Crin Antonescu își face partid

Doi ani mai are Crin Antonescu să se joace de-a Dumnezeul PNL. Să decapiteze, să excludă și să-mpingă în față gașca cea nouă ori s-o pună pe locuri eligibile. Apoi, mulți liberali care, acum, tac chitic sau îl mușcă tandru, s-ar putea să-l scoată, cu un șut, în afara orbitei politice. Li s-a întâmplat și altora înaintea lui, PNL fiind partidul care, în ultimele două decenii, și-a schimbat cel mai des președinții. Până în primăvara lui 2009, când actualul lider a urcat pe tron, și sărind peste aripile crescute în urma sciziunilor, au fost cinci, ceea ce însemnă,  în medie, un mandat de cel mult patru ani la conducerea formațiunii, pentru fiecare. Domnului Antonescu îi expiră timpul la alegerile prezidențiale din 2014. Dacă nu le va câștiga – și cred că ura care-l consumă, autoritarismul, aroganța și cinismul afișate public vor constitui o piedică majoră în drumul spre Cotroceni – va fi trimis la plimbare fără menajamente. El își va fi desăvârșit, însă, opera, transformând liberalismul românesc într-o caricatură.

Cum însă pentru Crin Antonescu, perspectiva propriei maziliri nu există ori este foarte departe, el face ordine în partid cum crede de cuviință. În perioada aceasta, este ocupat să așeze, în colegii, personaje pe care organizațiile PNL nu le vor. Cine nu este de acord cu liderul zboară din funcție. Dl Antonescu nu stă la discuții, ci îi etichetează pe rebeli drept „trădători” și îi amenință cu excluderea din partid. Atitudinea sa autoritară favorizează, astfel, coagularea unei opoziții în propriul partid.

Ludovic Orban se declară solidar cu demișii, Călin Popescu Tăriceanu comentează ironic primirea lui Gigi Becali în partid, Varujan Vosganian refuză să voteze pentru candidaturile a 26 de nou veniți, Aristotel Căncescu, baronul de Brașov, lasă baltă organizația dacă i se dă un colegiu lui Ghișe, concediații de la sectorul 1, Mehediți și Dâmbovița sunt și ei nefericiți. Și acesta este doar începutul. Strategia dlui Antonescu constă în promovarea unor oameni noi – universitari, ziariști, politicieni prăfuiți, inși contestați – în Parlament și la conducerea organizațiilor, în speranța că aceștia, veșnic recunoscători, vor fi garda sa pretoriană pe viață și îi vor anihila pe atentatori.

Deocamdată, este în siguranță. Cât timp partidul se află la guvernare, se înțelege cu PSD și toți fenechiii mănâncă bine nu are de ce să se teamă: opoziția internă va lătra fără să muște. Alegerile din decembrie este posibil însă să-i rezerve câteva surprize, unele achiziții umane și prestația sa politică îndepărtându-i electoratul cu adevărat liberal. Iar când Gigi Becali va behăi în nume PNL, simpatizanții partidului o vor lua la fugă și nici o stea a retoricii, ca dl Antonescu, nu-i va aduce înapoi.  Până la răzmerița vechilor liberali, liderul PNL ar trebui, așadar, să se teamă  de unii dintre aceia cu care, pe bătrâna fundație, își face un alt partid.