Capătul bunei speranțe

Nu te speria, ți-am spus.

Nu te speria, nu mă strânge prea tare de mână. Nu te speria, nu-ți face nimic, nu te mușcă. Nu te speria, nu te zmuci, te miroase doar, te amușină. Nu te speria, colții fioroși sunt butaforie, și-i arată la ocazii,  sunt împrumutați. Nu te speria, n-ai de ce să te temi, încearcă s-o mângâi, aruncă-i un os. Nu te speria, învață s-o iubești, e patria mea (n-am știut că vii, n-am găsit alta la repezeală).

Patria mea, care te mârâie, patria mea, unde sfârșitul lumii vine mai devreme, prin ordonanță de urgență, patria mea purtată în zgardă de un balerin bătrân, care face piruete patetice și are pretenția să fie numit președintele dansului.