Autonomiști unguri și români, Masăverde și Fațăvercea

Președintele Băsescu reacționeză diferit la caniculă. Anul trecut, cam pe vremea asta, nici prin gând nu-i trecea să le zică ceva de dulce lui Viktor Orban și talibanilor separatiști maghiari, care l-au  servit la referendum ca să capete titlul de președinte Masăverde.

Acum, tot căldură mare, președintele Fațăverso – sau, în varianta populară, Fațăvercea – dă-i și luptă cu politicienii maghiari. Fațăvercea se autointitulează, nici mai mult, nici mai puțin decât „lider regional al luptei anti Budapesta” și îi îndeamnă pe românii ardeleni să-l ia cu huo și fluierături pe premierul Orban.

Aberație după aberație.

UE încă nu s-a desființat. Problemele regionale interstate, ca, de altfel,  și probleme interne ale unor state (vezi suspendarea președintelui în România) se soluționează la Bruxelles, nu la București sau Budapesta. Și T. Băsescu știe asta foarte bine.

Un președinte nu își îndeamnă concetățenii în nicio situație să huiduie un șef de guvern străin. Dacă e o problemă cu vizitele lui V. Orban în Ardeal, atunci ea trebuie soluționată pe cale politică și diplomatică. Dacă nu, nu.

Fluierăturile și huiduielile sunt în fișa postului de șef de peluză,  nu de șef de stat.

Dar de ce i s-a înverzit brusc românismul dlui Băsescu?

Pentru că Gigi Becali e la răcoare, C.V. Tudor a ajuns pe centura politicii,  iar Crin Antonescu a lăsat-o mai moale cu naționalismele agresive,  căci tocmai fuse în vizită în USA.

Cu instinctul său de rozător politic, T. Băsescu simte gaura creată și se înfige în ea, să mai adune niște voturi de la românașii urâtori de bozgori. Ce-o face cu ele, în afară de a i le injecta, poate, dlui Tolomac de la Mișcarea Populară, nu știu.

Că extremiștii unguri sunt obraznici, vede toată lumea. Întrebarea însă nu este cum să fie reduși la tăcere, ci cum să fie lăsați să vorbească singuri ca televizorul.

Minoritatea maghiară, ca de altfel toate minoritățile, e tratată exemplar în România, mesajele apocaliptice gen Tokes despre discriminare nu mișcă pe nimeni. Și atunci, care e zona sensibilă unde propaganda autonomistă poate să aibă efect?

Maghiarii sau secuii din România care țipă după autonomie vor, de fapt, să  nu mai trăiască sub regimul de putere de la București.

Dar nu există destui români din România care părăsesc  această țară și se duc să trăiască și să muncească sub guvernele altor state, aruncând și o înjurătură sau un scuipat în urmă când se urcă în autocar sau în avion?  Astfel, ei își proclamă autonomia în chip individual față de puterea de la București și nu are nimeni dreptul să-i împiedice s-o facă.

Prin urmare, cred că replica eficientă la discursurile unor Vona Gabor, Laszlo Tokes,  Viktor Orban și alții ca ei nu sunt declarațiile politice „tari”, belicoase, dar civilizarea economică, socială, politică, infrastructurală a României, ridicarea nivelului de viață și muncă din țară spre cote europene. Or, asta e mult mai greu decât „leadershipul punerii la punct a Budapestei”.

Când va scădea numărul românilor dornici să se „autonomizeze” prin străinătăți, atunci va seca și apa de la moara grofilor radicalismului unguresc.