Congresul PNL: un prim-vice trofeu și un președinte câștigător

Singura supriză de la Congresul PNL a oferit-o Sir Graham Watson, care, în discursul său de la tribună, s-a dovedit la fel de civilzat ca animalul la care a făcut referire. Comparându-l pe președintele României cu un porc („Putem să-l învingem pe Băsescu și PPE aici, sigur că putem, nu există porc atât de mare încât ursul liberal să nu-l înghită”), șeful ELDR a arătat o totală lipsă de considerație nu numai față de acesta, ci și față de țara pe care Traian Băsescu, în calitatea sa oficială, o reprezintă. La o asemenea jignire adusă de un oaspete, s-ar fi cuvenit ca gazdele să nu aplaude precum liberalii români, cărora însă speech-ul europarlamentarului britanic le-a mers la suflet. El s-a înscris în nota belicoasă-triumfalistă a altor discursuri, cel al președintelui PNL fiind cel mai avântat dintre acestea.

Reconfimat la șefia partidului cu peste 90 la sută din voturile celor peste 1400 de delegați la Congres, Crin Antonescu a spulberat contestațiile din interior. Parcă anticipând rezultatul, niciunul dintre criticii săi nu l-a mai atacat direct, preferând ca, în ciuda provocărilor, să abordeze subiecte legate de modificarea Constituției ori promovarea tinerilor, precum Călin Popescu Tăriceanu. Opoziția internă, mică și prudentă a avut mai curând un rol decorativ, sclipind ca o pietricică pe sceptrul democrației liberale. Toate propunerile ei au picat la vot, politica lui Crin Antonescu, oricare va fi ea de-acum înainte, primind girul necondiționat al partidului, de altfel, foarte mulțumit de actualul său lider, care, în alianță cu PSD, l-a purtat după patru ani de pauză și suferință, din nou, la guvernare. PNL trăiește, așadar, o perioadă fastă, care va dura până, cel puțin, în 2016, Antonescu garantând că USL nu se va destrăma până atunci și partidul va rămâne la Putere. Cum parteneriatul cu pesediștii înseamnă siguranță și continuitate în viziunea majorității liberalilor, vocile neliniștite că „volanul este pe stânga” (Ludovic Orban) au răsunat în pustiu.

Glasul care abia s-a auzit a fost cel al noului prim-vicepreședinte Klaus Iohannis. Înscrierea lui în PNL cu câteva zile înaintea Congresului a venit ca o neașteptată lovitură de imagine, reușită de Crin Antonescu. Acesta a adus în partid, ca pe un trofeu personal, o personalitate politică respectată, a instalat-o în fruntea echipei lui de 31 de vicepreședinți obedienți și recunoscători, conferind, atfel, mai multă credibilitate conducerii colective și lui însuși. Primarul Sibiului, în relații strânse cu liberalii încă din 2008, dar ezitant în privința aderării la PNL, a urcat în ultimul tren, care-l putea ajuta să avanseze în politică, purtându-l direct spre epicentrul acesteia. El reprezintă un real câștig pentru PNL și, dacă va izbuti să se mențină neșifonat în contactul cu cei din jur, pentru politica românească. Devenind, de ieri, „mâna dreaptă” a lui Crin Antonescu, este de așteptat ca dl Iohannis să știe ce face stânga și să-și manifeste forța politică, trăgând-o, discret, de mânecă, atunci când o ia razna. „Trebuie să câștigăm Președinția României cu dl Antonescu” a fost una din puținele propoziții rostite de Klaus Iohannis. Nu cred că, într-o atare situație, domnia sa va fi pus premier, dar, aproape sigur, va primi cadou un partid.