Cioloș mai încearcă o dată
Fostul premier tehnocrat a anunțat ieri că, în două săptămâni, va începe demersurile pentru înscrierea/lansarea propriului partid, al cărui prim test vor fi alegerile pentru Parlamentul European.
Potrivit declarațiilor sale, noua formațiune nu va fi transformarea politică a Platformei România 100 – aceasta rămânând o mișcare civică -, ci o entitate distinctă.
„Am început cu Platforma România 100 ca o mișcare civică, vom continua cu o mișcare politică”, spune Cioloș, precizând că „mișcările” în discuție vor rămâne „legate”, platforma continuând să fie „mișcarea civică”, dedicată preluării energiilor sociale, care vor fi transmise, pe parcurs, proiectului politic, „unul serios și credibil”.
Odată făcut anunțul, primii care au reacționat au fost liberalii cei veșnic seduși și abandonați de tehnocrat înainte și după alegerile din 2016, cu speranța că, de această dată, vor avea de-a face cu un politician mai nuanțat și mai maleabil.
În speță, fostul lider liberal, Alina Gorghiu, i-a transmis lui Cioloș că-i apreciază intenția de a-și asuma răspunderi politice în țară, descoperind secretul lui Polichinelle: orice plus politic va fi binevenit pentru opoziție, gen „unde-s mulți, puterea crește”. „Sunt sigură că Dacian Cioloș este primul care să recunoască valoarea sprijinului primit de la PNL și parteneriatul existent în tot anul său de guvernare, care nu a slăbit niciodată chiar dacă pentru PNL au fost și anumite costuri electorale”, a mai spus fostul lider liberal, cu aerul că e bine ca omul să nu-și uite, vreodată, vechile datorii.
După cât îl știm de sensibil cu propria-i imagine, încă două astfel de tamponări liberale îl vor face pe Cioloș, cel puțin la fel de reticent în privința colaborărilor/asocierilor politice precum era când s-a lăsat la vatră, în urmă cu un an.
Sigur că PNL, aflat, evident, într-o eclipsă prelungită de formă, cu toate rateurile coaliției de guvernare, ar ave nevoie de un sprijin substanțial din partea unei formațiuni proaspete, „serioase și credibile”, așa cum își descrie Dacian Cioloș partidul.
Numai că, eu personal, nu-l văd pe „tehnocrat” să vină cu partidul său, nou-nouț, ca să-l atașeze la închipuita „locomotivă” liberală, cu atât mai mult cu cât se consideră, pe fondul penuriei de personalități politice, omul providențial, salvatorul României Centenare.
O fi, rămâne de văzut, dar, până atunci, vorba lui: „De unul singur sau doar cu câțiva nu mă duc la drum”.
La urma urmei, politica e arta compromisului. O formațiune nou nu este, neapărat, un magnet pentru toți nehotărâții momentului, ca să devină, la minut, lider incontestabil. Încă nu știm ce fel de partid este acesta pe care ni-l propune Dacian Cioloș, dincolo de faptul că va fi depozitarul energiilor captate de „mișcarea civică” Platforma România 100.
Va fi mai mult social/democrat? Va fi mai mult liberal? Se dorește a fi un partid al străzii, dat fiind participarea liderului său, în câteva rânduri, la mitingurile antiguvernamentale?
Sigur, oricum ar fi, odată declarat partid de opoziție, poate injecta ceva sânge proaspăt în trupul leșinatei opoziții. Cu două condiții: unu, să existe negocieri serioase, de pe poziții de egalitate, din partea ambelor/tuturor taberele; doi, să clarifice Dacian Cioloș, puțin-puțin, sensul următoarei sale declarații: „Îmi doresc ca a face politică să nu devină o profesie de bază, ci un intermezzo în viața noastră profesională în care ne asumăm niște lucruri pentru comunitate, după care mergem și continuăm să rămânem conectați la firul ierbii, la baza societății. Asta e viziunea noastră, nu am venit să facem promisiuni, singura promisiune pe care putem să o facem este că vom rămâne împreună cu dumneavoastră”.
Și anume, unde să ne distrăm împreună? La putere sau în opoziție? Întrucât, dacă intră în joc doar așa, de-un intermezzo, fără să pună osul, serios, la consolidarea opoziției, contând doar pe „forța lui de atracție”, nu va reuși altceva decât o și mai mare dispersare a votului anti-PSD.