Cu moartea pe moarte călcând

El, care a sfâșiat cerurile (după frumoasa sintagmă a proorocului Isaia), ca să Se coboare în mijlocul nostru, a dat, prin aceasta, un sens istoriei, sacralizând timpul.

Pentru cei ce nu pot trăi bucuria Învierii,  care practică un soi de selfie religios, închinându-se loruși, transcriu câteva rânduri ale lui Paul Evdokimov („Arta Icoanei. Teologia frumuseții”):

„În „.

Hristos a înviat pentru noi, păcătoșii.