-a James Bond prin piețele Capitalei și cum l-ar fi înscăunat peste moșie dacă nu erau „judecătorii cei răi”. Păcat, că doar mai mult de jumătate din locuitorii de la sector credeau acum vreo două luni că Piedone e om de mare încredere.

Chiar dacă, în treacăt fie spus, a și fost deja trimis în judecată pentru tragedia de la Colectiv, cu observația direct de la procurori că, dacă și-ar fi făcut datoria, 64 de tineri ar fi putut, cel mai probabil, să fie încă în viață. Cred că Piedone merge și el tot pe ideea că oamenii uită. Dovadă că nici liberalul Răzvan Sava nu-și mai aduce aminte, din moment ce se pozează cu el prin bâlciuri, vopsit pe față în fel și chip și recită sloganuri găunoase de „bună colaborare” de parcă-ar cita din cugetările lui Toni Poptămaș. E clar, oamenii chiar uită.

Nu și pe Vanghelie, totuși. Oricum, îi face el să-și amintească, doar d-aia a zis că e în stare să candideze și din pușcărie. Și cred că și-așa tot ar fi ieșit primar. Îl și văd, cu „almanahele” sub braț și panglica tricoloră pe fizic, ținând audiențe printre gratii și cununând prin „prin puterea conferită de statul care este”. Ce mai contează furăciunile, când făcea Vanghelioanele așa de frumoase! Cred, totuși, că unii oameni, atunci când uită, uită doar ce vor ei.

Și sunt sigură că nu se întâmplă doar în București. Să luăm, de exemplu, Craiova. Al doilea lucru care-ți vine-n cap când te gândești la Bănie, după echipa de fotbal, e Lia Olguța. Cum așa? Vasilescu. Deja ați uitat? Fac pariu atunci că nimeni nu-și mai amintește cum a trecut țanțoșă pe la DNA aproape braț la braț cu Onțanu, pe-atunci și el cu o candidatură în buzunar, în dosare diferite, dar în aceeași săptămână.

Indiferent de șpagă, Olguța Vasilescu e și acum candidatul cotat cu cele mai mari șanse la Primăria Craiova. Cum să nu, dacă a reușit ea să-l aducă în inima Olteniei chiar și pe Goran Bregović. Cu ce bani, nici nu mai contează prea tare, dacă i-a făcut pe cetățeni să se simtă pentru o noapte ca-n „Pisica albă Pisica neagră”. Mai departe…

…oamenii uită. Astăzi, totuși, cred c-ar fi o zi bună să ne-adunăm puțin mințile, nu să ni le golim. Răspunde-ți doar la asta: te vezi pe Tine în Ei? Eu nu văd pe nimeni. E doar o foaie goală, e inscripționată cu „MITĂ”, are gheare și rânjește hidos.

Votează-te pe tine și poate de data asta nu mai uiți. Înainte să pui ștampila, ține cont că ești responsabil măcar să-ți amintești. Și-atunci când ceva o să meargă prost – și-o să tot fie așa – o să știi că tu le-ai dat o palmă. Și, poate, atunci când voturile Voastre o să fie mai multe decât voturile Lui, ale celui care de mâine o să te mintă că ți-e primar când El e doar un biet impostor, ștampila din palmă o să facă diferența.

Nu-mi spune, unii deja au uitat. 1, 2, 3. Memorie de pește din acvariu.