Ceea ce nu poate fi pierdut într-un naufragiu

Cum spunea unul dintre ei, Al-Ghazali, marele filosof, sufiții posedă doar ceea ce nu poate fi pierdut într-un naufragiu.

Rugăciune sau poveste sau incantație – iată un text sufit despre un om mărunt care vorbește cu sublimul arhanghel al Coranului, Jibril (Gavril, pentru noi, ortodocșii), cel care, cu o Carte (Coranul) în mâini, s-a apropiat de Profetul Muhammad și i-a poruncit: „Citește!”.

Ibrahim a visat că îl privește Arhanghelul Jibril. Avea o carte în mâini și se uita insistent la el, la Ibrahim, ca și cum ar fi vrut să-l recunoască.

„Ce scrie în cartea ta, Prințule?”, l-a întrebat.

Jibril i-a răspuns: „E Cartea în care notez toate numele prietenilor lui Allah”.

Era chiar Tabla Păstrată în Cer, căreia sufiții îi spun Umm al-Kitab, Mama Cărții.

Ibrahim, sfios, a vrut să știe: „E și numele meu acolo?”.

Jibril i-a zâmbit îngăduitor: „Tu, Ibrahim, nu ești prietenul lui Allah”.

„Dar sunt prieten cu prietenii lui Allah!”, a replicat Ibrahim.

Arhanghelul Jibril a căzut pe gânduri, cum cade o piatră în apă. Într-un târziu, a glăsuit răspicat:

„Am primit poruncă să-ți scriu numele în capul listei. Căci nădejdea se naște din nădejde”.