„Ce ar face Cristos în locul meu?”

Suveranul Pontif și-a adresat mesajul de Ziua Mondială a Misiunilor în primul rând tinerilor, dar și tuturor creștinilor „care trăiesc în Biserică aventura existenței lor ca fii ai lui Dumnezeu”.

Luna octombrie este una misionară, viața însăși fiind – spune Sfântul Părinte – o misiune.

„A trăi cu bucurie propria responsabilitate pentru lume e o mare provocare. Înțeleg bine luminile și umbrele tinereții și, dacă mă gândesc la tinerețea mea și la familia mea, îmi amintesc de intensitatea speranței pentru un viitor mai bun. Faptul de a ne afla în această lume nu prin decizia noastră ne face să intuim că există o inițiativă care ne precede și ne face să ființăm. Fiecare dintre noi e chemat să reflecteze asupra acestei realități: eu sunt o misiune pe acest pământ și de aceea mă aflu în această lume.  

Biserica, vestind ceea ce a primit gratuit, poate împărtăși cu voi, tinerii, calea și adevărul care conduc către sensul existenței pe acest pământ. Isus Cristos, mort și înviat pentru noi, se oferă libertății noastre și o provoacă să caute, să descopere și să vestească sensul acesta adevărat și deplin. Dragi tineri, să nu vă fie frică de Cristos și de Biserica Sa! Aici se află comoara care umple viața de bucurie. Vă spun din experiență: grație credinței am găsit fundamentul viselor mele și puterea de a le realiza. Am văzut multe suferințe, multe lipsuri care desfigurează chipurile atâtor frați și surori. Și, totuși, pentru cel care stă cu Isus, răul este provocarea de a iubi tot mai mult. Mulți bărbați și femei, mulți tineri s-au dăruit pe ei înșiși cu generozitate, uneori până la martiriu, din iubire față de Evanghelie, în slujba fraților. De la crucea lui Isus învățăm logica divină de a ne oferi pe noi înșine  ca vestire a Evangheliei pentru viața lumii. Înflăcărarea iubirii de Cristos  îl mistuie pe cel ce arde și îl face să crească, să lumineze și să-l încălzească pe cel iubit. La școala sfinților care ne deschid spre orizonturile vaste ale lui Dumnezeu, vă invit să vă întrebați în orice împrejurare:

(…) În conviețuirea dintre diferite vârste ale vieții, misiunea Bisericii construiește punți între generații, unde credința în Dumnezeu și iubirea față de aproape sunt factori de unire profundă. Această transmitere a credinței, inimă a misiunii Bisericii, are loc prin contagiunea iubirii (…). Nu se poate să se  pună limite iubirii – iubirea este tare ca moartea.  

(…) Periferia cea mai dezolată a umanității care are nevoie de Cristos este indiferența față de credință sau chiar ura împotriva plinătății sfinte a vieții. Orice sărăcie materială și spirituală, orice discriminare a fraților și surorilor este întotdeauna consecință a refuzării lui Dumnezeu și a iubirii sale.

Marginile pământului, dragi tineri, sunt pentru astăzi pentru voi foarte relative și tot mai ușor de străbătut. Lumea digitală, rețelele sociale care ne impregnează și ne străbat, diluează granițele, șterg margini și distanțe, reduc diferențele. Totul pare la îndemână, totul așa de apropiat și imediat. Totuși, fără darul vieților noastre, puteam avea mii de contacte însă nu vom fi cufundați niciodată într-o adevărată comuniune de viață.

(…) Nimeni nu e într-atât de sărac încât să nu poată da ceea ce are (…). Îmi place să repet îndemnul pe care l-am adresat tinerilor chilieni: .