Bucuria Crăciunului, în mijlocul celor mai triști creștini

„Nun” de la „Nasrani” – Nazarinean, peiorativul pentru Masihi, Creștin.  
 
De pe zidurile bisericii Sfântului Apostol Pavel din Mosul (al doilea oraș ca mărime al Irakului) litera stigmatizantă a fost ștearsă, ca și urmele profanării; spărturile din vitralii au fost pansate cu hârtie albă, de creștini ajutați de vecinii lor musulmani. Azi-noapte aici a fost celebrată, pentru prima oară după patru ani de ocupație a ISIS, Liturghia de Crăciun.

În biserica Sfântului Gheorghe din Alep, după cinci ani de explozii, s-au auzit colinde. Un grup de tineri le-a împărțit credincioșilor bilețele, pe care fiecare și-a scris câte o dorință, înălțându-le în lampioane de hârtie spre cerul după multă vreme senin al Siriei.  

În Piața Ieslei din Bethlehem, lângă Biserica Nașterii Domnului, vânzătorii de mici suveniruri patetice aveau dever, își puteau câștiga pâinea, până pe 6 decembrie. După decizia-dictat a președintelui Donald J. Trump referitoare la Ierusalim, turiștii sunt mai temători să treacă așa-numitul Checkpoint 300 spre Cisiordania. Președintele palestinian Mahmud Abbas, precum odinioară predecesorul său Arafat, a fost prezent la slujba condusă de bravul monsenior  Pierbattista Pizzaballa, Administratorul apostolic al Patriarhiei latine de Ierusalim. Acesta, în finalul pastoralei sale de Crăciun se adresase mai marilor lumii, invitându-i să treacă prin poarta umilinței care străjuiește intrarea în Biserica Nașterii Domnului. Enoriașilor săi le-a adresat un cuvțânt de îmbărbătare, ca niciuna dintre tragediile care îi înconjoară să nu le micșoreze bucuria marelui praznic creștin.

Papa Francisc însuși, care își exprimase dezacordul privind decizia intempestivă a președintelui Trump, în mesajul „Urbi et Orbi” (adresat „Orașului [Roma] și Lumii”), pomenește și creștinii din această pătimită parte de lume:

„Îl vedem pe Isus în copiii din Orientul Mijlociu, care continuă să sufere din pricina tensiunilor crescânde dintre israelieni și palestinieni. În această zi de sărbătoare, cerem de la Domnul pace asupra Ierusalimului și asupra întregii Țări Sfinte. Ne rugăm ca între părțile implicate să prevaleze voința de a relua dialogul și să se poată ajunge în cele din urmă la o soluție negociată, care să permită coexistența pașnică a celor două State în interiorul granițelor fixate de comun acord și recunoscute la nivel internațional. Dumnezeu să sprijine și efortul acelora care,  în Comunitatea Internațională,  sunt motivați de bunăvoință în a ajuta acel pământ martirizat să găsească, în ciuda gravelor obstacole, acordul comun, dreptatea și siguranța după care tânjesc de mult timp.

Îl vedem pe Isus în chipurile copiilor sirieni, încă marcate de războiul care a însângerat țara în anii aceștia. Fie ca iubita Sirie să poată să regăsească, în cele din urmă, respectul pentru demnitatea tuturor persoanelor, printr-o angajare comună în refacerea țesutului social, oricare ar fi apartenența etnică și religioasă a celor care îl compun.

Îl vedem pe Isus în copiii din Iraq, o țară încă rănită și divizată de ostilitățile care din ultimii cincisprezece ani, în copiii din Yemen, unde se află în desfășurare un conflict în mare parte uitat, cu profunde implicații umanitare asupra populației care suferă de foame și pandemii”.

Anul acesta în Orientul Arab, Crăciunul are gustul unei înghițituri de sahlab – dulce-amărui, ca siropul de orhidee.
 
Laylat al-Milad – Noaptea de Crăciun