Codul relelor maniere politice

Știți cum mi se pare figura?! Ca în meleurile acelea din filmele lui Chaplin, când sar băieții, unii peste alții, ca să nu le scape hoțul, și hoțul li se strecoară printre picioare și-o ia la sănătoasa, c-o mână ținându-și nădragii și cu cealaltă, gambeta.

Ei, cam așa arată și povestea asta cu codul penal „liberator”. Politicienii, fie prea înceți, indiferenți ori somnolenți, fie cu schepsis, s-au trezit brusc după patru ani de blegeală și s-au luat la trântă, acuzându-se reciproc că-și fac coduri pentru ocrotirea mafiilor personale; iar în ăst timp, băieții se liberează cu capul gol și se ușchesc spre alte zări penale, printre picioarele „șmecherilor”, pe principiul aplicării prevederilor celei mai favorabile legi. Ca să nu mai vorbim că „dosare de colecție”, precum cel al „geambașilor” Ligii lui Mitică ori cel al „finanțistului” Sorin Ovidiu Vântu, nu vor mai da, deloc, ochii cu găvanele Justiției.

Cum spun, e scandal. Băsescu i-a cerut, imperativ, premierului, cu două zile înainte de intrarea în vigoare a legii, să modifice Codul de procedură penală printr-o Ordonanță de Urgență, amintind că modificările în discuție au fost solicitate „încă din luna octombrie, 2013, de către ÎCCJ și CSM”. „Dacă Ponta nu modifică urgent articolul 140, din Codul de procedură penală – care prevede că interceptarea se va putea declanșa numai după începerea urmăririi penale, persoana vizată fiind, în prealabil, anunțată -, se face scutul corupților” spune președintele. Mai mult, el a arătat că, „în lipsa acestor modificări, există un risc semnificativ să devină extrem de dificilă probațiunea în cauzele penale referitoare la fraudele fiscale, corupție, trafic de persoane și de droguri, criminalitate transfrontalieră”, fapt care „ar slăbi consistent capacitatea statului român de a apăra interesele cetățenilor și de a lupta pentru diminuarea fenomenului infracțional”.

Pentru a-l „sensibiliza” pe premier, Traian Băsescu a admis că n-a înțeles, în 2010, la promulgare, conținutul articolului 140. „Dar asta nu-l scutește pe domnul Ponta, care a primit toate semnalele de la ÎCCJ, de la DNA și de la DIICOT, să aducă unele modificări necesare Codurilor. Să corecteze o eroare”. În plus, a susținut președintele, „ordonanța este necesară pentru a da un mod unitar de interpretare în perioada de tranziție dintre cele două coduri”.

Degeaba. Nimic nu l-a întors din drumul său pe Victor Ponta. „Nu a dat nimeni Ordonanțe de Urgență pe modificarea Codului penal și Codului de procedură penală, din 2009 încoace. Cred că Traian Băsescu nu trebuia să aștepte ultima zi ca să spună despre codul făcut de Boc și Predoiu – și promulgat de președinte -, că nu este bun. Traian Băsescu trebuie să spună dacă au făcut acest cod pentru corupți”, a ripostat Ponta.

În agitația generată de luptele politice fără noimă, precizările magistraților n-au mai produs niciun fel de consecințe. Au rămas fără efect atât anunțul președintelui CCR care vorbea despre valabilitatea modificărilor aduse Codurilor prin OUG, cât și precizările președintei ÎCCJ, referitoare la necesitatea modificării și completării acestora „înainte de intrarea lor în vigoare”. A fost reiterat, în acest sens, faptul că ÎCCJ a transmis Ministerului Justiției, începând cu 15 octombrie 2013, în repetate rânduri, „propuneri pentru modificarea și completarea noului Cod penal și a noului Cod de procedură penală, în scopul evitării disfuncționalităților în activitatea instanțelor judecătorești la momentul intrării în vigoare a noilor coduri”.

Nu pot înțelege de ce un președinte, așa de jucător cum este Traian Băsescu, nu a ieșit în acești patru ani de vreo câteva sute de ori, în toate mediile, spre a le cere premierilor, indiferent de culoarea lor politică, îndreptarea erorii, dacă a considerat imperios necesar acest fapt și dacă e convins că interceptările, în România, se fac doar în interesul legii.  Scuza că „tot timpul a fost această discuție – în mod deosebit anul trecut și anul acesta – că se va interveni legislativ printr-o ordonanță de urgență”, precum și lamentarea tardivă: „iată, am ajuns în ultima zi și premierul nu găsește altceva de făcut decât să spună «Păi codul e gata din 2010»” nu mai conving pe nimeni. Cine să fi știut mai bine decât președintele că premierul nu are scrupule într-un joc politic de o asemenea duritate. Cine să fi intuit mai bine decât el că, după „marțea neagră” ratată, o astfel de gafă se „așterne” ca o mană cerească peste interesele guvernului.

În acest caz, deși Ponta este cel care a sacrificat interesul general în beneficiul celui politic, nici despre Traian Băsescu nu se poate spune că e nevinovat.