Antonescu și Ponta vor să pună Justiției un ochi de sticlă
Ați crezut că s-a terminat și că vom deveni, cu toții, oameni așezați, limpezi la cap și democrați autentici? Aiurea. Tandemul conducător ne-a lăsat cu creierii relaxați vreo câteva zile, ca să ne ia de odihniți pe la mijlocul săptămânii, când s-a-ntors Antonescu în București, sastisit de concediu.
Prima ședință a USL, prima prosteală: că să ceară el, tandemul, constituirea unei comisii parlamentare, care să ia DNA-ul de piepții hainelor și să-ntrebe: „Ce poftești mă, musiu, pentru ce să-l anchetezi pe Dragnea?! Pentru că a chemat oamenii la vot?!”.
Știți dv cum stau babele, la crepuscul, pe șanț, cu gurile căscate și „baierile” baticului vârât între dinții rari, atente la câte-o poveste cu moroi? Ei bine, așa am rămas și eu. Asculți ca boul, și n-ai reacție; e ca un vis urât. Cum ar veni, într-o democrație presupus autentică – și nu una originală, cum am mai avut -, în care se cheamă că dăinuie regula de aur a separației puterilor în stat – adică „Executiva”, „Judiciara” și „Legislativa”, fiecare cu a mă-sii -, vine „Legislativa”, pentru că are oi mai multe, mândre și cornute, și tabără cu picioarele și cu interesul pe „Justiție”, pentru că, cică, amărâta „e oarbă și nu vede”. Și, dacă nu vede, să-i arate el, Parlamentul, încotro trebuie să meargă dreptatea.
Nu discut aici situația lui Liviu Dragnea, de la care a plecat aberația. Până la verdictul magistraților, omul e nevinovat. Ceea ce nu înseamnă, însă, că vii tu, prim-ministru, și tu, președintele Senatului – adică reprezentanții celorlalte două puteri în stat -, ca să-ntorci democrația pe dos și să faci legea junglei într-o Românie pe care vrei s-o duci în stadiul de stat bananier.
Nu știu alții cum sunt, dar eu cred că tot șmenul asta cu alba-neagra în materie de legislație, într-un stat democratic, ar fi cazul să înceteze. Păi, dacă la primul nivel al guvernării se pune problema nerespectării ori aplicării legii după bunul plac, ce să ne mai mirăm dacă mâine, fiecare își face legea după capul său?
Cine a mai văzut ca, într-un stat de drept, Parlamentul – pentru că ar fi forul reprezentanților poporului – poate trage la răspundere și interpreta actul de justiție?
Nu poporul, la grămadă ori prin reprezentanți, face Justiție. El își trimite în Parlament aleșii, oameni cu adevărat reprezentativi – și nu traseiști ai polticii conjuncturale, care n-au nimic de-a face cu interesul electoratului – pentru a produce legi. Iar din punctul în care legea nu mai este respectată, începe rolul Justiției. Legea făcută de parlamentari este valabilă și pentru ales și pentru justițiar și pentru executant, tot așa cum verdictul magistraților este „lege” pentru toate puterile din stat și pentru poporul însuși.
Aș întreba, dacă îmi permite legislativul și executivul – ce vor avea de spus conducătorii de azi când, peste patru luni sau patru ani, puterea de mâine o să facă, la rându-i, ce face USL-ul acum? Dacă va încerca să pună talpa pe gâtul Justiției, întrucât, oarbă cum e, se interesează de corectitudinea alegerilor din 2012 ori 2016?